Neata, sunt in proces de divort cu sotia, ea sta in casa pe care ...

'' Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
Notă Art. 365
În ipoteza în care, la încetarea regimului separației de bunuri, soții sunt datori unul altuia, fiecare dintre aceștia are un drept de retenție asupra bunurilor proprii ale celuilalt, până la acoperirea integrală adatoriilor respective (a se vedea și dispozițiile art. 2496-2499 noul C. civ., cu privire la dreptul de retenție). [ Mai mult... ]

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția 5
Regimul separației de bunuri600, configurată prin art. 360-365 C. civ.., are ca sursă fie convenția matrimonială încheiată, după caz, înainte de căsătorie [art. 330 alin. (2) C. civ..] sau în timpul căsătoriei (art. 369 C. civ..), fie hotărârea judecătorească pronunțată la cererea unuia dintre soți atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol grav interesele patrimoniale ale familiei, în această din urmă ipoteză, desigur, regimul separației înlocuiește regimul comunității legale sau al comunității convenționale [art. 370 alin. (1) C. civ..].
600 A se vedea și T. Bodoașcă, Regimul separației de bunuri în reglementarea noului Cod civil român, în Dreptul nr. 11/2010, p. 56-69.

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2
Dreptul de retenție. Pentru a înlătura orice posibilă interpretare echivocă, prin art. 365 legiuitorul a instituit în beneficiul fiecăruia dintre soți, cu titlu de garanție, un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt. Acest drept poate fi invocat, după cum prevede textul, la „încetarea regimului separației de bunuri”, fie ca urmare a disoluției căsătoriei [ipoteza alin. (1) al art. 319 noul C. civ.], fie prin înlocuirea separației de bunuri cu un regim de comunitate (modificarea convențională în condițiile art. 369 noul C. civ.). În cazul soților, fizionomia dreptului de retenție pare a fi una specială, cu o sferă de cuprindere mai întinsă față de cea conturată de dispozițiile dreptului comun (art. 2495-2499 noul C. civ.): nu mai este vorba neapărat de un debitum cum re iunctum, deci de o conexiune a datoriei cu lucrul (condiție esențială pentru invocarea dreptului de retenție), ci de orice datorii pe care soții le au unul față de celălalt, chiar fără legătură cu lucrul reținut (în sensul că „în dreptul comun dreptul de retenție este specializat, iar în cazul soților este general”, a se vedea T. Bodoașcă, Regimul separației de bunuri, p. 67; pentru o opinie concordantă, a se vedea G.C. Frențiu, Familia, p. 243). ''.

Eu va multumesc din suflet tuturor pentru implicare si raspunsuri, dar concluzia care este, cand pot formula evacuarea, ca vad ca parerile sunt diferite, fiecare aducand argumente pentru afirmatiile sale?!?

Trebuie sa fiti acoperit inclusiv moral, nu doar legal.

Initial, ati scris asa:

“Neata, sunt in proces de divort cu sotia, ea sta in casa pe care am achizitionat-o inainte de casatorie, prin credit PC, durata 25 ani, deci este bun propriu. Eu am parasit locuinta din motive personale. Am avut primul termen si urmeaza cel de-al doilea in luna februarie.Eu i-am propus sa facem un calcul al ratelor din momentul casatoriei si sa il impartim la 2, nu asa ar fi corect?Deci, dupa divort, o pot evacua?”

Asa cum ati descris initial situatia de fapt , era legal dar si moral cum ati procedat:

- ati lasat-o pe sotie sa locuiasca in apartament pana la pronuntarea divortului, desi, asa cum v-a explicat gi-jane2, daca nu paraseati locuinta comuna ati fi avut dreptul sa o evacuati chiar si inaine de divort, motivele vi s-au expus deja.
- intentionati sa o despagubiti pe sotie proportional cu contribuia avuta la plata ratelor pe timpul casatoriei.

