avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 708 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Cafeneaua avocaţilor Contract intre persoane romane, lege straina ...
Discuție deschisă în Cafeneaua avocaţilor

Contract intre persoane romane, lege straina aplicabila. E posibil?

Salut,

Ce parere aveti, doua persoane romane care incheie un anumit contract in Romania, pot prevedea ca legea aplicabila este legea unui alt stat? Nu vorbim si de competenta, pe care o consider momentan irelevanta, ci doar despre legea aplicabila solutionarii litigiului.

Am sa spun si faptul ca ICCJ a decis mai demult ca nu se poate, motivand ca raportul juridic nu contine elemente de extraneitate.

Secţia comercială, decizia nr.1167 din 15 martie 2007:
În mod eronat, instanţele au admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti române, apreciind greşit că pricina vizează un raport de drept internaţional privat cu privire la care părţile contractuale pot, în temeiul principiului lex voluntatis, să aleagă prin acordul lor, lex contractus, şi instanţa judecătorească având competenţa soluţionării eventualelor litigii, făcând astfel o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr.105/1992, ale art.5 şi 969 C. civ.

Potrivit art.1 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, această lege se aplică numai raporturilor de drept internaţional privat, care, conform alineatului 2, sunt „raporturi civile, comerciale, de muncă, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate”.

Mai mult, numai în cazul contractului cu element de extraneitate, părţile pot alege prin consens legea aplicabilă condiţiilor de fond şi efectelor acestuia, aşa cum prevăd dispoziţiile art.73 din Legea nr.105/1992.

Cât priveşte convenţia de prorogare voluntară de competenţă în favoarea unei instanţe judecătoreşti străine, ea operează numai cât priveşte un litigiu născut în legătură cu un raport de drept internaţional privat şi numai dacă instanţa aleasă de părţi nu este necompetentă, în mod absolut, aceasta fiind o cerinţă de fond ce rezultă din economia dispoziţiilor art.148-150 din Legea nr.105/1992.
Cauza de faţă priveşte un litigiu născut în legătură cu un contract de antrepriză, încheiat şi executat în România, între două societăţi comerciale, persoane juridice de naţionalitate română [...]

Faţă de aceste dispoziţii de lege, ambele părţi la contractul de antrepriză în cauză sunt persoane juridice de naţionalitate română, astfel că menţionatul contract şi amendamentele la acesta, încheiate la Bucureşti şi executate la Bucureşti [...] nu cuprind nici un element de extraneitate care să atragă un conflict de legi şi să facă incidente dispoziţiile Legii nr.105/1992, cum, în mod greşit, au reţinut instanţele de fond şi de apel.

Principiul lex voluntatis este un principiu conflictual care operează numai cu privire la raporturile de drept internaţional privat, respectiv cu privire la contractul având un element de extraneitate care face posibilă supunerea respectivului contract concomitent la cel puţin două sisteme de drept naţional diferite, ipoteză în care părţile din contractul în cauză pot alege, de comun acord, legea care să reglementeze fondul şi efectele acelui contract. O asemenea facultate nu se recunoaşte părţilor la un contract care nu are elemente de extraneitate, fiind supus, deci, unui singur sistem de drept.

De asemenea, potrivit dreptului român contractele au putere de lege, între părţile contractante dacă au fost „legal făcute” (art.969 C. civ.); dacă s-au încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, iar, prin contracte nu se poate deroga de la legile care interesează ordinea publică (art.5 C.civ).
Cum normele reglementând competenţa instanţelor judecătoreşti sunt norme de ordine publică (art.159 C. proc. civ.), părţile la un contract supus exclusiv dreptului român nu pot conveni să supună un posibil litigiu născut în legătură cu acel contract unei instanţe judecătoreşti străine, cu excluderea competenţei instanţelor române.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, clauza prevăzută în art.20 din amendamentul nr.1 la contractul de antrepriză, prin care părţile la contract, societăţi comerciale de naţionalitate română, au convenit să supună contractul lor legii engleze şi să supună şi eventualele litigii născute în legătură cu acest contract unei instanţe judecătoreşti engleze, este lovită de nulitate.


De asemenea, nu este relevant faptul ca dupa aceasta decizie a fost publicat Regulamentul Roma I, deoarece si acela se aplica tot contractelor cu elemente de extraineitate, deci nu este cazul.
Este dreptul comunitar prioritar, insa in general dreptul comunitar material este sarac.

Insa..
...am mai aruncat o privire, doua pe la vecini si se pare ca Andreea are totusi dreptate...=D>=D>=D>
N-am avut suficient timp sa caut multa jurisprudenta, insa in unele tari, este suficenta alegerea partilor pentru a fundamenta un element de extraneitate...
De exemplu in Germania exista destule hotarari care spun ca este suficient ca partile sa aleaga un drept strain. Aceasta alegere constituie elementul de extraneitate necesar pentru aplicarea dreptului international privat (inclusiv Roma)...
Si se pare ca si in Anglia este cam la fel...(Contracts Act 1990).

Poate in cazul unui proces in Romania existenta unei jurisprudente straine in sensul asta ar putea ajuta...
In orice caz eu as incerca sa aplic o lege straina unui contract...

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Extrateritorialitatea legii civile aidu aidu Asta e cea mai interesanta intrebare: Am negociat un contract de munca in Germania, cu un angajator germano-englez,Locul muncii fiind in Anglia, L-am semnat ... (vezi toată discuția)
Contract drepturi de autor MariusRica MariusRica Buna Ziua. As dori sa stiu: -- daca in cazul unei colaborari pentru realizarea unui scenariu de film intre doi cetateni ( persoane fizice,evident) de ... (vezi toată discuția)
Drept international privat - curs Studentu Studentu Are cineva un curs in format electronic pt. Drept. International Privat ? :) ca sa nu mai insir alta grila de 100 de intrebari fara sens (vezi toată discuția)