avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 599 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Am fost dată afară din domiciliul comun doar cu ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Am fost dată afară din domiciliul comun doar cu hainele de pe mine și am fost agresată când am vrut să-mi văd copiii. Ce demersuri juridice pot face?

Buna ziua,

Va rog sa ma ajutati cu un raspuns la urmatoarele probleme:
1 am locuit cu sotul intr-o casa cumparata de el inainte cu un an sa ne casatorim, desi eram impreuna de 6 ani. Am fost data afara din domiciliul comun, prin schimbarea yalelor si paza la poarta. Eu pot face vreun demers juridic in acest sens? sa cer despagubiri? / a trebuit sa ma mut cu chirie. Am incercat de vreo 2 ori sa intru, ( sa-mi vad copiii) dar am fost agresata de sot, am facut 2 Ordine de Protectie care s-au pierdut ( "neintelegeri inerente divortului"), politia nu a facut nimic sa ma ajute sa reintru in domiciliu. Intre timp am intentat divort, dar nu mi se pare corect sa raman doar cu hainele de pe mine si el cu toate bunurile si casa ( a refuzat sa-mi restituie si haine si bunuri proprii si cele comune sa le impartim). De partaj am incercat dar n-am avut cu ce timbra si s-a anulat.
2. Mai avem o casa cumparata in timpul casatoriei, el a schimbat yalele si de la aceea - ce actiuni pot face eu? ( partajul nu mi-l pot permite). Daca incerc sa folosesc eu casa mi-e teama ca nu voi fi decat hartuita si agresata. Va multumesc mult pt rabdare si atentie.
Ultima modificare: Luni, 6 Mai 2019
Manuela Rășină, administrator
2 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util
Martonze îmi cer scuze însă nu vad legătură între topic și returnarile copiilor răpiți.
Am avut un șef foarte potent financiar care a fost tarat prin tribunale și amenințat și hăituit de fosta partenera care doar voia mai mulți bani. Potent financiar nu înseamnă neapărat om rău și nu contează dacă tatăl este bugetar sau a făcut banii din afaceri sau CEO.
Nu știm multe detalii din acest caz și nici nu trebuie pentru ca suntem aici sa sfătuim nu sa judecam.
Iar realitatea în România este ca nu ajuta numărul plângerilor și ca trebuie sa îți alegi bătăliile.
Cumva e nevoie ca mama sa își găsească echilibrul și sa se orienteze spre copii nu spre tata. Atâta timp cât fiecare scoate ochii celuilalt și arata spre celalalt nu e ok.
@When, îmi pare rău că nu vedeţi legătura. După cel mult 10 procese în care pierdeţi cu dovezi indubitabile depuse la dosar sau când din dosarul de la parchet dispar apărările dvs. şi oricare sesizare este respinsă de cei din sistem, vă veţi da seama. De aceea am sfătuit doamna să se lase păgubaşă şi să ia viaţa de la început, cât mai departe de aceste meleaguri.
2 din 2 utilizatori consideră
acest răspuns util
Martonze, în cazul asta ar trebui sa va bucurați ca nu vad legătura. Cu că-ți mai putini trec prin asa ceva cu atât mai bine.
Însă da, potenta financiara a unei părți are darul sa schimbe lucrurile și fără incompetenta sau rea voința funcționarilor publici. În primul rand îți permiți avocați mai buni, strategie mai buna, psihologi sau experți mai dornici sa tina cu tine și eventual detectivi care sa scoată lucrurile din context pentru a servi scopului tău.
Nu cred însă că plecarea din tara e o soluție mai ales pentru un părinte care ar lasă în urma doi copii.
Cred ca o alta strategie ar ajuta în acest moment.
Ultima modificare: Vineri, 10 Mai 2019
When, utilizator
1 din 1 utilizatori consideră
acest răspuns util
Accesul la justitie a fost mult restrins prin doua pirghii.1. Excesivul formalism al procedurii , care necesita un avocat pentru a putea gestiona un proces civil ( procedura are tot felul de acte si termene procedurale care neindeplinite la timp sau corect ori complet duc la anularea cererii sau decaderea din dreptul la actiune ori din alte drepturi precum dreptul de a administra probe.Practic prin astfel de incorsetari procedurale cu efecte ireparabile poti pierde un proces chiar avind pe deplin dreptate si probe doveditoare , numai din cauze procedurale.2. Taxe judiciare foarte mari pentru cei cu venituri mici sau la nivelul salariului minim pe economie.Astfel desi anterior codului de procedura civila PSD in caile de atac se achita 1/2 din taxa de timbru de la cererea introductiva de instanta acum costa 100 de lei. ( Asa ca un mic exemplu.) La toate acestea se adauga onorariu avocatului care pentru cineva cu salariul minim e de multe ori e dificil de suportat tinind cont de celelalte cheltuieli si costul vietii.In aceste conditii e firesc ca cine are putere financiara sa aiba si sanse mai mari de a cistiga procesul.Curat social democrat !
Buna ziua si multumesc tuturor pentru pareri si sfaturi.
