Oare mai sunt sanse?

va mutlumesc din suflet..... in curand manuscrisul va fi in forma finala si in maxim o luna mi-as dori sa-l prezint unei edituri....cat despre subiect... nu ma pune pe mine intr-o lumina proasta ci pe cei care mi-ai facut rau....

va multumesc pentru sfaturi inca o data...:)

"Mi-am privit incheieturile manilor, eram vanata, apoi m-am asezat in fata oglinzi iar acolo am descoperit un dezastru. Pe gat aveam urme rosi si pe solduri iar in genunchi aveam vanati. Zguduita de amintiri m-am speriat. Da ,asta mi se intamplase.Totul in jurul meu se innegri, nu se putea asa ceva. Pun mana pe telefon:
-Crina?
-Ce-i cu tine? ma intreaba o voce ingrijorata.
-Stiai , nu?? am intreabat-o.
-Banuiam, stiam cine e el, ezita ea
-Si de ce nu mi-ai spus ? de ce m-ai lasat sa trec prin asa ceva?strigam eu printre lacrimile amare ce-mi inundau fata. Durerea era insuportabila."


acesta este un fragment......sper sa intelegeti de ce vreau sa-l public... altfel nu pot pedepsi lumea din jurul meu....

Fragmentul ne indica faptul ca ati fost victima unei fapte penale al carei autor – se pare – a scapat fara sa suporte rigorile legii.
Din durere pot lua fiinta – sa zicem astfel – romane / nuvele semnificative insa un fragment (ca acesta) nu ilustreaza talentul autorului. Se spune ca scriitori nu scriu pentru ei, ci pentru ceilalti. Scriitorii construiesc o lume altfel decat cei mai multi o cunostem. Personajele trebuie sa fie vii, dinamice; sa va ganditi si la ideea ca fiecare actiune isi poarta cu ea rezultatul…
Ceea ce ati scris este o nuvela; povestile din nuvela nu redau o viata de om ci numai un moment, o cotitura importanta din viata unui om. Romanele contin intreaga viata a cuiva: ilustreaza si ce s-a petrecut inainte si ce urmeaza dupa “motivul central”.

Nu scrieti pentru a pedepsi lumea. Un asemenea scop se poate intoarce impotriva dv. In caz ca va fi publicata nuvela daca unele “personaje” se recunosc in cele scrise (avand in vedere ca povestea e un fapt real povestit numai din perspectiva dv) - si alte persoane reusesc sa le dea un “alt nume” acestor personaje - sa nu riscati un proces de calomnie pentru eventuale acuzatii ce le-ati face in naratiune - caz extrem, dar nu imposibil.

Cat despre publicare – cum scria @adutescu – editurile sunt axate pe profit. Cele mai multe cer ca autorul sa suporte cheltuielile de editare si multe nu isi asuma obligatia de a difuza romanul in librarii – foarte multi autori se vad astfel obligati sa le vanda “pe cont propriu” (in anticariat, pe la bibliotecile scoalare – unde sunt cumparate in anumite conditii, ca exemple).
Sunt si edituri mari, care au colectii dedicate autorilor tineri – unde puteti incerca. O recomandare nu v-ar strica…
Succes!

Povestirea pare sa aiba intensitate.
Fiecare scrie pentru un motiv sau altul.
Prin a ,,pedepsi lumea" nu vad de principiu nimic rau, indiferenta este la mare moda si autoarea intelege sa o sanctioneze cumva.

nu este doar o secventa din viata mea sunt cativa ani pe care am incercat sa-i povestesc. Cineva mi-a propus sa folosesc un pseudonim si sunt sigura ca asta voi face cat despre personaje, putin probabil sa se recunoasca deoarece sunt modificati anii, numele, locurile. Chiar daca intamplarile sunt reale nu am de gand sa fac public acest lucru. Pentru mine a fost o lectie si vreau ca si restul lumni sa inteleaga ca gresind e omenesc. Barbatul din fragment nu poate fi pedepsit si nici macar nu ma gandea la el deoarece acum el este tot ce am si daca da domnul sa o public mi-as face placere sa o cititi.

va multumesc pentru sfaturi.