Când o persoană intră într-o curte de unde încearcă să sustragă bunuri, dar până la urmă le abandonează, este tentativă de furt sau tentativă de furt calificat prin violare de domiciliu?

Și cum dovediți intenția lui ?
Eu zic că nu este nici un furt. Și nici tentativa. In cel mai bun caz, violare de domiciliu. Și nici aia, la cum descrie fapta.
Ia, argumentați contra! :)

Daca unul intră într-o curte, și plimba o lopata 1 m, nu se cheamă furt.
In schimb, daca ieșea pe poarta cu lopata, da, vorbeam de furt.

P.S. Vad că nimeni nu a citit cu atenție prima postare. Poate ar trebui sa vă întoarceți la facultate, prin anul II, la seminariile de penal. :))) N-ar strica!

Te grabesti. Aici folosim ipoteza data de utilizator:

Intentia de a deposeda este dovedita de fraza = "incearca sa sustragă bunuri"

Efractia = "persoana intră impingând de o poarta"

"dar până la urmă" = ce inseamna? Asta vreau eu sa stiu.

Vreau sa stiu de ce a abandonat.
Daca le-a abandonat deoarece fizic nu putea sa le transporte, erau prea grele, sau a fost surprins, sau s-a gandit ca nu are cum sa le ascunda, sau si-a adus aminte ca sunt camere de luat vederi.... in toate aceste cazuri nu avem desistare si nici tentativa, ci infractiune consumata.

Daca a "plimbat" lopata cu intentia "sa sustraga" avem cel mai clar caz de furt.
"Plimbarea" este LUARE, deposedare. Nu conteaza ca a fost miscat 10 cm sau 2km.
Luarea unui bun mobil din posesia altuia, în scopul de a şi-l însuşi

De ex: intr-un magazin, ai luat un parfum si l-ai bagat sub haina cu intentia de a-l sustrage. Dupa aceea te razgandesti. Este irelevant ca te-ai razgandit. Furtul este complet.

Quartila a scris:

Daca unul intră într-o curte, și plimba o lopata 1 m, nu se cheamă furt.
In schimb, daca ieșea pe poarta cu lopata, da, vorbeam de furt.

Desistarea (abandonul voluntar) este un mijloc de aparare, dar trebuie dovedita de catre faptas. Este in sarcina faptasului sa dovedeasca desistarea. Iar aici nu e dovedita.

Ha ha, tocmai ați picat în capcana!

Va asigur că pot lua câte parfumuri vreau, și să le bag si la "chiloți" și nu mă poate acuza nimeni de nici o infractiune. Poate doar de nesimțire.

Întrucât nu poate nimeni dovedi intenția mea de a le sustrage sau de a le plati.
Daca incerc sa trec de casa sau ieșirea din magazin cu ele ascunse, abia atunci putem vorbi de furt.
Până atunci, nu s-a materializat nicio intenție de deposedare.
(Poate intenționez să le plătesc. A?! )

Dacă ați fi citit atent prima postare, așa cum v-am recomandat, ați fi citit ca: nu s-a mișcat nici un obiect de la locul lui, ( au fost puse la locul lor) fapt ce ar face sa ramana doar "infracțiunea" de violare de domiciliu. (sa zicem, deși nu este )

Iar de furt prin efracție, nici nu poate fi vorba, fiindcă initiatorul spune: "poarta era ușor închisă, sprijinita "
Deci nu s-au folosit , chei potrivite, scule sau unelte pentru a fi sparta, că sa ne aflam în situația unei intrari prin efractie.

Prin urmare, pentru a ne afla in fata unei infractiuni de furt, deposedarea trebuie sa fie efectivă, pentru a se demonstra in clar intenția făptuitorului, chiar daca acesta nu duce la bun sfârșit fapta, din diferite motive s-au împiedicat de alta persoana.
Or, atâta timp cât nu a depășit limitele proprietății pe care se afla, nu a deposedat de nimic pe detentor său proprietar. Și nu avem nici o infracțiune.

Iar, pentru faptul că se afla într-o curte, in care poarta este descuiată și deschisa, pe care ulterior a părăsito, nici în acest caz nu se poate reține infracțiunea de violare de domiciliu.

Se putea reține aceasta infracțiune doar daca:
- poarta era încuiată și intra prin efractie;
- intra pe timpul nopții;
- sarea gardul;
- intra printr-o spărtură a gardului;
- etc;

P.S. Ati cam lipsit la seminariile de Drept Penal, partea specială . :))

Dr. Av. Laurent Duvall.

Alberto Kurtyan a scris:

Desistarea (abandonul voluntar) este un mijloc de aparare, dar trebuie dovedita de catre faptas. Este in sarcina faptasului sa dovedeasca desistarea. Iar aici nu e dovedita.

"Daca".
Daca ăla, trebuie manifestat direct.
Iar ca sa existe desistare, trebuie sa existe o manifestare clara de deposedare ilegală. O intenție directă.
Or, nu a avut loc o deposedare, și individul nu trebuie sa își dovedească nevinovăția.

Că așa, acuzam de violare de domiciliu, pe oricine atinge o clanța. Ulterior spunem, că a avut loc o desistare.
Or, lucrurile nu stau așa.