Bună ziua! Am o întrebare către avocați. De ce nu avem niște broșuri de informare cu privire la drepturile minorului și drepturile și obligațiile părinților. Exemplu, la notarul să fie obligatoriu, sa ti se înmâneze aceasta brosura (atunci când soliciți divorțul și sunt implicați minorii). Broșura cu legile clare si cu specificația că ai dreptul sa vi cu convenția asistata de un avocat ? Este o întrebare legitimă, ce ar evita multe neînțelegeri și ar fii rezolvarea din start a multor efecte negative asupra copilului. Notarii din păcate, pur și simplu împiedică exercitarea drepturilor într-o convenție. In cazul meu, m-a dezinformat atunci când i-am solicitat informații despre drepturile legale le minorului și a părintelui. Eu consider că este un act eronat, cu vicii de procedură prin informare/lipsa de informare echitabilă. Acest act are titlu executoriu. Că atare, când îl semnezi ar trebui să cunoști toate drepturile ce ți se cuvin, atât pentru minori cât și pentru părinte. Dacă am privi, din alt punct de vedere, tehnic este un act viciat pentru că notarii nu trec și nu aduc la cunoștință toate consecințele și efectele acestui act. Oare în țările europene convențiile privind minorii se fac la fel că la noi?
Și exact ce anume vă oprește să vă adresați instanței ca să stabilească domiciliul copilului la dumneavoastră, iar mama să fie cea cu dreptul de vizitare și cu plata pensiei de întreținere? Asta e soluția, nu să mergeți la notar cu idei fistichii, imposibil de introdus într-o convenție fără să-i atragă nulitatea, să acceptați apoi exact ce vă propune notarul conform practicii curente, în care mamele sunt de regulă părinții mai dedicați copiilor, iar după aceea să vă supărați tot pe notar, deși sunt convins că nu v-a pus pistolul la tâmplă să semnați acea convenție. Măcar acum mergeți la un avocat, pentru că există soluții și pentru schimbarea locuinței copilului, și pentru tăgada paternității copilului care nu e al dumneavoastră, dar e conceput în timpul căsătoriei, deci prezumat al dumneavoastră etc.
Nu vă supărați pe noi, nu am vrut decât să vă transmitem că a fost o decizie eronată dpdv juridic să încheiați un act cu un conținut și să sperați să funcționeze un alt conținut.
Discutați cu un avocat, faceți acțiune în instanță, e singura cale. Vă recomand să nu așteptați, timpul nu curge în favoarea dv.
raluk0207
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru a scris:
În cazul acordurilor între părinți, notarul nu stabilește, părinții stabilesc, notarul consemnează ce au stabilit ei și îi indrumă să se mențină în limitele legii. În practică există o mulțime de programe de vizită foarte elaborate și foarte flexibile care prevăd inclusiv ce se întâmplă când programul are abateri de la cele scrise în acord. Se poate.
De regulă este bine ca programul să prevadă dreptul copilului la relații cu părintele la care nu locuiește, nu dreptul părintelui. Se antagonizează mai puțin.
Există acorduri legal încheiate fără plata unei pensii în bani, ele prevăd plata pensiei în natură, ceea ce s-a și întâmplat în cazul userului.
Cele mai bune programe de vizită sunt cele în care flexibilitatea este mare pentru părinți, dar nu și pentru copii. Copiii plimbați câte 2 zile, câte 7 sau 14 nu au rezistat foarte mult. Totuși, poate exista o relație constantă a copilului cu ambii părinți și în alte moduri, mai avantajoase pentru copil.
Există foarte multe variante, trebuie adaptat în funcție de nevoile copilului, de programul părinților, de joburi etc.
Nu e chiar asa. Părinții stabilesc, dar notarul trebuie sa încadreze acel acord de voințe in limitele legii.
Or fi existând convenții flexibile, dar ma îndoiesc profund ca se poate încheia o convenție care sa acopere absolut toate situațiile neprevazute care se pot ivi, pana face copilul 18 ani. Cu cât actul este mai detaliat și mai bătut in cuie, cu atât este mai limitat și rigid.
Si nu că "este bine" ca acea convenție sa prevadă dreptul părintelui separat de copil de a avea legături personale cu minorul. FIX ăsta e rolul principal al conventiei: stabilirea modului de păstrare a acelor legături.
E ca și cum ați spune "este bine ca într-un contract de vânzare, să se prevada ca o parte sa transmită proprietatea unui bun și cealaltă parte sa achite un preț".
Nicio convenție nu prevede plata efectivă a unei sume de bani. Instanta stabilește pensia alimentară, nu notarul. Însă părintele separat de copil nu poate fi exonerat total de obligația de întreținere, pe principiul "nu vreau nimic de la fostul".
