Obligatia de intretinere trebuie cuantumizata la fel ptr ambii parinti, INDIFERENT DE CEL CARE PRIMESTE MINORUL IN LOCATIUNE.
Adica, mama care a primit minorul face dovada unui venit la fel cum tatal nerezident face dovada venitului sau.
Daca se ignora contributia nerezidentului in natura si se stabileste acestuia o contributie in bani cf 25, 33, 50%, acelasi lucru trebuie cerut si rezidentului.
Se alcatuieste astfel "bugetul minorului" prin contributia impusa a ambilor parinti.
Nerezidentul are dreptul sa ceara dovada rezidentului ca a cheltuit bugetul minorului strict in folosul minorului, indiferent daca acest buget excede sau descede contributia nerezidentului.
In cazul in care bugetul minorului este neconsumat de rezident in folosul strict al minorului, nerezidentul poate cere:
- schimbarea administratorului de buget in favoarea nerezidentului, sau
- reducerea contributiei nerezidentului la cota parte din bugetul dovedit ca fiind cheltuit in folosul minorului
PS: in atare situatie nerezidentul nu mai are interes in evaziune fiscala, dar are control asupra contributiei sale strict legate de minor
Shomo, aţi ocolit abil întrebările doamnei gi_jane. Aţi demarat o problemă de care sunteţi direct interesat şi aţi expus-o după cum concepeţi dvs. rezolvarea acesteia.
Revin la problema pensiei alimentare micşorate la minim şi la interesul părintelui pentru copil.
În cazul mult lăudatei "penalizări" de 45000 lei , distinsul tată, care se pozează cu noua consoartă în deplasări pitoreşti care, nu-i aşa? costă, plăteşte pensie alimentară de 167lei şi da, exact după divorţ şi-a pierdut locul de muncă! Păi cu un aşa venit mic, cum îi poate oferi copilului vacanţe, întreţinere pe perioada programului de vizită? Omul cere ajutor public judiciar pentru avocat din oficiu, dar este beneficiarul unei mici averi-10000 euro pentru un şomer e mană cerească! Urmează să mai ceară şi bonuri fiscale pentru cei 167 lei!
Nu sunt deloc direct interesat de problema respectiva. In general nu mai sunt direct interesat de nicio problema referitoare la situatia mea. Ce mare va fi majora anul asta, iar cea mica mai are 2 ani.
Ref pensie, am facut o propunere. Daca e mai proasta decat reglementarea actuala, va rog sa nu o luati in seama sau sa o completati cu propunerea dvoastra. Sa distrugi e usor, dar sa construiesti e greu. Vad si la dvoastra, si la gi jane, ca preferati, in fapt, situatia actuala, desi va plangeti de ea.
Referitor la cazul mentionat, il cunosc si pe acesta f bine si am retinerile mele vis a vis de toata shandramaua. Pot spune un singur lucru: ar fi fost de preferat un unic judecator (la fonduri) care odata investit cu o problema a acelei familii, sa se ocupe in continuare de problemele ulterioare.
shomo, eu , personal, aş dori să renunţe domnul la toate drepturile copilului, fiindcă de dreptul la întreţinere a uitat până l-a obligat instanţa, că aşa e legea-eu aş prefera ca instanţa să oblige doar la cererea celui care întreţine copilul-sincer, cu 185 lei în plus sau în minus tot acolo sunt, iar pentru dreptul la relaţii personale, a insistat el, deşi a văzut copilul când a vrut , a minţit la procese şi instanţele - aceeaşi poveste, prea încărcate - nu au deschis dosarele, doar au dat ce li s-a cerut. A primit, dar el nu a venit să viziteze copilul, iar la refuzul acestuia de a pleca fără mama, a cerut şi executare silită. Eu sunt învinuită că alienez copilul, în condiţiile în care nu am fost niciodată o familie. Deci nu e vorba de divorţ, de ataşament copil-părinte, ci de impunerea creerii unei relaţii inexistente, pe care el doreşte să o realizeze cu forţa.
Aşa cum am mai spus, nu sunt de acord ca un părinte să fie obligat la pensie alimentară procentual din venit, indiferent de venitul său, fiindcă sunt oameni care câştigă şi 4-5000 euro, dar muncesc din greu şi cu multe privaţiuni, ore suplimentare, condiţii grele, etc., şi, conform legii, instanţa poate stabili chiar 1000 euro lunar pensie de intreţinere, ceea ce, spun eu, e mult peste necesităţile uzuale ale unui minor fără nevoi speciale. Eu aş limita pensia de intreţinere : procent din venit, dar nu mai mult de____"
În consecinţă, nu sunt mulţumită de situaţia actuală, dar nu vreau discuţii suplimentare cu tatăl minorului, care are bani pentru avocaţi cu nemiluita, numai anul acesta a plătit 5100 lei pe avocat, în condiţiile în care într-un an plăteşte copilului 2200 lei.
Am dat o varianta Mariei, cred ca in topicul cu hartuirea. Cred ca inainte de a se da tatalui drepturi si obligatii trebuie lasat sa-si spuna parerea daca isi asuma sau nu acel copil. Daca da, primeste OBLIGATIILE dreptului cerut cf propriei asumari: intretinere decenta si legaturi personale. Oricare nerespectare duce la decadere din drept si, implicit, exonerarea de obligatii, ca penalizare a iresponsabilitatii acestuia.
Exonerarea de obligatii penalizeaza si mama ca urmare a iresponsabilitatii alegerii tatalui.
Practic, se echivaleaza cu mamele singure, care se insamanteaza artificial, iar tatal biologic din California, care si-a vandut fluidul germinativ, nu are nici drepturi si nici obligatii.
Cat despre limitarea pensiei, nu sunt de acord. E un drept al copilului, INDIFERENT DE CINE I-L POATE CONFERI. Daca sunt tata cu posibilitati, in virtutea interesului copilului meu, imi asum aceasta obligatie STRICT fata de copilul meu. Mama nu are drept de a consuma aceasta obligatie fara sa-mi arate ca a cheltuit-o strict in interesul copilului. Altfel gap-ul de drepturi egale se adanceste.
Dreptul îl are şi copilul cu 167 lei pensie, şi cel cu 1000 euro pensie alimentară.Vă daţi seama că problema pensiei alimentare creează conflicte şi disconfort. Dvs., ca plătitor de pensie de intreţinere, poate doriţi să-i cumpăraţi copilului o geacă de la second hand, cu 10 lei, copilul îşi doreşte geaca pe care a văzut-o la Ionel, de la Decathlon, este o mică mare diferenţă de 300 lei.Cizmuliţa de la Cadrillo costă 200 lei, cea de la bazar 30 de lei, şi una, şi alta sunt cizmuliţe.
Iată de ce spun eu că, pentru evitarea discuţiilor, este bine să existe o limită.
În privinţa intreţinerii în natură, am mai spus că acest lucru este corect în situaţia locuinţei alternante, eu nu sunt contra unui asemenea aranjament, dacă foştii parteneri locuiesc aproape, pentru a nu cauza neplăceri copiilor. Locuinţa alternantă ar putea fi chiar la dispoziţia minorului, cunosc un caz în Germania, copilul merge "acasă" sau la mama, sau la tata cu bunicii, unde a locuit înainte, depinde cine este acasă şi-l aşteaptă cu masa pusă. Dar aceştia locuiesc aproape şi nu se bălăcăresc.