Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

Nu stiu when. Incercati. Infractiunea de nerespectare care vorbeste despre retinerea fara consimtamant o fi aplicabila ma gandesc, sau nu, dupa cum sustineti dvs.
Cat priveste premiza...ce sa zic, iata ce zice insa agpas;

desi nerezidentul nu are nicio hiba

Va dati seama ce e in mintea unui om care crede ca el e fara cusur si doar rezidentul e vinovatul de serviciu? respectiv:

numitorul comun este parintele rezident

Mai că aș încerca doamna PS dar nu am cu cine. Ca fi-miu încă nu se da dus din patul conjugal și trebuie sa îl deslipesc de pe mine când îl las la școală.
Însă, dacă as fi în situația doamnei respective as face-o.
Pai în primul rand reținere fără consimțământ, al cui? Al doamnei? Pai e nevoie doar de consimțământul ei când e copilul la ea. Consimțământul copilului? Pai cine credeți ca o sa caute sa verifice câteva săptămâni, sau unde?
Cum suna plângerea la politie? Exista hotărâre judecătorească definitiva cu domiciliul la mama și copilul e la mama conform sentinței însă a fost luat cu forța pentru ca știu sigur ca nu vroia sa o respecte?
Wow, cred ca se vor mobiliza toate unitățile. Se va anunță Interpolul.

Referitor la a doua întrebare sau afirmație nu mi-ați răspuns, credeți ca sentința care da dreptul sa iei copilul la tine te împiedică de fapt sa iei copilul la tine?
Reținere împotriva voinței? Pai repet, nu asa e și cu parcul? Copilul reținut împotriva voinței acasă când vrea la leagăn?

Legislaţia e proastă şi aplicarea ei şi mai proastă.
Stabilirea domiciliului copilului ar trebui să dureze 2 săptămâni, în ăsttimp copiii să locuiască la un cămin, unde se oferă toată condiţiile. Apoi,autoritate părintească comună ar trebui să existe doar cu acordul ambilor părinţi şi cu sarcini individualizate, referitor la copil. Programul de relaţii personale ar trebui să ţină cont de istoricul relaţiei părinte-copil, acolo unde nu există un istoric şi părintele îşi aduce aminte că are copil, relaţiile personale trebuie să se desfăşoare la un centru specializat, sub supraveghere şi extins doar dacă se constată dorinţa copilului de a petrece timp cu acel părinte. dacă respectivul nu respectă programul, să i se anuleze şi această posibilitate de relaţii personale.
Nerespectarea programului de relaţii personale trebuie să fie sancţionat identic, adicîă odată cerut şi obţinut, sentinţa să devină executorie atât pentru rezident, cât şi pentru nerezident, cu posibilitatea executării silite. Penalizarea părinţilor care nu respectă programul trebuie să fie în favoarea statului şi să ţină cont de vinovăţie.
Este inadmisibil ceea ce se întâmplă acum, ca părintele cu drept de relaţii să traumatizeze copilul în programul cu el (era aici un caz cu un tată care tundea la O copilul şi acela făcea pe el de frica lui, alt caz în care tata i-a turnat fetiţei supa în cap fiindcă nu a mâncat tot, altul care nu venea un an la program, şi când a apărut neanuţat dupăamiază, când copilul dormea, a făcut scandal că nu e pregătit emoţional pentru întâlnirea cu el şi i-a spus copilului că e prost ca mamă-sa, etc) şi tpt părintele rezident să fie penalizat şi urmărit penal.

Martonze,
Legislatia e proasta dar si unii sunt dementi iertati-ma. Sa iti dedici viata apararii pragului, ca nu cumva sa treaca tata si asta de vreo 7, 8 ani si sa te mai si lauzi cu "succesul" ca nu are copilul relatii cu tatal, e o psihopatie bolnava. Dar totul se intampla cu un scop, si fiecare va plati la un moment dat tot raul facut si echilibrul rupt. Sa iti tii copilul inchis in casa, sa te ascunzi prin cotloane in timp ce ii soptesti copilului ce are de zis, ani de zile sa te obosesti sa critici fiecare fapta si cuvant al celuilalt, sa ceri ordine de protectie idioate, sa te hlizesti cand copilul nu pleaca cu propriul tata nu e pentru oricine. E boala grava fara leac din pacate.

Am citit mai sus un mesaj si nu mi-a venit sa cred: sa trimitem copilul la un camin in loc sa-l lasam cu parintii? Sau cu unul dintre ei? Pedepsim copilul ca parintii nu se mai iubesc?
Nu-i e destul de rau copilului ca parintii se despart, il mai trimitem si in abandon emotional finisat pe margine cu abandon fizic la un centru pe undeva?
Va rog frumos, nu sugerati asa ceva, in legislatiile lumii asta nu exista, fie-va mila de copii! Copiii raman unde sunt daca nu li se face rau.
Autoritatea comuna este lucrul care, in ciuda faptului ca ii enerveaza pe adulti, ii garanteaza copilului nu ca are doi parinti prezenti, dar macar ca statul nu ii taie lui, copilui, sansa ipotetica la doi parinti.

Oamenii isi dau seama la varste diferite ca au copil: unii cand sunt insarcinati sau cand le e iubita insarcinata... altii la nastere, altii la botez, altii cand il tin prima oara in brate, altii cand se uita la ei, parinti, in oglinda; altii cand copilul mai creste, cand fata are 5 ani sau baiatul 3... altii la divort, altii cand li se insoara copilul sau cand i se naste un nepot abia... oamenii sunt diferiti si reactioneaza diferit.
In cazul tuturor copiilor insa statul nu pune piedici suplimentare copilului in relationare cu parintele pentru ca acesta si-a dat seama mai tarziu ca are un copil. Asta e legislatia, astea sunt drepturile omului, asa sunt si drepturile copilului si nu se schimba.
Asa cum intr-o scoala securitatea adultilor nu e mai importanta in lege decat a minorilor, asa si acasa copilul e mai important decat mama, tata sau alt adult. Drepturile lui conteaza, oportunitatile lui conteaza.
Este inuman pentru un copil sa isi vada parintii intr-un centru sau sub supraveghere, este brutal si violent sa aiba asa o relatie cu mama sau cu tatal doar pentru ca asa i se pare cuiva mai bine. Este incorect pentru el sa nu aiba libertate in a alerga cu parintele in parc, a merge la un film, la o inghetata... Oribil sa gandim a condamna astfel copiii nostri. Haideti sa-i iubim si sa le dam libertatea de a iubi pe oricine iubesc, pe mama, pe tata, pe bunica, pe bunicul.