Dupa cum mentionam si in alte topicuri de pe acest forum, sunt in proces cu fosta sotie pentru modificarea programului meu de vizita a fetitei noastre.
In acest moment suntem la apel, nu s-a fixat inca data exacta a acestuia.
In procesul initial am precizat ca este un caz de alienare parentala din partea mamei, insa instanta a decis sa nu faca nicio expertiza psihologica in aceasta cauza.
Din acel moment, sept 2016, asupra fetitei mele de 4 ani si jumatate, ii sunt aplicate diverse modalitati de a o indemna sa nu ma mai iubeasca si sa nu mai vrea sa petreaca timpul cu mine.
Lucrurile s-au agravat recent, dupa perioada sarbatorilor de iarna, cand fetita efectiv face crize de nervi si incepe sa planga dupa ce o iau de la gradinita ca sa petreaca weekend-ul la mine.
Imi spune mereu ca "vrea la mami", "vrea la casa ei" si ca "nu e prietena cu mine" si "nu ma iubeste" si refuza chiar sa ma pupe, spunand ca "o pupa doar pe mami".
Mai grav este ca nici cele 2 ore pe saptamana pe care le am alaturi de fetita nu mai vrea sa le petreaca alaturi de mine.
Am incercat sa aflu motivele pentru care nu mai vrea sa stea cu mine, insa nu mi-a dat nicio explicatie, raspunsul fiind doar "vreau la mami".
Din septembrie 2016 si pana acum, comportamentul meu fata de copil nu s-a modificat in niciun fel, nu am agresat fetita niciodata in viata mea (si nici nu se va intampla vreodata) deci nu ar avea vreun motiv concret, provocat de catre mine, pentru care sa nu mai vrea sa stam impreuna.
Nu stiu cum sa procedez in aceasta situatie!
As vrea sa insist in apel pe aceasta alienare parentala si sa se intample ceva pentru ca, daca fosta sotie va continua in acest fel, mi-e teama ca fetita nici nu va mai vrea sa ma vada deloc!
Ma gandeam sa duc si fetita la un psiholog, insa nu stiu ce va reusi sa rezolve acesta daca oricum fetita se va intoarce alaturi de mama si influenta acesteia va continua...
Va rog mult sa ma ajuti cu un sfat, caci sunt disperat!
mai in gluma, mai in serios, avand in vedere ca mama este atat de ... mercantila ... poate ar ajuta sa o "cumparati" pe ea si nu sa duceti fetita in locuri scumpe sau sa ii luati cadouri scumpe; va aflati intr-o situatie relativ imposibila si cam orice-ati face e interpretabil; este clar ca mama isi doreste cu tot dinadinsul ca fetita sa nu va accepte in viata ei; parintii mei au facut aces lucru, amandoi; multumesc Cerului ca am avut discernamant chiar si la 4 ani sa nu ma sinchisesc de ce zice nici unul si sa cred in ce zicea inima mea, iubindu-i pe amandoi la fel; revenind, insa, ar fi util ca fetita sa fie vazuta de un psiholog, fie chiar si off the record, pentru moment, ca sa intelegeti ce i se intampla; este posibil sa fie amenintata si de teama sa se comporte astfel; amenintarile nu sunt neaparat cu bataia sau alte violente; de exemplu ii poate spune, cum imi spunea mie mama, ca daca ii spun tatei ca il iubesc, o sa se duca la tribunal si o sa ceara sa ma ia de langa ea ... o tampenie insa credibila pentru un copil de 4 ani; de asemenea, bunica materna, daca o creste, o poate influenta spunandu-i tot felul de bazaconii similare; nu e nevoie de multa imaginatie ca sa intorci pe dos mintea unui copil atat de mic. Ar fi ideal ca fetita sa discute cu un tert in care sa aiba incredere pentru a va putea intai da seama cu ce va luptati ... Apoi vedeti ce arme trebuie sa folositi. Privind prin ochii tatalui meu pe care l-am iubit foarte mult desi a fost departe de a fi tatal perfect, imi pare tare rau ca trebuie sa treceti prin toate astea. Multa putere si multa rabdare!
mama copilului are insa telefon si posibil si whatapp, puteti sa ii trimiteti poze acolo.
