Buna ziua ma aflu intr-o situatie extrem de delicata.Am o relatie cu cineva care este casatorita inca nu a inaintat cerere de divort,urmeaza sa o faca sa vedem pe ce cale primarie,notar sau tribunal.Persoana cu care ma aflu in relatie este separata de peste 6 ani de sotul ei,nemailocuind cu el.
In acest moment ea este insarcinata din relatia cu mine urmand sa nasca peste 5 luni aproximativ.
-Cum procedez ca pe certificatul de nastere sa figurez eu tatal biologic si nu sotul ei.
-Intrebare secundara daca divorteaza la primarie sau notar si divortul se pronunta in 2 luni sa spunem(daca e de acord si sotul evident),dupa care ne casatorim si ulterior se naste copilul este cea mai buna varianta?
-Alta intrebare secundara cum poate s afaca mama ca in situatia in care la data nasterii copilului nu o sa aiba o decizie,hotarare etc de divort definitiva sa nu fie trecut de exemplu nimeni in dreptul tatalui-iau si acesta varianta in considerare decat sa fie sotul ei trecut-daca este posibila evident
-Care este cutuma legala in UE(in cateva tari Germania,Franta,Italia,Spania etc,adica daca se trece in certificatulacestor tari tatal biologic) din acest punct de vedere,presupunand ca ar naste in strainatate si ulterior am transcrie certificatul de nastere in Romania
-Ultima intrebare ce portite legislative am sa recunosc copilul sa imi poarte numele etc de la nastere,incepand de acum cand mai este ceva timp pana se va naste si putand sa mai fac ceva ca sa nu ajung in situatia unui proces deschis dupa nastere,pot face de acum ceva?
-Mentionez ca femeia cu care traiesc are si un copil minor care locuieste cu bunicii de ani de zile(si sotul si femeia au fost de acord cu acest aranjament) si copilul mai are doua luni pana face 18 ani.in situatia in care ar depinde acum cerere de divort copilul ar mai fi audiat de instanta?
Va multumesc si sper sa primesc raspunsuri care sa ma ajute urmand a veni cu alte intrebari pe parcursul discutiei
Eu raspunsurile pe care le-am dorit le-am primit de la oamenii care s-au rezumat la explica legea si caile de actiune.Dumneavostra va duceti intr-un spectru al discutiei jignitor,cu prejudecata,cu o slaba intelegere a lucrurilor in general din viata la modul la care puneti problema si cu un mod primitiv de gandire,ceea ce ma duce cu gandul ca avet anumite opinii inchistate in timp cel putin ca sa nu spun altfel.Ceea ce spuneti dumneavostra e ceea ce reclam si eu,practic o rapire cu legea a identitatii unui copil al altcuiva ca sa ma exprim plastic.nu vreti sa ii dau eu pe tava propirul meu copil sotului dansei cu care nu are decat o hartie dupa ani de bataie si multe alte cele?nu ar fi mai bine asa sa fie legea respectata?dumneavostra credeti ca am deschis acest topic si am adrest aceste intrebari ca vreau eu sa iau copilul facut cu sotul de catre concubina?! Nu e o lege care sa respecte niste drepturi ale omului si ale societatii in sine eu asa consider si nu imi voi schimba opinia indiferent ce veti spune dumneavoastra.C red ca si romanii mai modificau legi daca le considerau la un moment dat gresite,neadaptate corespunzator.legea aspra dar trebuie aplicata nu se refera la faptul ca,cu legea sa ia copilul,plstic vorbindd cel ce nu ii este parinte.nu cred ca romanii ar fi facut asa ceva si vorbiti despre romani ca ce?vorbiti cum v-am spus primitiv pentru ca se invata dreptul roman care are intradevar niste principii dar societatile au adaptat acele principii vremurilor contemporane si pe vremea aia daca faceai ceva te biciuiau sau iti taiau mana?vreti sa ne intoarceam la acele vremuri?daca apare maine o lege care sa spuna despre o categorie de persoane ca ar trebuie biciuite in piata publica pentru un delict de opinie sa spunem si dumneavostra sa faceti parte din aceea categorie,v-ar conveni?doar e lege nu?trebuie respectata nu.ma indoiesc.nu stiu daca sunteti un om de drept si cert nici nu ma