Pt Martonze - intr-adevar ati intuit corect situatia si multumesc pentru sustinere. Tatal este "inserat social" ( asa s-a exprimat dna expert psiholog Cristina Bogdan) adica da, dispune de resurse suficiente sa tina procesele ani de zile, cu prima sotie a durat 8 ani partajul ( pe un etaj de casa). In afara de asta, are parte si de o echipa de av dedicati si implicati, care merg peste tot si la toate autoritatile in audiente sa explice seriozitatea tatalui si aberatiile mamei, plus intimideaza si/sau "sensibilizeaza" unde pot martori si reprezentanti ai autoritatilor, iar in instanta este o intreaga tragedie greaca fiecare termen, asa se victimizeaza tatal parasit cu doi copii... Nu mai amintesc aici de probe false - filme contrafacute, emailuri sparte, poze cu alte persoane etc pt a induce in eroare instanta.
Pt dna av Ciurea - multumesc mult pentru implicare, pentru opiniile argumentate in detaliu si pentru sfaturile practice, adaptate situatiei de fapt.
Pt dna av Gradinaru si pt When - multumesc pentru pareri, este foarte posibil sa fiu confuza in aceasta situatie. Am schimbat mai multi avocati din urm motive: prima av pe care am angajat-o pentru divort m-a lasat din prima zi cand a vazut ca situatia se complica ( am fost data afara din casa) si mi-a recomandat pe cineva specializat si pe penal. Urmatoarea dna av, de la o casa de avocatura - foarte amabila si disponibila, din pacate la procesul de stabilire domiciliu pana la divort nu a cerut si program de vizitare ( fiind sigura ca vom castiga), m-am trezit fara nici un drept de a-mi vedea copiii, dupa 1.5 luni de la izgonirea din casa, timp in care nu i-am putut vedea decat cand a vrut tatal, in curte, pe la Mall sau cand avea nevoie de poze pentru procese, numai de fata cu el. Le-am mai vazut la scoala, insa si de acolo le lua mai devreme ca sa nu le iau eu. Avocatii m-au sfatuit sa nu fac si eu acelasi lucru. Cand am insistat sa le iau si eu de la scoala, la finalul programului, nu am putut fizic - venea tot timpul cu soferi si luau copiii pe sus - n-am vrut sa fac circ de fiecare data in fata copiilor, mi s-a taiat si cauciucul de la masina o data la scoala. A treia dna av. specializata pe custodii complicate, din pacate n-am putut colabora prea bine si onorariile erau cam mari pt bugetul meu - avand mai multe procese, se adunau. Desi ma asteptam sa ma sfatuiasca si sa ma indrume cum sa rezolv juridic cat mai multe pb cu care ma confruntam, mi-am dat seama ca pt divort desi ii platisem jumatate din onorariu, nu a depus decat o cerere modificatoare ( nici nu a facut intampinare la cererea lui reconventionala), si m-a sfatuit sa introduc partaj - pentru onorariul pe care se astepta sa-l primeasca. Despre bunuri - mi-a spus, dupa ce "colaboram" de vreo 2-3 luni ca "sa-mi iau gandul", desi acesta era si unul dintre subiectele cu care incepusem. Este adevarat ca m-am concentrat pe actiuni sa iau copiii - am facut un alt proces de program de vizitare pe care l-am castigat, ordinele de protectie, contestatii executari program vizitare, cerere penalitati ( din partea lui, a vrut sa-i dau copiii si in weekendurile din vacante), cereri suplinire acord calatorie etc. Din pacate nu am gasit pe cineva sa ma ajute sa stabilim o strategie pe toate planurile, si-asa au fost multe procese, iar plangerile le-am facut pentru motive intemeiate, insa, iarasi, decat de curand am angajat un avocat de penal sa le urmareasca. Acum stau cu chirie in apropierea scolii copiilor si ma ajuta familia, din fericire. Am inchiriat aceasta casa la sfatul avocatei, pentru a avea unde sa cer domiciliul copiilor, cu o luna inainte sa fiu data afara. Sotul a gasit contractul si de aici i-a venit ideea sa faca asta, de frica sa nu plec cu copiii, fiind in dicutii despre divort. Nu aveam de gand sa plec decat dupa ce inaintam actiunea, si aveam ok-ul instantei, dar am sperat ca ne vom intelege cumva sa nu ajungem prin procese, cel putin asa imi tot spunea el, ca sa traga de timp sa aranjeze lovitura. Veniturile mele nu sunt f mari, si din pacate, toata aceasta situatie mi-a acaparat toata energia si resursele. Nu am platit pensie pt ca nu mi s-a cerut, dar le cumpar si eu diverse copiilor cand suntem impreuna, si haine si jucarii, pe care, daca vor, si le iau sau nu la tata.
Si, da, si eu imi doresc o stare de echilibru, si o cale de a rezolva macar o parte din probleme, de aceea si pun intrebari sa incerc sa vad si din alta perspectiva, stiti cum este, cand te gandesti prea mult la un lucru nu mai vezi solutii, plus implicarea emotionala.
Va multumesc mult tuturor pentru ca v-ati luat din timp sa-mi scrieti si sa-mi dati un sfat.

Alte discuții în legătură

Cum pot reintra in casa mea??? lupianca lupianca Buna seara ....va cer ajutor intr-o problema...acum 2 luni in urma unor scandaluri si batai eu si copilul minor am fost alungati din casa, proprietatea mea si ... (vezi toată discuția)
Partaj mare mare Cum as putea sa impart bunurile comune din casatorie,dupa divort,avand in vedere ca exista pamantul proprietatea mea dinainte de casatorie ,si casa construita ... (vezi toată discuția)
Sunt în divorț, iar soțul nu îmi dă voie să iau hainele și jucăriile copiilor la domiciliul meu pentru că ar fi bun comun. este adevărat? elisa emilia elisa emilia Bună ziua Sunt în divort cu soțul și el zice ca jucăriile și hainele fetelor, nu le pot lua la domiciliul meu, (unde mai stau cu fetele uneori) deoarece ... (vezi toată discuția)