Se pot cere daune pentru abuz de drept procesual pentru solicitări de suplinire acord inutile?

When, "Cea mai buna aparare e atacul" este un principiu consacrat, atat in jocul de sah cat si in strategia militara, deci şi în cazul problemelor de natura celei discutate.

Martonze, cand tatal deschide 20 de procese este un nenorocit de hartuitor care nu se gandeste la copil si doreste sa sicaneze mama.
Daca fosta partenera a domnului AgainstPas il taraste in 21 de procese este doar aparare legitima.
Am sumarizat corect ce ati dorit sa spuneti mai sus?

Observaţia mea e valabilă , indiferent de cine e procesoman.

O sa va amintesc explicatia dumneavoastra la alte topicuri cand sariti de gatul tatilor daca deschid procese ca sa isi vada copii. Sa stiti de acum inainte ca nu mai e hartuire ci aparare.

When, vă răspund cu caz concret: tată plecat din ţară, vine când vrea la ce oră vrea şi are parte de cafea, mâncare, băutură şi stă cât vrea. Îi face mama poze cu copilul, ele se vor regăsi ulterior în dosarele iniţiate de el, ca dovadă a interesului său pentru copil. Se cere acord pentru plecare peste graniţă, ocazional, refuz vehement. Începe să devină agresiv, nu mai e primit în casă, ci întâlnirile, când doreşte el, sunt în locuri publice .Devenind tot mai agresiv şi îngrădind drepturile copilului, se cere încredinţarea minorului şi se obţine.Asta a făcut mama.Tata cere prin ordonanţă program , minţind că mama îi sabotează relaţia cu copilul, că întârzierea reluării...., etc şi obţine, cere şi la fond tot asta, cu preluarea copilului toate vacanţele integral la el. Copilul îl cunoaşte, dar nu a stat nici 5 minute singur cu el şi este legat de fusta mamei. Nu vine la programul obţinut dar trece la al treilea proces, unde spune ca mai înainte şi cere program de vacanţă fără mama, copilul nu-l cunoaşte ca să plece cu el, urmează executarea silită, cu tot tacâmul:Poliţie, Protecţia copilului, executor, avocat; urmează alt proces pentru autoritate, pensie alimentară în natură (3 ani nu plătise nimic) şi alt program de vizită, în timp ce primul era în curs, apoi cererea de penalizare a mamei, alte două ordonanţe pentru program de vizită, el nu venea nici la celelalte, plângeri penale, alte reclamaţii la DGASPC, consilierea psihologică a copilului, o nouă cerere pentru autoritate părintească, etc.
V-am dat un exemplu concret de tată care vrea să-şi vadă copilul. Numărul dosarelor instrumentate depăşeşte numărul vizitelor din toţi anii de la naşterea copilului. Ultima prezenţă la program a fost undeva în iarna anului 2015, când se derula apelul la "autoritatea părintească", fiindcă avea nevoie de dovezi.
P.S. În reclamaţiile depuse la autorităţi, scria că are venituri decente şi poate să întreţină copilul, la procesul de încredinţare, s-a declarat fără venituri şi s-a stabilit pensia de intreţinere minimă.

Doamna Martonze, eu nu stiu detaliile din cazul respectiv, stiu doar ce povestiti dumneavoastra si interpretarea poate fi subectiva asa cum ati demonstrat ca ati inteles ca alienarea chipurile ar apartine exclusiv rezidentului.
Daca e corect ceea ce spuneti insa nu pot sa nu remarc un abuz asupra acelui copil de care povestiti. Dar nu voi generaliza pentru ca fiecare caz e tratat diferit si daca un nerezident isi bate joc nu inseamna ca toti o fac. Asa cum daca un rezident alieneaza din nou nu inseamna ca toti o fac. Sunt si copii care refuza programul de vizita in mod intemeiat.
Vorbim insa acum de un caz clar, respectiv userul AgainstPas care este hartuit de procesele fostei partenere, nu e lasat sa isi vada copilul, acesta e alienat ( abuzat) si asa mai departe.
Ce ar trebui sfatuit? Sa renunte si sa bage capul in pamant pentru ca in alta parte se petrece ce ati povestit dumneavoastra mai sus?
Situatia este cea data iar daca aveti o idee despre cum ar putea sa faca sa se impotriveasca acestei hartuiri si sicanari prin tribunale sunteti binevenita.
Sa spuneti insa unui tata care din prima secunda a fost acuzat, blamat, hartuit si denigrat sistematic si fara drept de apel ca poate biata mama se apara cel putin mie imi trezeste un acut sentiment de indignare.
Hai sa aplicam ce ati spus dumneavoastra la cazul de mai sus, tatal care deschide n procese dar nu vine sa vada copilul si sa va spun si eu ca poate bietul parinte se apara. Ce sentimente v-ar incerca atunci? Va garantez ca unul identic simtit de mine in momentul acesta.