În cazul divorțului notarial, contribuția la cheltuielile de creștere și educare poate fi cuantificata (eu părintele X contribui la cheltuieli in valoare de...).
Si ce se întâmplă daca părintele se reprofilează și își schimba locul de munca și programul? Cum spuneam, efectiv, in practică chiar nu se poate povesti și detalia, doar pentru ca niște foști soti au de plătit polițe.
Nu inteleg unele observații, scuze. Cf. legii, interesul copilului fiind superior intereselor părinților, ar trebui ca să fie vizibilă această abordare legală în toate actele care privesc minorii. Adică să avem acorduri care să pună accent pe drepturilr copiilor (inclusiv la relații personale) și nu ale părinților.
Sigur că poate fi cuantificată contribuția, în orice tip de divorț, însă în cazul de față ea nu a fost cuantificată. Doar poate fi. În convenții, fie în instanță, fie la notar, părinții stabilesc inclusiv pensia aceasta, nu înțeleg cum nu se stabilește în convenție, îmi scapă ceva...
Când părinții își schimbă semnificativ situația personală (locativă, financiară etc.) vor modifica și modul în care vor petrece timp cu copiii, se întâmplă și când părinții se înțeleg (se adaptează unui alt program din acodrul inițial sau negociază altul) și când nu se înțeleg (caz în care instanța modifică pensia, vizitele etc.). Dacă îmi explici puțin scopul întrebării, revin cu alte exemple sau clarificări.
Este evident că nu este omenește posibil în niciun document să însiri situații posibile și să le epuizezi, situațiile posibile sunt infinite; totuși, sunt modalități de a reglementa un număr infinit de situații posibile, trimițând la regulă, este ceea ce face legea: reglementează un număr infinit de situații într-un număr finit de articole și legi.
Un document flexibil nu poate fi mai limitat și rigid în niciun caz, el dă alternative dintre care părinții pot alege în funcție de posibilități, schimbări etc. Flexibil nu înseamnă că reglementează sute de situații, ci înseamnă că instituie o regulă, dar lasă variante în subsidiar pe care părinții le pot accesa, uneori la decizia unuia, alteori a ambilor. Se ajunge astfel, uneori, la prelungiri de programe, la modificări de program de școală, la decizii unilaterale în anumite domenii etc. De regulă, părinții care încep prin a face concesii ajung să nu mai țină seama de acordul inițial și să gestioneze situațiile în funcție de moment, negociind și înțelegându-se așa cum au făcut-o inițial.
Aș vrea să iau observațiile și întrebările de mai sus ca discuții între profesioniști, însă nu pot să nu observ un ton neprietenos, nu asta ai intenționat sper.
Oprea Mihai
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Bună ziua!
Vă mulțumesc tuturor pentru participare și răspunsurile dumneavoastră. Sunt pertinente pentru mine, chiar și acelea care nu mi-au convenit ( ne fiind cunoscute toate datele situației). Dar un lucru este de remarcat, faptul că în orice domeniu există și contraziceri. Ca la doctor, de exemplu! Cine nu a trecut măcar o dată în viață, că un doctor să spună ceva și un altul altceva. Nu mai spun de cazurile grave în care pot exista chiar decese ( și nu mă refer din "vina" bolnavului, "săracul de el s-a îmbolnăvit". Așa și cu avocatura, mă scuzați! Trebuie să recunoaștem că este o utopie să pleci cu premiza că dacă ai legile în fața (care crezi că, ar trebui să te apere) o să fie dreptate. Vine avocatul celălalt cu contra-argumente legat de "inadmisibil sau lipsit de interes", și cu tot cu avocat rămâi cu buza umflata și cu banii luați, ba ești și pedepsit. Asta este realitatea și o cunoașteți foarte bine din sala de judecată.
Acum în cazul meu, normal că am făcut toate demersurile posibile pentru a proteja copilul de stresul prin care a trecut și încă mai trece , ba mai mult se accentuează pe zi ce trece. Mama fetiței nu vede decât o răzbunare pentru faptul că nu m-am supus voinței ei exclusive asupra copilului, de a indeparta-o de tatăl ei ( eventual să mă excludă, așa cum a mai încercat de mai multe ori). Dar, întotdeauna există un dar! Te rogi la Dumnezeu să "pici" la un complet de judecată "mai bun", să recunoaștem, putem lua în calcul o astfel de afirmație în viața reală.
