Dreptul la informare a nerezidentului versus interesul superior al minorului

Buna ziua, vorbesc din propria experienta- traita pe pielea mea, si spun ca d-l CostinIancu are perfecta dreptate, alienarea parentala a devenit un fenomen din ce in ce mai utilizat de unele ,,mame", care doresc sa aiba doar un copil si un ,,intretinator", care, daca se poate, sa-l tina cat mai departe de copil, se incerca de unele persoane-doamne, sa induca in eroare existenta acestui fenomen de alienare parentala

Martonze, exista unii oameni care doar din "lupte" se hranesc si cu "lupta" incearca sa-si ascunda orice esec din viata personala. Unii dintre acesti vajnici luptatori, in bine cunoscuta politica de victimizare, isi zic sau zic chiar cu glas tare: Cum sa am eu o cariera sau o ascensiune profesionala sau un loc respectat in societate sau o viata personala, sau un sens al anilor care trec peste mine? Cum sa fac eu ceva care sa reprezinte un model de urmat pentru copilul meu, de care fiul/fiica mea sa fie mandru/a? Cum sa ofer eu copilului meu prilejul de a i se umfla pieptul de mandrie spunand tatal meu e profesor si toti elevii lui spun ca e cel mai bun? Am avut eu timp de asa ceva? Eu mi-am dedicat fiecare clipa "luptei". Mai ca esti gata sa crezi, dar la o privire mai atenta constati ca nu era nimic de capul omului ala nici inainte de inceperea "luptei". Pe "timp de pace" lucrurile fusesera strict la fel. In fine, detalii.
Dnul When a scris ca noi mamele, unele desigur, nu vrem sa asumam nimic (caci atunci cand cresti singura un copil, desigur ca nu poate fi vorba despre vreo asumare, crescutul unui copil fiind despre bautul unui suc, cum altfel), ca afirmam ca e doar vina tatilor. Ce sa vezi, iata ce scrie agpas, cu referire la afirmatiile mele ca niciodata nu am vorbit tatal de rau in fata copilului, ca niciodata nu mi-am indemnat fiul sa-si respinga tatal si ca nici nu i-am aratat multumire fata de aceasta respingere. Ce ne zice dnul agpas?. Pai ne zice: "nu l-ati vorbit de rau pe tata, dar nici de bine, nu-i asa. Nu l-ati premiat pe copil ca n-a plecat cu tatal, dar nici nu v-ati aratat ingrijorarea etc" (citat din memorie). Concluzia: copilul e abuzat emotional zilnic (dar las'ca vine dnul Petrica si ne repeta ca noi suntem obsedate de alienare), iar mama greseste zilnic. Transmit, in mod desigur inutil, ca abuzul emotional nu e o boala celulara detectabila doar la microscop! O persoana abuzata are un comportament tipic de victima (stima de sine scazuta, randament social/scolar scazut, comportament modificat, fie agresivitate, fie complet introvertit, tulburari de somn/alimentatie/crestere, dificultati de integrare/relationare, postura corporala care indica "greutate", coplesire, atitudine de protectie fata de parintele abuzator, sentimentul de rusine etc). In fine, detalii, ca doar nu ne oprim in elemente obiective de cuantificare, cand putem sa le inlocuim cu lozinci sau cu concluziile marilor "specialisti" consacrati prin "o vorba buna".
Totul este despre ce face gresit sau nu face mama, aceasta atitudine fiind o dovada a asumarii. N-am reusit sa identific pana acum vreo fapta, atitudine, abordare asumata ca gresita de vreunul dintre "luptatorii" pentru copil. O propozitie macar, de tipul "cred ca am gresit cand....." Ah, nu, asa ceva este exclus.
De aceea va spuneam Martonze ca e o perfecta pierdere de timp pseudo dialogul cu oricine care porneste de la premiza ca el/ea niciodata nu a gresit cu nimic.
Asa ca, precum ziceam, cainii latra, caravana trece.

Aveti mai sus o mostra a doamnei PS care nu isi mai bate capul =D>
Daca cu ceva cu care nu va bateti capul postarea dumneavoastra e jumatate de pagina, la un subiect interesant cred ca e un adevarat manual.

Martonze, exista unii oameni care doar din "lupte" se hranesc si cu "lupta" incearca sa-si ascunda orice esec din viata personala. Unii dintre acesti vajnici luptatori, in bine cunoscuta politica de victimizare, isi zic sau zic chiar cu glas tare: Cum sa am eu o cariera sau o ascensiune profesionala sau un loc respectat in societate sau o viata personala, sau un sens al anilor care trec peste mine? Cum sa fac eu ceva care sa reprezinte un model de urmat pentru copilul meu, de care fiul/fiica mea sa fie mandru/a? Cum sa ofer eu copilului meu prilejul de a i se umfla pieptul de mandrie spunand tatal meu e profesor si toti elevii lui spun ca e cel mai bun? Am avut eu timp de asa ceva? Eu mi-am dedicat fiecare clipa "luptei". Mai ca esti gata sa crezi, dar la o privire mai atenta constati ca nu era nimic de capul omului ala nici inainte de inceperea "luptei".