Acum, veniti si spuneti asa:

“Pai stai asa ca nu-i asa! Absolut totul a fost achizitionat in perioada de concubinaj, adica INAINTE DE CASATORIE! Si vine ea cu pretentii la bunurile mele proprii?? Si mai si cere drept de retentie...!’

Sotia nu are intradevar, un drept de proprietate asupra apartamentului daca acesta a fost cumparat pe numele dvs. inainte de casatorie dar, daca a contribuit la plata ratelor si pe timpul concubinajului are dreptul sa ii restituiti inclusiv aceste sume de bani.

Nu va bazati pe faptul pe faptul ca, sotia nu are nimic pe numele ei, poate face proba sumelor cu care a contribuit si in lipsa unor acte .

Pentru a fi acoperit, legal dar si moral, ar trebui sa ii restituiti toate sumele cu care a cotribuit la plata ratelor.

Cat priveste intrebarea, cand aveti dreptul sa obtineti evacuarea sotiei , vi s-a raspuns de la inceput la aceasta intrebare, dupa ramanerea definiiva a hotararii de divort. Avocatul dvs. trebuia sa solicite prin cererea de divort acest evacuarea. Daca nu a facut-o va trebui sa incepeti un proces separat.

V-am expus o parte din motivele legale care va indreptatesc sa obtineti evacuarea, depinde de avocatul dvs. sa o si obtina(in cazul in care a solicitat asa ceva).

In legatura cu drepul de retentie, din punct de vedere legal, sotia nu poate formulta o astfel de cerere in procesul de divort care se judeca in prezent.
Poate sa solicita acordarea acestui drept doar in procesul de partaj, insa apreciez ca cererea va fi respinsa de judecator, v-am explicat deja intr-un mesaj anterior motivele.

Domnule conslier, articolele din Codul civil pe care le-ati citat insotite de doctrina nu se aplica in speta de fata, se refera la regimul matrimonial al separatiei de bunuri al sotilor ( regim matrimonial ales de soti prin incheierea la notar a unei conventii matrimoniale, prin care acestia stabilesc ca bunurile achizitionate de fiecare din soti in timpul casatoriei sunt bunuri proprii ale fiecaruia), deci care este legatura cu ceea ce “ne-a povestit “userul?
Nu mai induceti in eroare userii care nu au studii juridice cu astfel de postari.

Nu voi mai continua aceasta discutie intrucat nu are sens , probabil veti continua asa la infinit, cu argumente care nu au legatura cu speta.

Sediul materiei privind dreptul la retentie este art. Art. 2.495. -
(1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Cazul regimului separatiei de bunuri este un caz particular de aplicare a dreptului la retentie prevazut pentru regimul separatiei de bunuri si l-am dat doar ca exemplu.Instantele in mod constant , in practica judiciara acorda dreptul la retentie in cazul unui bun cumparat prin credit pe timpul casatoriei.Creanta ivorita din partea de credit achitata in comun pe timpul casatoriei face obiectul dreptului la retentie , ca o garantie reala de achitare a sultei datorate cu acest titlu de catre sotul care a contribuit la achitarea bunului propriu al celuilalt sot. Art. 352 cod civil prevede ca : '' Art. 352. - (1) În măsura în care obligațiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soții răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plății datoriei. ''. Prin urmare avem un alt exemplu in care se aplica drptul la retentie in cazul comunitatii de bunuri. Pentru ca ar fi o imbogatire fara justa cauza ca sotul care a contribuit la achitarea in comun a unui bun propriu apartinind celuilalt sot sa nu-si poata recupera suma achitata pentru acel bun propriu.Or, nu exista niciun impediment legal sau interdictie care sa faca inaplicabila aceasta garntie reala pentru achitarea creantei sale.

Sotia a avut venituri/serviciu pe perioada casatoriei? Dvs ati platit ratele la casa, jumatate din ratele platite le veti da ca sulta.Daca casa era platita integral la momentul casatoriei nu impatiti cu sotia nimic.