Și cu toate rugăciunile mele, și cu toate puse pe tava în probatoriu și recunoscute de mama, fără întâmpinare, la a patra audiere (termen), se aruncă un dosar cat o carte de colorat (și nu vorbesc la figurat), așa zisa preocupare în creșterea copilului erau rezumate la câteva poze de când era bebelușa fata, când încă locuiam împreună, de la câteva activități de la grădiniță de cum 2 ani, niște mesaje ( pasaje ce nu aveau nici o legătură despre ceva concret referitor la fetiță). Și câteva mizerii acuzatoare asupra mea, neadevărate, neargumentate, absolut inventate/presupuse.
Prin simplu fapt că:
- Mama s-a întors cu fata la domiciliu anterior( "daca nu fost tatăl de acord, eu m-am întors"), deșii am arătat emenitariile ei și șantajul și alientarea parentală.
- "A început grădinița la locul unde a fost înscrisă și am fost de acord cu aceasta". Minciunile sunt la ordinea zilei. Am arătat instanței intenția deciziei exclusive a mamei de a reloca fetiță la alta grădiniță.
- "Acum sunt de acord cu menținerea șederii minorei așa cum a fost de 2 ani și că nu intenționez să o schimb".
Deci, așa dar, toate capetele de cerere din ordonanța au rămas în aer.
Mutarea domiciliului cu titlu provizoriu la tatăl. interzicerea relocarii fără acordul tatălui în altă localitate,
Continuarea anului școlar la grădiniță la care a fost înscrisă.
In practică, toate au fost stinse ( prin lipsite de interes),
Domiciliul în care s-a decis soluția pe fond ( ne mai fiind de competența ordonanței) inadmisibil.
O să spuneți probabil că așa este, dacă privești strict după legi, așa este. Și o să spunem " Pai după ce ai vrea să fie" nu după legi.
Dar mai este și factorul "In spiritul legii"
Aici, in cazul meu, NU A GUVERNAT NICI O CLIPA INTERESUL MAJOR AL MINORULUI !
Degeaba am adus ca probatoriu factorii principali extrem de gravi prin care a fost cât și în trecut cat și în prezent, un stres continu pentru copil, culminând cu mutarea abuzivă a fetiței, culminând cu ruperea legăturii cu tatăl ei care este foarte atașată. Frica cea indus-o copilei de despărțirea de tatăl ei. Șantajele asupra mea și a copilei, pedepsele aplicate fetei cu despărțirea de tata și multe altele.
Și ce este mai important, faptul că mama fetei de când s-a născut fetița a avut multiple relații extraconjugale, de faptul că, și partenerii la rândul lor erau înșelați. Dar cel mai grav, am adus la dosar probe clare pe care nu le-a negat mama fetiței de implicarea fetei in aproape toate relațiile ei.
Eu am dorit să arăt instanței, de fapt, instabilitatea in care trăiește fetiță alaturi de mama sa. Și toate acestea raportat la relația in permanență ostilă față de mine in raport cu fetița mea. Deși eu am fost alaturi in permanență de fetiță de când s-au născut prin participare activă la îngrijire și tot necesarul, cât și după plecarea mamei cu fetița ( având șederea alternativă), activitati sportive, educaționale, culturale, absolut tot interesul unui tata dedicat în creșterea și educarea unui copil.
Cu toate acestea,
Eu știu că, sunt legi care protejează minorul de părinții care nu se înțeleg, sau care fac abuzuri, presiuni, agresiuni ( poate fi și psihică). Și tocmai, un judecător are menirea și obligația să privească interesul suprem al minorului, și să ia măsuri în afara capetelor de cerere, dacă se constată că este în beneficiul minorului.
-Minorul îi se încredințează părintelui către cel ce poate și garantează protecție copilului, stabilitate, siguranță, asigură un reper valid pentru o dezvoltare armonioasă psihică și sănătoasă a minorului.
Cum, scuzati-ma!
Vă întreb;
In ce țară trăim?
In cazul meu, TATAL A FOST PEDEPSIT !
Pentru că am deranjat-o pe mama minorei sa nu facă ce o taie pe ea capul. Și că, nu este treabă mea de face cu viața ei.
Iar copilul, RAMANE LA MAMA!
ASA ESTE IN ROMANIA!
Să știți, că eu tot la un avocat am apelat.
Va spun eu, nici nu s-a citit dosarul.
In privința minorilor nu ar trebui inginerie judiciară, ci nu se aplica legea.
Și ce să mai spun de DGASPC
Am făcut toate demersurile să protejeze copilul de traumele psihice, cum aștept PROCEDURILE, ca să poate incepe monitorizarea parentală și a fetiței. Le-am spus și le-am explicat că este o situație urgent pt copil "NU SE POATE!", trebuie așteptat toate aprobările. Și ce credeti?, că mama minorei o să țină cont de ceva? Nu, o să fie mai rău.
De ce ? Pentru că sistemul încurajează pe abuzator, nu se ia măsuri de protecție,
Se discută numai pe termene și aprobări.
