Adriss a scris:
Aceasta imi era ca o a 2a mama.
Judecând după crucile din cimitir, omenirea e fără cusur. Numai părinți perfecți, soți neprihăniți, copii exemplari ...
De ce nu v-a lăsat dvs. un testament, dacă vă era ca o a doua mamă?
NU. În calitate de concubin, tatăl dvs. nu o moștenește pe defuncta.
Ar fi moștenit-o în calitate de beneficiar al unui testament.
Dar cum acest testament nu există, eu zic să vă mutați dragostea către alt teren, căci acesta aparține unității administrativ teritoriale.
Dacă ar fost invers, dacă ar fi murit tatăl dvs. mai întâi (el având o casă, după cum ați spus) tot așa ați fi gândit? Ați fi gândit că i se cuvine concubinei lui măcar vreo parte din casa tatălui dvs. pentru că a „muncit” împreună cu el vreo 15 ani la „executarea exercițiilor preliminare facerii copiilor”?
Legile vă apar ca fiind bune sau nu în funcție de lentilele (interesul) prin care le priviți.
Noi, avocații, știm să le privim din multe puncte de vedere. De aceea e bine să ne mai întrebați din când în când, pe parcursul unei vieți ... După ce a dat tanti cu coasa, nu prea mai rămân variante.