Exercitarea autoritatii parintesti

Autoritatea părintească exercitată în comun presupune ca ambii părinți să poată să ia decizii asupra copilului. Dacă, din orice motiv, părinții nu pot să ia astfel de decizii este evident că autoritatea părintească trebuie să fie exercitată doar de către unul dintre părinți.

adisan, chiar asa orice motiv? adica daca mama nu vrea sa ia decizii impreuna cu tata ca nu are chef, atunci sa exercite singura autoritatea? Ce simplu e.

adisan a scris:

Dacă, din orice motiv, părinții nu pot să ia astfel de decizii este evident că autoritatea părintească trebuie să fie exercitată doar de către unul dintre părinți.

Care sunt situațiile când părinții nu pot lua decizii "din orice motiv" ?

Vreți să spuneți că părintele rezident poate abuza de drept, iar acest abuz de drept este probă și motiv să pedepsești copilul și pe părintele său nerezident, divorțându-i ?

Art. 15 din Noul Cod Civil - Abuzul de drept:
(1) Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Dnule Dapix ar fi de preferat sa cititi jurisprudenta inainte de a o posta. Acolo e vorba despre programul de legaturi personale NU despre exercitiul autoritatii parintesti! Sunt institutii diferite. Posibil sa nu fie o problema ca iesi duminica cu copilul la program (desi ma intreb ce faci cu el daca n-ai bani de pensie), lucrurile in schimb stau altfel cand vorbesti despre decizii. Ce pot eu sa discut cu tatal despre decizia de a trimite copilul la un concurs de muzica care se desfasoara in Italia, cand pentru a ajunge la participarea la concurs, vreme de 5 ani doar eu am platit lectiile de vioara si la fel urmeaza sa procedez si cu privire la cheltuielile ocazionate de participarea la concurs. Sa-l intreb daca e de acord sa ma cazez cu copilul la 3 sau la 4 stele? sa-l intreb ce costum nou sa-i cumpar pentru concurs de 500 sau 900 de lei etc? Ce decizii sa luam noi 2 impreuna pe banii mei? Dar pe viitor cum sa procedam? Sa "decidem" ipreuna daca sa-i facem copilului o asigurare medicala privata? Adica cum arata asa zisa decizie: Eu intreb: As face ptr Gigi o asigurare la ....... Esti de acord sa platesc 200 de lei pe luna? El: Nu, nu sunt de acord. Eu vreau o asigurarea la....... Eu: Ok, dar acea asigurare costa 400 de lei. Eu nu-mi permit decat 200. Ii platesti tu pe ceilalti 200? El: Ah, nu. Eu n-am bani. Eu: In regula, atunci inchei asigurarea de 200 de lei, caci mai mult n-am. In ce a constat "decizia" comuna? In nimic! A fost doar o totala ipocrizie........fara doar si poate in interesul superior al copilului.
Daca inca nu ne inecam in betia mintii si a cuvintelor, poate imi spune si mie cineva cum se poate desfasura o negociere (fundamentul deciziei ulterioare) in conditiile in care unul dintre cei doi interlocutori nu are nicio resura financiara apta sa determine o alegere sau alta. Cum poti alege intre detergentul A si B, cand tu n-ai bani pentru niciunul!?.
Nu vreti sa participati si dvs in bordul OMV? sa va dati cu parerea pe banii si investitia lor? De ce nu? In definitiv OMV opereaza in Romania si are angajati romani!

ps: Abuzul de drept il face parintele care cere program de vizitare si vine cand isi aminteste la copil! Dupa o astfel de "constanta si ritmicitate" cand copilul satul a-l astepta degeaba, refuza sa plece mai cu tatal, vitejii tati asigura mamele de alienare!!!

Autoritatea părintească reprezintă ANSAMBLUL de drepturi şi obligaţii ale părinţilor, care trebuie să se execute solidar. Autoritatea părintească comună presupune drepturi şi obligaţii egale ale fiecărui părinte.
Obligaţia de intreţinere este partea cea mai importantă a responsabilităţii părinteşti, neasigurarea acestui drept fundamental de către un părinte reprezintă abandon şi este sancţionat penal.
Aşa cum a remarcat antepostatoarea mea, orice decizie trebuie urmată de regulile de aplicare. Nici unul dintre părinţi nu poate decide sau, mai bine zis, da dispoziţii celuilalt părinte.
Aşa cum copilul are dreptul la 2 părinţi, aşa are dreptul şi la intreţinere.
În acest context, aşa cum a subliniat şi dl. avocat Adisan, autoritatea părintească se poate exercita în comun în interesul superior al copilului numai dacă există colaborare şi înţelegere între părinţi.
Este o confuzie gravă între programul de relaţii personale şi autoritatea părintească pe care-l fac mulţi, nu înţeleg că "divorţul" este despărţirea fizică, nu cea teoretică, scrisă pe o hârtie.
Oare un părinte trăitor în SUA cu copilul aici, dar cu autoritate părintească comună este mai unit cu copilul său decât unul care locuieşte în blocul vecin, îşi vede zilnic copilul, merg la meci împreună, dar mama are autoritate părintească unică?
Mai este şi alt aspect, dacă vorbim de abuzul de drept: Un părinte solicită autoritate părintească comună, o obţine, dar dispare , este dezinteresat total de minor şi cel la care locuieşte copilul este nevoit să deschidă npoi procese pentru suplinirea acordului. Cine a abuzat în acest caz?
Dar dacă un părinte solicită şi obţine program de relaţii cu minorul şi nu merge la program, fiindcă-nu-i aşa, este dreptul său, de care, dacă vrea, uzează, dacă nu, NU! Unde este dreptul copilului la părinte?Cine nu respectă dreptul copilului? Cine abuzează de drept?
Dar dacă cumva, odată, după un an de absenţă, copilul nu are chef să uzeze de dreptul său, că şi el are doar dreptul, nu şi obligaţia! copilul e alienat!
Hai să lăsăm ipocrizia la o parte şi să judecăm. Orice alcoolic sau drogat poate face demersuri ca mama să fie penalizată, că minorul nu vrea să plece cu el, după experienţele anterioare avute, fiindcă, nu-i aşa? în Romania, 2 entităţi private cu acces la media au recunoscut alienarea parentală ! Mâine ce vor recunoaşte?