De asemenea, acum tot e 1& martie, mergeti cu copila sa luati flori pentru mama. Cand fetita se supara spuneti ca va pare rau daca ati suparat-o chiar daca stiti ca nu e vina dumneavoastra. Apoi explicate fetitei ca poate sa fie prietena cu mama si sa primeasca martisor si de la dumneavoastra, ca nu trebuie sa aleaga asa cum nici dumneavoastra nu alegeti intre ea si mama ca uite, ati luat martisor pentru amandoua.
Daca va simti ca aprobati si incurajati dragostea ei pentru mama, se va mai fi suparata, nu se va mai simti pusa la mijloc.
@AgainstPAS - asta fac, incerc sa aplanez orice posibil conflict intre mine si fosta sotie.
Insa degeaba ii indeplinesc toate cererile pe care le are in plus fata de hotararea judecatoreasca, tot gaseste motive pt a comenta (cum am zis cu telefonul, ba ca i-l iau copilului din mana, ba ca de ce ma duc la joaca cu copilul si nu-i pun dresuri si i-a zis fetitei sa nu mai plece cu mine fara dresuri etc). Cea mai buna solutie cred ca este sa nu mai am nicio discutie cu ea.
Din pacate la toate incercarile mele de a afla de ce nu mai vrea sa stea cu mine - primesc acelasi raspuns: "vreau la mami". Ah, aseara mi-a zis ca pt ca e suparata pe mine - evident ca la insistentele mele sa-mi spuna de ce, ca sa nu o mai supar, nu am reusit sa aflu.
@Zoya - Multumesc mult pt sfat!
Asta cu "cumparatul" mamei mai greu...nu-mi permit dpdv financiar! Fosta sotie stie exact ce salariu am (ca doar a cerut majorarea pensiei, desi deja plateam 25%) si chiar mi-a ras in fata ca de cand ne-am despartit (aproape 3 ani) mie nu mi-a crescut salariul pe cand al ei s-a triplat :) Avand in vedere aceasta situatie, ii cumpara fetitei numai haine de firma, insa cand a fost viscolul acela afara mi-a dat-o incaltata cu niste ghetute de primavara si, rugand-o sa-mi dea altele imblanite, mi-a zis ca nu are si dc nu-mi convine, sa-i cumpar altele. Evident ca i-am cumparat niste ghetute imblanite pe care le-a purtat doar cateva saptamani pt ca i-a cumparat mami altele noi...
Da, probabil ca dc discuta cu un psiholog poate reuseste sa se deschida si voi afla care-s motivele ce au dus la aceasta schimbare. Insa, citind acum ce povestiti, imi aduc aminte ca nu de putine ori, atunci cand luam fetita direct de la mama de acasa (acum o iau de la gradi) aceasta ii spunea ca o sa planga de dorul ei si ca sufera atunci cand ea e plecata.
Este intr-adevar o schimbare dureroasa, cu atat mai mult cu cat acest copil ma iubea f mult, imi spunea si singura, din senin, ca ma iubeste, ma pupa singura si era foarte lipicioasa.
@When - da, pai asa i-am trimis pozele.
Voi incerca si varianta propusa de dvs, insa avand in vedere ca mi-a aruncat motocicleta pt copil pe scari...probabil ca florile vor fi calcate in picioare.
Posibil sa fie ce spuneti dvs, cum ca fetita se simte prinsa la mijloc, insa eu nu am vorbit-o de rau pe mama in fata ei, am incercat sa evit orice conflcit cu ea de fata cu copilul si niciodata nu i-am zis sa nu i iubeasca pe mami sau sa nu fie prietena cu ea. Insa ce mi-a zis fetita m-a pus cumva pe ganduri: a zis ca o enerveaza iubitul lui mami pt ca o enerveaza pe mami si tipa la el...ceea ce e posibil sa se intample si in cazul meu, atunci cand nu sunt prezent.
avocatnet.ro explicăm legislația
Honey32