Anulare contract vinzare-cumpärare

adicatelea 111 Cpc privind existenta sau inexistenta unui drept ( poate de creanta) nu poate fi probat..
Cu alte cuvinte afirmatia nu ar putea fi rasturnata printr-o actiune in constatare care sa vizeze inexistenta dreptului de creanta, respectiv o afirmatiei, distinct de fapta ilicita..
eu cred ca-s aiureli...!!!!!!!!!!!

un raspuns pozitiv, inseamna ca toti mergem la puscarie, cu exceptia celor ce-au primit banii....:D

De unde reiese ca nu poate fi demonstrat?
Mi-ar placea sa am argumente sa rescriu mult-studiatul V.M. Ciobanu, insa eu nu pot, voi insa, va aventurati cu brio!
Nicio problema, doar ca nu vad argumentul...

Nu inteleg de ce, NANOMAX, spui ca nu poate fi demonstrat un lucru, cand eu nu am spus asta, nu discutam ca nu se poate dovedi legal, ci ca nu se poate dovedi in modul aratat de colegul zaharia.
Cum spunea si colega rosulescu, se poate; dar intr-un anumit fel.

frumoasa pledoaria doamnei avocat avlil, ati demonstrat ca in cazul unui proces intentat de bunica in speta data este destul de simplu ca bunica sa afirme ca nu a fost platit pretul si ar fii in sarcina nepoatei sa demonstreze ca a platit pretul.
dar nu uitati ca si notari au terminat o facultate de drept (ptr a nu fi chemat prin instante )
si in incherile pe care le fac ei suna cam asa: in fata mea a fost platit pretul si cheltuelile ,deci destul de simplu ptr nepoata
oricum frumoasa lectia de drept
ptr cea care a introdus speta este aproape imposibil ptr bunica dvs sa rezilieze contractul , mai ales daca are formulata in contractul de v-c de catre notar ce am spus eu mai sus

Ceea ce aratati dv. mai sus este o constatare personala si eu nu cunosc notar care sa consemneze in fals ca in fata lui s-a platit pretul cand... acesta nu a fost vazut de el.
Risca sa i se spuna ca a semnat in fals... si ma indoiesc (tocmai pentru ca stiu cu ce se mananca dreptul si pentru ca au norme impuse de Uniunea notarilor) de faptul ca vreunul va consemna un astfel de fals grosolan.
Mai mult... notarul nu poate fi chemat in instanta pentru ca X i-a platit sau nu pretul lui Y, dar poate fi chemat pentru orice chestiune cuprinsa in incheierea de autentificare la organele de cercetare.
Nu stiu cati si-ar pune la bataie linistea asa, cand partile nici nu inteleg exact ce semneaza; normal ar fi ca sa alegi "modelul" care te avantajeaza cel mai mult pe tine, ca notar, nu?
Oricum, daca e asa, acelasi lucru va dura mult mai mult, caci lucrurile si dovezile se vor administra in penal, dupa initierea procedurii falsului. :(

Ati vazut astfel de incheieri facute in ciuda lipsei platii? Nimic n-ar trebui sa ma mai mire...

Cred ca ati uitat de unde am pornit. De la un contract de v/c care imbraca, de fapt, o donatie. Si, ca in orice asemenea contract, partile au prevazut un pret si au declarat in cuprinsul actului ca pretul a fost platit. Ce rasturnare a sarcinii probei ar fi incidenta in speta? Cine invoca neplata pretului? Tocmai vanzatoarea care declarase in act ca a primit pretul. Pai nu constituie actul in sine {trecand peste ceea ce inseamna valoarea probatorie a cuprinsului actului (pana la proba contrara) sau a incheierii notariale (pana la proba inscrierii in fals)} o proba suficienta privind plata pretului? De cand un asemenea act notarial, prin care se atesta plata pretului, nu valoreaza nici macar cat o amarata de chitanta scrisa pe un petic de hartie?

E adevarat ca, in materia contractelor de v/c, pentru a preveni situatiile imposibile generate de o proba diabolica, in codul civil este prevazuta expres o situatie in care sarcina probei este rasturnata: este vorba despre vanzarea catre un descendent cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere. Iar aceasta exceptie de la regula probei este de stricta interpretare si nu poate fi extinsa la acele situatii care nu se regasesc in conditiile reglementate de art.845.

Altfel, ar fi nevoie ca un cumparator sa-si asigure proba platii nu numai prin continutul actului de v/c (unde se atesta plata in tot sau in parte) ci si prin acte suplimentare (o chitanta descarcatoare care sa reitereze, de fapt, continutul actului autentic in ceea ce priveste plata), ceea ce ar fi absurd. Sigur, o asemenea chitanta are rostul ei atunci cand plata (in tot sau in parte) se face ulterior incheierii actului de v/c, cum ar fi cazul vanzarii cu pretul in rate, cand e fireasca grija cumparatorului de a primi o dovada pentru sumele platite.

E frumoasa teoria, dar e greu de extrapolat la toate situatiile care asteapta solutii miraculoase din partea unui avocat.

Nu m-ati convins, Avlil. Cel putin nu in aceasta speta.

:bow: