Tatăl copilului refuză în mod constant să-și dea acordul pentru vacanțe în afara țării. Ce aș putea să fac ca să rezolv această problemă?

A fost tot timpul un om violent in cuvinte, la asta ma refer iar dupa ce a apărutfetita eu am crezut ca se va schimba dar a fost mai rau.
Dupa cum am spus voi merge la un avocat sapt viitoare sa incer sa rezolv problema.

Multumesc
When

Dna Alina cititi cu atentie cuvintele lui when! Sunt exemplu didactic al acuzatiilor pe care le veti auzi si cu care veti fi hartuita de acum incolo.
Tehnica e urmatoarea: veti fi acuzata ca ati influentat copilul, nu ati stiut sa dialogati cu tatal, n-ati avut rabdare, nu l-ati implicat/informat etc. Daca raspundeti coerent sunteti imediat segmentata cu alte intrebari de natura sa va abata atentia si sa pareti incoerenta. Cand reluati firul expunerii sunteti iar intrerupta si vi se adreseaza o intrebare in scop de decredibilizare, de tipul "adica cum sunteti hartuita si amenintata de 7 ani dar copilul are 3?". Pseudo logica si enunturile contrafactuale fiind folosite ca dvs sa pareti ca mintitit, inventati etc. Dvs va concentrati sa explicati ca o femeie poate fi hartuita si amenintata si inainte de nasterea copilului, dar ce s-a dorit crea, s-a creat deja: Dvs iesiti din logica propriei expuneri, argumentele dvs importante sunt aruncate in derizoriu si intrati in logica psihopata (ca sa-i zic asa). Explicati de ce 7 si nu 3, argumentati ca i-ati permis legatura cu copilul chiar si in afara hotararii, dati amanunte despre vacante si program de vizitare etc. Cu asta, basta discursul si argumentele dvs. Nimic din ce vroiati dvs sa spuneti si sa demonstrati nu se mai regasete. Intregul dialog e condus, in conf cu logica psihopata, pe alte subiecte si DOAR de catre interlocutor. Veti incheia "discutia" nauca de cap, sleita de puteri si cu concluzia ca n-ati spus nimic din ceea ce vroiati dvs sa spuneti. Intrebarile interlocutorului au fost un soi de ping pong care acopera tot ce vroiati sa spuneti, cu urmatoarele scopuri:
1. trimiterea in derizoriu a argumentelor dvs reale.
2. insinuarea si apoi acreditarea vinovatiei dvs
3. stirbirea credibilitatii dvs
4. FINALUL: problema nu e la el, e la dvs!
NU veti castiga liniste niciodata daca intrati in logica psihopata. Psihopatul are intotdeauna timp, cuvintele cu ele, vorbeste pana te istoveste, si mai ales e foarte convingator (e parte a tabloului psihotic).
Puneti hotararea in rama, invatati-o pe dinafara si aplicati-o cu sfintenie! Nici un minut in plus, nici un minut in minus.
Cititi ce inseamna psihopatia: victimizare, lacrimi de crocodiil, captivitatea victimei prin amenintari alternate cu "ma omor", "nu mai rezist", acuze la adresa celuilalt, fara recunoasterea niciunei contributii personale etc.
Daca credeti ca buna dvs intentie va fi vreodata apreciata de psihopat sau valorizata in instanta, va inselati amarnic si trezirea dvs va fi foarte dureroasa.
Daca credeti ca o colaborare reala si buna se poate naste din amenintari, va repet ca veti avea parte de o trezire amara si brusca.
Vedeti-va de viata dvs si a familiei dvs, din care el nu mai face parte! El face parte DOAR din viata copilului, a carui drepturi sunteti chemata sa le aparati, inclusiv dreptul la vacanta si la echilibrul si bucuria unei vieti de familie nou constituite.
Daca veti intra in logica lui si va veti irosi timpul combatand astazi ca n-a putut vorbi cu copilul, maine ca i s-a parut ca in spatele copilului era o perdea, poimaine ca actualul sot a zis nu stiu ce etc, NU veti termina niciodata. Singurul lucru pe care insa aveti sanse de a-l termina este actuala dvs casnicie! ceea ce fostul si doreste!

Da sunt constienta de toate astea mai ales ca il cunosc foarte bn si stiu ce fel de om este.... nu mai intru in amanunte. O sa fac tot posibilul sa scap din cosmarul asta. Multumesc pt raspunsuri

Omul care afirma ca 7 ani a stat intr-o relatie profund disfunctionala si a mai si dorit sa aduca un copil pe lume se incadreaza intr-una din cele doua situatii :
1. E un om profund afectat emotional si are nevoie de terapie sa vindece trauma care l-a facut sa accepte atatia ani o relatie urata ( cati oameni echilibrati accepta traiul cu o persoana agresiva verbal pentru ani de zile ?)
2. E un mincinos patologic sau un narcisist.
Doamna nu vorbim de o luna, doua,trei ci de 7 ani. Si bonus, copilul care a fost facut pentru ca? Oh da, pentru ca spera ca tatal sa se schimbe. Pentru ca nu-i asa? Lumea e plina de exemple de oameni violenti verbal care cand a aparut copilul au devenit barbatii ideali. Nimeni, absolut nimeni nu crede asa ceva. Este mai mult decat o scuza jalnica, un strigat de ajutor.
Astfel incat sfatul meu este ca inainte de avocat, unde poate merge oricand si oricum si unde poate face chiar abonament ( sunt convinsa ca o sa o ajutati la partea asta) sa treaca pe la psiholog pentru a aseza gandurile in ordine.
Nu cred ca mama minte sau e narcisista insa cred ca ceva s-a intamplat si trebuie sa adreseze problema.
E normal ca relatiile sa se deterioreze, oamenii se schimba, insa diferenta dintre un om care nu are o problema si altul care o are este ca cel din prima categorie va sustine ca o vreme lucrurile au mers bine apoi s-au deteriorat incet fara sa isi dea seama. Ori mamica sustine ca au fost ani intregi de amenintari, nici vorba de perioada frumoasa sau altceva sa justifice alegerea traiului cu un asemenea om.

4. FINALUL: problema nu e la el, e la dvs!

Complet gresit doamna PS, problema e la amandoi.
Vedeti cumva vreo urma de asumare la mama? Ea e nevinovata, ea nu stie nimic, ea vrea doar binele in general insa nu face mare lucru in directia asta si cam atat. Iar tatal, alt disfunctional emotional, dupa 7 ani in care a fost incurajat de catre mamica sa persiste in acel comportament ( cu timpul ce e disfunctional, repetat suficient de des ajunge firesc si 7 ani sunt mai multi decat suficient) s-a trezit parasit, cu copilul luat si inlocuit de altcineva. Si normal, ce face un om analfabet emotional? Ameninta.
Acum, sa ridice mana sus cine de pe acest forum care are copii si care daca ar divorta nu s-ar simtit gelos daca copilul ar fi mai apropiat de noul partener al parintelui decat de el????? Eu unul sunt primul. Hai sa vedem, din cati ne citesc si au divortat pe acest forum cati pot raspunde si sa zica ca sunt perfect incantati si recunoscatori pentru ca au un copil care spune tata altuia? Cred ca nu va fi inghesuiala.

Stimate user, la avocat puteti merge oricand si daca va duceti de aceasta data cred ca o sa aveti abonament la el pentru ca va gasi o metoda sa va indrume spre si mai multe procese pentru venit grasut.
Va sugerez sa incercati tot pe care amiabila intai.
Cereti-va scuze, asumati ce ati gresit si ca actiunile dumneavoastra au produs suferinta acelui om. Da, aveti dreptul sa va cautati fericirea si foarte bine ca ati facut-o insa nu bagand capul in pamant ca strutul rezolvati ceva.
Poate nu o sa aveti succes, poate fostul sot este un primitiv emotional si intelectual insa si daca ajungeti la proces o sa aveti satisfactia ca dumneavoastra, dupa atata timp ati facut lucrurile corect. Pentru ca te poti tara pe pamant ca viermele sau poti zbura frumos ca fluturele. Dumneavoastra alegeti care dintre variante doriti sa fiti.

Alina, nu uitati cateva lucruri esentiale;
- nu sunteti vinovata ca v-ati recasatorit si aveti o familie frumoasa
- nu sunteti vinovata ca sotul dvs stie sa se poarte astfel incat copilul sa-l indrageasca. Din contra, e un echilibru bun pentru copil ca are o familie, in care sotul dvs isi are rolul sau.
- nu sunteti vinovata ca tatal copilului traieste in Italia. E alegerea dansului cu consecintele de rigoare, pe care nu aveti nicio obligatie sa le compensati. Nimeni nu poate trai si in caruta si in teleguta.
- nu sunteti vinovata de eventuala alegere gresita a tatalui copilului dvs
- scopul vietii dvs nu este sa-l multumiti pe tatal copilului, nici sa-l asigurati ca locul lui nu e luat de actualul dvs sot. Asta e treaba tatalui copilului! dvs trebuie sa va asigurati ca copilul isi cunoaste identitatea, ca stie ca acela e tatal lui si ca sotul dvs e o alta persoana decat tatal.
Dvs trebuie sa va comportati ca o mama si sotie buna si sa respectati acea hotarare judecatoreasca.
Nu permiteti tatalui copilului sa va distruga familia actuala si sa va macine timpul si nervii. Cea mai eficienta solutie in acest sens este limitarea. Il limitati strict la copil, nu-l lasati inapoi in viata dvs sub nicio forma, nici macar a unei conversatii uzuale, raspundeti si transmiteti strict chestiuni ce privesc viata fetitei. Nu intrati in "logica" psihopatiei. Cand va ameninta il atentionati ca urmeaza sa inchideti telefonul, mess-ul, etc si ca nu-i veti mai raspunde. Cand se victimizeaza, haina preferata a multor "tatici", il intrebati daca are ceva de spus despre copil si pentru binele acestuia. comunicati pe cat posibil doar in scris. Evitati orice discutie care nu e doar despre copil. Fixati ore si zile pentru legatura telefonica. Nu sunteti obligata sa fiti zilnic acasa pentru convorbiri pe skype. Puneti limite si respectati-le! Actualmente, pe primul loc e viata dvs prezenta, nu persoana fostului sot. Fericirea/nefericirea lui nu-i treaba dvs. Omul urmeaza sa doarma precum si-a asternut. La fel si dvs, deci aveti grija!