Pensie intretinere

apoi sa traiasca pe spinarea lui

Adevarul e ca poate face asta.. femeia a vazut inca din timpul relatiei ca sunteti un om bogat si si-a pus in cap sa reuseasca sa faca un copil si sa va faca sa platiti pensie de 200 de lei la doua luni.astfel se va intretine si ea din banii aia si tot din ei il intretine si pe copil. deci, clar, traieste pe spinarea dvs.

Nu o sa munciti niciodata ? Cand va veti angaja, veti avea poprire pe salariu si va recupera ce ii datorati.
Daca va face plangere la politie pt abandon, nu e de ajuns sa ridicati din umeri si sa ziceti ca nu aveti de munca, ci va trebui sa dovediti ca nu sunteti de rea credinta si sa platiti dupa cum puteti.
Instanta a hotarat astfel sa platiti pensie raportata la salariul minim pe economie pt ca sunteti apt de munca si v-a creditat ca sunteti in stare sa castigati cinstiti prin munca acea suma de bani.. cat e minim, 950 de lei acum. Desigur, nu toti sunt in stare.

Acum vin si eu cu o intrebare. Din spusele domnului copilul nu se poate baza pe sprijinul dumnelaui de niciun fel. Nici nu are, nici nu vrea. Dar... cu siguranta are autoritate parinteasca exercitata IN COMUN, nu-i asa? Asta, din punctul meu de vedere, este problema pe care legislatia noastra nu o rezolva. Domnul poate cel mult sa incurce viata acestui copil pe care nici nu si l-a dorit, nici nu-l iubeste si nici nu-l va iubi vreodata. De ce sa fie "tata" cu forta?

Legiuitorul a copiat legile altor ţări, dar incomplet. În acele ţări, dacă un părinte este în situaţia userului, adică fără venituri şi fără proprietăţi, statul completează partea părintelui până când acesta va obţine din nou venituri, urmând a recupera de la el sumele avansate în locul său. Dar în acele ţări, nu poate fi asistat social un cetăţean apt de muncă, care refuză ofertele de muncă oferite de agenţiile de recrutare a forţei de muncă, nici un individ care circulă cu BMW şi locuieşte într-un palat.
[editat- offtopic]

Asta spun si eu.

Instanta din Romania nu e in nici un fel in asentiment cu nevoile si dorintele minorilor.
Nimic nu conteaza si nu e luat in considerare atunci cand parintele ce detine tutela sesizeaza. Ba mai mult acesta este umilit, sau cel putin eu am fost cand mi s-a zis "da ce vreti sa dea in cap ca sa creasca copii", asta in situatia in care am mesaje de la fostul in care spune ca nu au ce sa ii faca, ca lucreaza la negru si nu va plati nimic.

Si nu, nu mi-am pacalit sotul ca sa avem copii, doar ca el se razbuna pe mine prin neplata drepturilor copiilor, care sunt ilare, 95 lei de minor.

Oare cine poate sa creada ca un copil poate creste cu 95lei? Cand am intrebat asta onorata judecatoare mi-a zis ca sunt obligata sa asigur cresterea si educatia minorilor. Dar celalalt parinte nu este? Si cum isi mai permite sa isi exercite drepturile? Cum mai poate aceeasi onorata sa imi spuna ca are drepturi cand el nu stie cat costa o pereche de pantofi pentru copilul acela?

Si iata-ma renuntand, urasc tribunalele, in opinia mea sunt niste locuri in care daca intri esti umilit si batjocorit doar pentru ca ai avut nesimtirea sa spui ca un copil nu creste cu 95 lei.

Legile sunt facute in bataie de joc, copilasii sunt instrumente de razbunare folosite de adulti iresponsabili, asa ca ce rost are sa mai ajungi pe acolo?

Mai bine imi vad de datoria mea de parinte fac tot ce e omeneste posibil ca micutilor sa nu le lipseasca necesarul.

In timp se invata si ei cu faptul ca vacanta este o utopie, la care trebuie sa renunte ca sa poata mama sa le cumpere in toamna tot ce au nevoie pentru un nou an scolar, se invata si cu faptul ca mama munceste 16-18 ore si ca atunci cand vine acasa timplul petrecut cu mama este cel dedicate lectiilor, gatitului, spalatului si altor activitati casnice. Se invata ca atunci cand mama se aseaza intre ei ca sa ii iubeasca adoarme instantaneu si in timp o vor invelii si vor pastra liniste ca "mami sa poata sa se odhneasca putin".

Adevarata problema nu este greul cu care se lupta mamele, ci lipsa de incredere in oameni si societate cu care se invata de micutii. Pentru ca mama a fost constienta ca a creste unul, doi sau mai multi copilasi singura va fi cumplit de greu, dar a decis ca e mai bine ca micutii sa creasca fara lux dar in armonie, liniste si iubire, decat cu confort financiar ( pentru ca e mai usor sa cresti copii din doua venituri) si in scandal, abuz verbal si/sau fizic.

Desi marea majoritate a mamelor nu vorbesc de rau tatal si la intrebarea inocenta "de ce nu suna tata niciodata" vor raspunde pe intelesul micutului, "va suna cand va primi salariul, acum nu are banuti si nu poate suna." , micutii cresc si invata ca a nu suna azi este egal cu nu va suna niciodata, ca doar asteapta de ani buni sa sune si au inteles si ei , prin analogie ca tata nu vrea.
Sau cum a zis micuta mea" mama, tu muncesti mult ca noi sa avem ce ne trebuie, tata nu vrea sa munceasca ca sa aiba bani sa ne sune"

Asta este drama copiilor pe care unii din parintin ii uita. Asta ar trebui sa invete distinsele reprezentante si reprezentanti ai justitie strambe din aceasta tara.