Refuzul copilului de a petrece timp cu tatal - ce e de facut?

Faptul ca aveti INCA legatura cu fetita, e foarte bine! Chiar daca nu sunteti multumit de reactiile ei. Nu ea, ci dvoastra aveti nevoie de un know how privind contracararea efectelor alienarii parentale. Nu cred sa gasiti expertiza in psihologia bucuresteana dar puteti incerca sa folositi sugestiile de aici: [ link extern ] /

Mama va putea face plangere impotriva psihologului, asta daca nu dati de un psiholog onest care va notifica mama

Mama va putea face plangere psihologului daca copilul merge la terapie fara acordul ei. Insa pentru o evaluare nu va putea face nimic.

When...nu ajutati user-ul trimitandu-l catre vreo evaluare psihologica "cu scantei" al copilului sau. Mai cititi despre subiect (in termeni de preventie-rezolvare) inainte sa fiti prea vehement. E drept ca din cauza unei popularizari, pe cat de excesiva, pe atat de neexplicata, a "alienarii parentale", multi parinti nerezidenti au devenit de-a dreptul ipohondri in aceasta privinta. Apoi...daca vreti, continuati: ce sa faca tatal cu o expertiza psihologica extrajudiciara care ar atesta (?) o influenta a mamei? Unde sa o fluture si ce sa obtina?

In primul rand il poate ajuta pe el sa vada unde este problema, daca problema este in partea cealalta, la mama sau la el. Iar daca problema este la amandoi, poate merge chiar el la cateva sesiuni pentru a invata sa gestioneze relatia cu propriul copil.
Daca insa problema majora este la mama, o poate notifica pe aceasta cu privire la eventualele daune emotionale asupra copilului apoi va putea sa ceara sprijinul DGASPC povestind despre ce se intampla in relatia lui cu minora si atasand raportul psiholoagei.
In orice caz, psihologul il va ajuta sa-si inteleaga copilul si sa aiba o viziune reala despre tot ce se intampla.

@asaofi - multumesc mult pt articol! nu l-am parcurs inca pe tot, dar pare interesant.

Aveti si dvs dreptate cum ca o "atestare" a unei alienari din partea mamei nu ma ajuta prea concret. In instanta cu siguranta nu va avea niciun impact, mai ales dc evaluarea este realizata de un psiholog la care am dus doar eu copilul (care poate sa fie "cumparat"). Punctual, ma poate ajuta sa inteleg, in primul rand, ce anume a cauzat aceasta schimbare de comportament a copilului (in conditiile in care contexul legaturii noastre nu s-a modificat) si apoi, poate gasesc o modalitate prin care sa pot continua, totusi, relatia cu fetita mea.

@when - garantat, nu sper in modificarea comportamentului mamei, din contra, alienarea va fi si mai intensa! Ganditi-va ca tot comportamentul acesta s-a manifestat mult mai intens dupa ce instanta a renuntat la expertiza in vederea alienarii, asta i-a dat frau liber minciunilor in ceea ce ma priveste.
Si am mai observat ceva, deschizand discutia despre verificarea psihologica, mama fetitei chiar ma roaga sa duc copilul la o testare ca sa-mi demonstreze ca nu ea alieneaza copilul ci eu #-o Cum as putea sa-mi alienez propriul copil impotriva mea...nu prea stiu!
Plus ca vrea sa-mi demonstreze cum ca al nostru copil are probleme si ca ea a avut dreptate cand a vrut sa-l duca la psihologul de la DGASPC (fara sa-mi comunice si mie motivele). Cand in sfarsit dupa 2 luni a reusit sa-mi justifice intentia de a duce copilul la psiholog (acelasi psiholog partinitor care nu a vrut sa vada copilul, ghiciti ce? acum a acceptat) spunand ca nu-i povesteste copilul ce face la mine!

Ceea ce ma face sa cred ca ori a invatat copilul sa ascunda f bine ceea ce discuta cu ea (a fost o situatie cand copilul mi-a zis ca i-a zis mami sa nu ma bage in seama si de atunci nu a mai avut astfel de scapari sincere copilul), ori alienarea se realizeaza prin bunica materna (care locuieste in aceeasi casa cu ele si care a fost prezenta cand fetita imi spunea ca nu e prietena mea si ca nu vrea sa ma pupe) ca sa fie mama absolvita de orice vina.