Vizita parinte la gradinita

Din pacate o relatie de atasament normala dintre tata si copil nu se pot dezvolta strict la locul de joaca, in prezenta permanenta a mamei. Daca minorul sta la gradinita 4, 5 ore fara mama sa, daca ar fi incurajat in mod real ar sta si cu tatal sau o ora, doua pentru inceput.
Ma gandesc ca mama este apelabila de catre tata si in intervalul aferent programului de vizita asa ca repet, cu un oarecare efort din partea mamei, copilul ar sta singur si cu tatal si scenele de la gradinita nu ar mai avea loc. Important e sa facilitezi in mod real plecarea minorului cu tatal, nu sa te ascunzi in spatele refuzului unui copil inocent.

Personal cred ca in cazul unor persoane educate si care isi cunosc, fiecare, rolul, astfel de scene nu ar avea voie sa se petreaca. Copilul este primul a carui viata de zi cu zi trebuie respectata. Exista ore dedicate somnului, mesei, procesului educativ etc. Nu inteleg ce calificare de educatoare poti sa ai daca nici macar atat nu stii. Copiii cresc asa cum ii invatam. Daca e ok sa ne ridicam din pat sa ne mai luam un biscuite, sa ne intrerupam de la lectii ca a sunat cineva la usa si vrem neaparat sa fim prezenti, sa ne ridicam de la masa ca sa vorbim la telefon (chiar si cu tata sau mama) atunci nu e de mirare ca micutul va creste fara nicio regula si respect fata de viata celorlalti. Mai mare, va intrerupe fara nicio problema adultul care vorbeste la telefon, profesorul care preda etc, un comesean mai varstnic etc deoarece i s-a aratat ca un astfel de comportament nu e o problema. Daca si tata face asa, cum ar putea fi gresit?
Teoria lui "daca mama ar fi facut...nu s-ar fi ajuns la asta", e plina lumea. De la asta deriva, desigur exagerez doar ptr a evidentia vicile "rationamentului", daca nu purta fusta asa stramta si scurta nu o mai viola nimeni!
Gresilele reale sau exagerate din comportamentul semenilor nostri nu justifica propriile greseli, in caz ca avem un minim exercitiu de asumare si nu le punem, cu lasitate si de sub pat, vesnic in carca celuilalt.
Si da este vorba despre o persoana agresiva care nu are nici macar respect fata de o institutie de invatamant si fata de progrmul propriului copil, imaginand ca dovezile de iubire consta in descinderi (azi maine cu mascati, de ce doar cu executor si politie?)

Stimata doamna, inainte de a va manifesta revolta pentru faptul ca tatal a intrerupt orele de la gradinita, nu inteleg de ce nu va manifestati revolta cu privire la faptul ca minorul nu doreste sa plece singur in compania parintelui nerezident nici macar o ora, desi este la varsta la care merge la gradinita.
Daca tatal a ajuns sa intrerupa orele de curs, nu cred ca a facut-o din placere sau din pura plictiseala. Nu aprob un asemenea gest, dar din punct de vedere al gravitatii, faptul ca un copil nu doreste sa manance spanac (exemplul doamnei Martonze) sau preocuparea ca acelui copil i-a fost afecatata educatia prin faptul ca ar fi asistat o data la gestul tatalui, nu se compara cu gravitatea faptului ca acel copil nu are o relatie fireasca cu tatal lui, afectandu-i dezvoltarea si echilibrul psiho-emotional, atat in prezent, cat mai ales in viitor.
Daca parintii rezidenti ar fi mai preocupati de crearea unei legaturi firesti dintre celalat parinte si copii, si nu de identificarea unor texte legale prin care parintelui nerezident sa-i fie interzis accesul la gradinita, nu ar mai avea discutii pe acest topic.
In asemenea situatii de conflict intre parinti, de cele mai multe ori, vina nu apartine unuia sau altuia, ci ambilor parinti. Insa cum parintele rezident este cel in care minorul are incredere neconditionata si cu care detine o puternica legatura de atasament, este lesne de inteles ca parintele rezident ar trebui sa faciliteze in mod real si intalnirile cu minorul, chiar si in lipsa sa.