Protectia copilului

Regret că nu ați fost atentă! Îmi ajut nepoata de când s-a născut (știind ce părinți are) dar mai ales fiindu-i un real sprijin moral, încurajînd-o și susținînd-o cât pot, ea manifestându-și regretul că nu sunt mama ei...
Trebuie să vă contrazic legat de un aspect: este copil, este copilul părinților ei, părinți care ar trebui să fie mândrii de ea și să-i mulțumească lui Dumnezeu că au așa un copil... unul pe care nu-l merită! Ea însă, nu și-a ales părinții!
A avea un domiciliu pe cartea de identitate nu înseamnă a avea un cămin și mai ales condiții să înveți pentru Facultatea de Medicină (care nu se face la f.f.) în situația în care nu ai mâncare în frigider și nici acces la utilități.
Eu am ajutat-o cu abonament pe toate liniile, bani pentru cursuri, îmbrăcăminte, încălțaminte, geantă, etc. inclusiv mâncare și bani de buzunar.
Încă ceva: nu suntem ... libere. Vreau să o iau la mine acasă dar nu o împiedică atât bunul simț pentru faptul că sunt divorțată, am un băiat de 17 ani care reprezintă opusul ei, un serviciu dificil și alte obligații, etc. cât grija pentru fratele ei de 15 ani pe care propriu-zis ea l-a crescut: l-a îmbrăcat, l-a dus la grădiniță și la școală, făceau temele împreună și au împărțit aceeași cameră, bătăi și lipsuri. Sper să puteți înțelege. Mai bună ar fi o mama vitregă. Ce cumpăram împreună pentru ea, considerând că fratele ei era favoritul mamei și nu avea nevoie (îl lua doar pe el în concedii), ea împărțea cu fratele ei.
Revenind la bani... Tatăl ei a trebuit să fie dat în judecată pentru cei 74 lei pe care-i trimite cu întârziere și pe care mama ei îi ridică de la poștă. Când am vorbit cu el a fost de părere ca ... ” e majoră, vaccinată...vrea bani - să meargă la produs!”...
De când a terminat liceul a stat mai mult la fostul ei prieten (sunt vecini), mama acestuia fiind o femeie bună, care a acceptat-o fiindcă avea o influentă pozitivă asupra fiului ei și o vreme a reușit să-l schimbe în bine. În tot acest timp trebuia să-i dea lui maică-sa bani din bursă pentru utilități și era responsabilă cu gătitul, curățenia și cu adusul mâncării la pat mamei când își băga demisia și zăcea cu săptămânile în vârful patului...(de la două locuri de muncă). Nu conta că era în sesiune și avea de învățat.
Acum mama-sa mănâncă la serviciu și pentru că nepoata mea nu a reușit magia ca mâncarea luată cu 50 lei să facă să le ajungă ei și fratelui o săptămână conform bugetului alocat de generoasa lor mamă s-a declanșat scandalul acum două săptămâni, când nepoata mea s-a trezit cu ultimul sandwish mâncat de fratele ei, căruia îi era foame...
Imaginați-vă duminică, prânz, un frigider gol și lunea dimineață un examen foarte greu la care trebuia să ia nota 10, fiindcă are de achitat un credit în valoare de 6.200 lei și dacă pierde bursa, mătușa care a ajutat-o (eu), care n-a mai primit pensia de întreținere pentru fiul ei de 6 luni și are datorii și procese pe cap, va trebui să-i achit ratele.
Vă multumesc pentru că vă pasă!

Doamna, scrisesem dar cineva a sters! Faceti o scrisoare cadru, ca sa zic asa, si adresati-o catorva ong-uri, fundatii, firme medicale, prin care cereti ajutor. Incercati si pe facebook, adresand-o unor persoane consacrate din televiziuni. Se apropie Craciunul...poate se va gasi cineva! Deasi nu mi-as pune mari sperante as incerca si prin biserica, nu doar la preotul local ci la episcop. Sa va ajute Dumnezeu

VulcuSimona a scris:

Trebuie să vă contrazic legat de un aspect: este copil, este copilul părinților ei...

Da. Şi o femeie spre 70 de ani rămâne tot copilul (descendentul) mamei ei de 90 de ani. Dar ar putea să ceară ajutorul serviciului de asistenţă a persoanelor VĂRSTNICE, nu protecţiei copilului.

Dacă dvs. spuneţi că sunteţi mătuşa studentei de 24 de ani şi nu puteţi să o priviţi ca pe un MAJOR de 24 de ani (copil a fost pănă la 18 ani), atunci îmi demonstaţi că nu daţi pe acest OM nici macar 2 bani şi jumătate!

Dacă vreţi să vă ajutaţi nepoata în vârsă de 24 de ani, începeţi vă rog prin a-i acorda RESPECTUL cuvenit unui MAJOR! Începeţi prin a o trata ca pe un major (nu ca pe un copil sub ...stăpânirea dvs.)

VulcuSimona a scris:

mătușa care a ajutat-o (eu) care n-a mai primit pensia de intretinere pentru fiul ei...

Aşa vorbeşte mătuşa despre ea însăşi? La persoana a III-a!?!

VulcuSimona a scris:

Încă ceva: nu suntem ... libere.

Nu? Şi ce fel de ajutor vreţi să-i daţi ? Vreţi să lăsaţi ...scavia moştenire nepoatei şi ne întrebaţi cum!?

Raţa domestică nu zboară. Fiindcă vine după generaţii anterioare de raţe cu aripi smulse...de bunicuţe binevoitoare din specia umana.

Dacă fata aceasta a aflat care este potentialul ei de zbor şi dvs. îmi spuneţi că, nefiind liberă, îi acordaţi vreun ajutor... eu vă spun că tocmai vă pregătiţi să-i rupeţi si o aripă şi un picior.

O mătusă adevărată ar pricepe ce vobesc!

Mie imi pare tare adevarata aceasta matusa. Faptul ca a girat un credit de studii arata ca are incredere in fata si in faptul ca poate zbura, nu ca vrea sa-i smulga penele. Chiar nu inteleg de ce isi ia rosii in cap pentru ca a intrebat cum pot fi obligati parintii sa acorde sprijinul financiar pe care inca-l datoreaza: are 24 de ani, deci inca doi ani ar cam fi obligati. Sau nu? Nu am studii juridice dar nici cine are nu a lamurit utilizatoarea ce ar putea face fata ca sa-l obtina. Sau n-are voie nici sa incerce?

Am fost tutorele mamei mele, bolnava de Alzheimer și insulino-dependenta, care a murit anul trecut, la varsta de 80 de ani si am colaborat cu Autoritatea Tutelara... altfel spus, am fost parintele mamei mele. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu!

Facând analiza pe text, veti intelege de ce am folosit persoana a III-a. Poate ca nu am studii juridice dar ceva gramatica mai stiu. Am solicitat sfaturi unor specialisti iar o dovada de inteligenta ar fi capacitatea de a purta un dialog cu OMUL, fara discriminari (ex. nivel de cultura).

Ca profesionist, obiectivitatea este o cerinta obligatorie iar dvs. cu aroganta (probabil va simtiti bine dar nu toata lumea recunoaste o metafora) - judecati oamenii iar aceasta este o alta profesie.

Legat de profesii, va reamintesc de faptul ca Medicina nu se face la” fara frecventa”, ca alte facultati...iar ca sa devii medic este imperativ sa iubesti OMUL (sau oamenii?...)

Cu respect,