Și se mai ridică o problemă.
Cine răspunde?
Dacă se dovedește faptul că mama copilului are o problemă medicală, reală, cea ce am solicitat pentru expertiza, dat fiind faptului că există probleme în familia extinsă, a faptului real de instabilitate personala a mamei. Cum este posibil că o persoană în 3ani , să ai 5-6relatii cu diverse personaje unele chiar cu anturaj infracțional, amenințări cu moartea pentru onoare, un avort, un minor cu tatăl nerecunoscut ( trecut pe numele meu, fără să știu). Credeți că, fetița mea a vrut lapte și miere la mamă?
Nu a contat faptul că, am relatat că însăși bunica maternă, mama ei a recunoscut faptul că, ambele fete ale dânsei au probleme medicale, mama minorei de mica avea probleme medicale (leșin, crize), cât și sora mai mica la fel, dar cu cea mică s-au dus la doctor și a sfătuit-o terapie minim 3 ani și faptul că a insistat de multe ori ca și mama minorei sa fac ceva , să se ducă la doctor macar să vadă ce este, cu leșină și face crize în fața copilului (lucru extrem de grav).
SI in continuare, sunt un tata care atunci când fetiță nu este la mine, trăiesc cu teamă că pot fi sunat oricând zi sau noaptea și sunt pregătit să părăsesc locuință în maxim 1 min( noroc că am insistat să stea în proximitate).
Așa am trăit eu cu fica mea.
Până în momentul de față și mi-am permis să mă împotrivesc ca mama fetei să plece cu fetiță și cu alt bărbat cunoscut de 3 luni, Luată fetița de mama cu forța, să-i spună că va pleca pe veci in Pitești, la o altă grădiniță,
Fetiță era obișnuită că tati s-o ducă în fiecare zi la grădiniță. Și fetița înainte să plece cu o seară, am fost cu bicicletele în parc și seara la plecare, mama ei o instruise că va pleca a doua zi.
Stiind asta fetița și ne mai fiind despărțită niciodată de mine, îi era tema să ne întoarcem acasă să nu o duc la mama ei. Eu nu voiam să treacă prin trauma asta, am încercat s-o linistesc, dar ea continua să mă roage s-o nu o duc, mă implora și îmi spunea "mi-ai promis tati că nu o să ne despărțim niciodată". Știam că dacă o opream la mine va recurge la scandal și va recurge la invocarea convenției notariale. Dar tot ce îmi doream era s-o linistesc pe fetiță și i-am promis că tata o va duce înapoi. Abia am linistit-o, și asta pentru că știa că poate avea încredere în mine și nu am dezamăgit-o niciodată.
Deșii eu am incercat in numeroase rânduri să o fac sa se răzgândească sa se gândească la ce simte fetiță și la legătură noastră, ignorat total și ea și concubinul ei( discutând și cu el).
A doua zi, eram mai hotărât că niciodată să îmi apar fetiță de abuzul mamei. In doua zile am introdus fondul și ordonanța, iar după 2 zile au sunat-o pe mama fetei și în 5 zile ne-a dat prima udiere.
Eram bucuros și surprins că s-a mișcat foarte repede.
Mama fetiței s-a întors cu fața și a reluat legătură cu mine ca până acum.
Dar mă miră faptul că, s-a ținut cont de urgență vremelnică prin termene date foarte rapid, dar la deciziile au fost cele pe care le-am spus.
Înțeleg faptul că, ordonanța exercita o situație vremelnică care nu poate suferi o amânare aflată în momentul acțiunii și ea persista pe tot parcursul ei, fără a înceta. Și că trebuie să fie una obiectivă și nu una abstractă.
Dar eu, in tocmai situația minorului era una de ordin psihologic grav afectata, in care se afla și se afla in continuare.
Stabilirea domiciliului la tatăl, provizoriu, era pentru a securiza abuzurile asupra copilului și instabilitatea mamei, pe toată perioada fondului.
Iar acum s-a întâmplat contrariu, mama minorei a prins mai mult curaj. Iar eu am fost sancționat cu plata de cheltuieli.
Orice sfat concret în acest subiect este mai mult decât benefic dacă pot să fac ceva pentru fetiță. Inclusiv m-am gândit la un protest publicat, pentru că sunt convins de faptul că mai sunt astfel de situații. Iar instituțiile din Romania, trebuie să duci copilul bătut cu certificat medico-legal abia să te ia în seamă, alfel sunt numai la nivel articole să de-a pompos de frumos și nimic în practică. De fapt acoperă cheltuielile cu dosare arhivate.
In fiecare situație exista un copilaș cu trăirile lui și cu trauma suferită. Unele ireversibile!
Cu stima!
Oprea Mihai