Ati descris perfect parintele alienator doamna PS.
In rest, cum sa nu va dau dreptate cand graiti cu atata adevar, cainii latra, caravana trece. Ii spunem caravana penalizarilor care a inceput sa treaca pe la alienatori, Doamna PS, cred ca va suna cineva la usa, sa fie oare executorii?????? de cateva luni nu mai puteti fi sigura ca nu sunt, nu-I asa?

Martonze, sa spui copilului ca tatal il iubeste si ar fi trist sa nu-l vada e minciuna? se numeste incurajare. Cum te porti cu tatal, te porti cu jumatate din copil. Ignori nerezidentul, ignore jumatate din copil.
Cred ca e un abuz sa nu incurajezi un copil sa fie intreg, sa nu il sustii.
Ce sa ii spuna copilului? Adevarul despre celalalt parinte care ca si ea are calitati si defecte, calitati pentru care s-a indragostit de el si defecte care I-au indepartat, insa ca amandoi il iubesc mult, neconditionat, in felul lor.

Multi dintre cei ce-si vor copiii nu au fost absenti din viata copiilor lor. Aveti cumva un stiudiu de caz, o statistica? Cei care bat drmul pe la tribunal au fost majoritatea covarsitoare mereu prezenti in viata copilului lor. Nu o mai intoarceti cum va convine.

Martonze, referitor la tot ce povestiti de ostul sot, o sa va ascult sfatul si o sa ma decid dupa ce ascult si variant lui. Din ce am postat aici si din ce am citit m-am convins eu, cum ca adevarul dumneavoastra difera de realitate.

@PS - uitati ca eu am recunoscut ca am gresit pt ca am inceput procesul - vedeti mai jos ce-i spuneam dl When care-mi sugera ca era mai buna o mediere:

da, aveti dreptate cu medierea si eu regret acest lucru...sincer, nu am stiut de aceasta posibilitate si, dupa cum stim, foarte putini avocati te indruma spre mediere.

poate la vremea respectiva ar fi fost mai benefica o mediere decat sa incepem procesul in instanta.

habar nu aveam ca se poate face si mediere, eu eram in cap doar cu replicilei fostei sotii care, la fiecare intrebare a mea despre copil, imi raspundea: daca nu-ti convine, te invit sa ma dai in judecata! o sa ma tarasc prin tribunale cu tine pt copilul meu!

Nu caut scuze sau explicatii, dar aveti impresia ca n-aveam ce face cu banii pe care i-am dat la avocat, daca lucrurile erau bune si frumoase si vedeam si eu copilul dupa conventia semnata de comun acord la notar?

@Costiniancu

Pai tocmai ati generalizat daca au fost absenti din viata copilului pana la despartire...acum de ce isi vor copilul? de ce ar vrea un tata copilul de care nu s-a interesat niciodata?

Scuze, înlocuiesc "În general" cu "Mulţi", ok? :)
Întrebare pertinentă cu multe variante de răspuns: din răzbunare pe fosta soţie, pentru şicanarea fostei şi pentru interes material.
@valino
,

mame", care doresc sa aiba doar un copil si un ,,intretinator", care, daca se poate, sa-l tina cat mai departe de copil, se incerca de unele persoane-doamne, sa induca in eroare existenta acestui fenomen de alienare parentala

Stimate domn, pe un site al taţilor alienaţi parental, tăticii se lăudau, la un moment dat, cu pensiile alimentare plătite, 200-250 lei, unul singur spunea că plăteşte 800 lei şi mai cumpără şi rechizite sau haine :) Nu cred că un plătitor de 200 lei este întreţinător, dvs. credeţi?
@When

Martonze, sa spui copilului ca tatal il iubeste si ar fi trist sa nu-l vada e minciuna? se numeste incurajare. Cum te porti cu tatal, te porti cu jumatate din copil. Ignori nerezidentul, ignore jumatate din copil.
Cred ca e un abuz sa nu incurajezi un copil sa fie intreg, sa nu il sustii.

:rofl: Aici chiar m-aţi dat gata.
Deci nu-l vorbeşti de rău pe tata, îl ignori pe acesta şi în gând, ca nu cumva să-i transmiţi ostilitatea prin gânduri copilului şi să îl alienezi (oare ştiţi câte exerciţii de meditaţie sunt necesare să nu-l ai în gând pe cel care te terorizează?) şi totuşi, îl abuzezi! Deja aţi întrecut măsura aberaţiilor! Aha, chiar nu mai am nevoie de judecata dvs., după 20 de procese şi tot atâtea sentinţe şi decizii, adevărul meu a învins, cu dovezi reale, nu cu miciuni şi extrase din manualul PAS :)
@Costtiniancu

Eu mai am o intrebare: de ce ati ajuns sa va cresteti singure copiii?

Ei, de ce? Fiindcă el a plecat; nu e nici primul, nici ultimul

.oare de ce vrea acest lucru? ca sa ia bani de la dvs pe penalizari?

BINGO!