intereseaza ca am demostratia ca nu prea sunteti om.Va considerati superioara moral doar pentru ca.....?asta este de fapt prolblema in tara asta,nu tara evident care nu este decat un loc,problema sunt oamenii.ma rog ma asteptam la o gandire de vremuri democratice,cu mai putine prejudecati,cu toleranta si intelegere mai multa dar pe aici asa ceva nu a existat,nu exista si nu va exista deci solutia este sa se nasca copilul meu intr-o tara care respecta omul,care acorda partinelui dreptul de parinte si sa putem trai departe de omanei ca dumneavostra.asta e cel mai bun lucru si solutia.vis a vis de frustare nu sunt frustrat incerc sa inteleg de ce toata lumea cand trebuie sa dea un sfatt sau o solutie se apuca si face comentarii personale si derogatorii vis a vis de niste situatii umane pana la urma,poate ca pe aici pe la noi sunt multe persone inumane,fata de tot ceea ce se clameaza.cred ca da.oricum inchei aici.nu ma intereseaza LEGEA aceasta,voi actiona de la distanta de tara asta prin proces,dar nu voi permite sa se nasca copiluil meu aici si sa poarte numele unui strain.Deci cel putin pentru un timp nu voi da satisfactie si nici acordul acestei LEGEI corecte cum spuneti dumneavoastra.Adica nu o voi lasa sa se aplice in cazul meu.Am terminat.va urez succes si sper sa patiti nu ca mine,dar macar ca fata care imi este concubina si dupa aia sa va vad.
O „slabă înțelegere a lucrurilor în general” este ceea ce trădați dumneavoastră cu aceste cearșafuri de mesaje autorepetitive. V-am transmis un link, așa cu titlu de exemplu, ca să vedeți cum stau lucrurile de fapt în legislațiile europene, invers față de ce susțineti dumneavoastră, o țineți langa cu aceleași pseudoargumente care nu sunt altceva decât exprimarea frustrării dumneavoastră. Greșit îndreptată apropo, în locul dumneavoastră eu mi-aș fi chestionat concubine de ce se complace de 6 ani într-o căsătorie despre care ea susține că nu mai există faptic.
Acum, vi s-a atras atenția că în chestiunile ce țin de drepturile copiilor, prioritate au copiii, nu părinții. Prezumția de paternitate a soțului mamei nu este ceva nou și nici ceva existent numai în legea română. Ea a apărut cu secole în urmă pentru că un copil care beneficia și de ocrotirea unui tată avea mai multe șanse în viață decât un copil fără tată. Au existat perioade când chiar se făcea o discriminare legală între copiii din căsătorie și cei din afara căsătoriei, cu avantajarea primilor. În plus, bărbații aveau mai multe drepturi decât femeile, iar familiile monoparentale femeie-copil erau cel mult ajutate de organizații caritabile. Dacă erau. Iar pe de altă parte, mijloacele știintifice nu permiteau stabilirea cu certitudine a paternității dacă tatăl natural nu era dispus să-și recunoască copilul; gândiți-vă că inițial nu existau teste de paternitate, apoi s-a creat un sistem pe bază de grupe de sânge, dar care tot lasă ca prezumtivi tată orice bărbat cu una din cele patru grupe de sânge; testele ADN au apărut de-abia în ultimii ani ai secolului XX. Așa că, în căsătorie soții datorându-și reciproc să întrețină relații intime, se presupunea că orice copii rezultați erau au soțului. În vremurile mai apropiate, desigur că prezumția de paternitate a mai scăzut din importanță, pentru că femeile au căpătat mai multe drepturi, pentru că nu se mai discriminează copiii cu părinți necăsătoriți și pentru că mijloacele științifice permit în fine stabilirea cu acuratețe a paternității. Dar necesitatea unei astfel de prezumții nu a dispărut pentru că totuși e în interesul copilului să aibă doi părinți care să-i datoreze întreținere și educație și pentru că în majoritatea cazurilor copiii născuți în căsătorie chiar sunt copiii soțului mamei. Este însă o prezumție relativă și se poate înlătura, așa că toată melodrama dumneavoastră e degeaba.
avocatnet.ro explicăm legislația
dannychris, utilizator
nebv 
nadya-nadya 
casanova30bc