ACCES GRATUIT

Celălalt nume al compromisului

Am făcut cunoștință de mici cu așa-zisa filosofie a compromisului – lasă de la tine, nu ține coada pe sus, nu răspunde celor mai în vârstă ca tine, nu te certa, nu deranja, nu ridica glasul, ține-ți părerile pentru tine, vorbește doar întrebat, nu te băga, taci și ascultă -  și așa mai departe, până la zona de profundis – capul plecat sabia nu-l taie. Suma tuturor limitelor pe care adulții din viața noastră ni le-au pus ușor nedemocratic, la ora la care oricum nu prea aveam noi drept de vot carevasăzică. Citește articolul

ACCES GRATUIT

La câți kilometri la oră îți permiți înțelepciunea

Într-o lume ideală, bine-crescută și înțeleaptă, calmă, îndestulată și mai ales binevoitoare, înțelepciunea este sinonimul elegant al supraviețuirii sociale. Înțelepciunea se manifestă cu precădere între persoane educate, cu bun simț, cu un statut social care îi scutește de vâltoarea comună a vieții, atât materială cât și psihologică. În acest context, înțelepciunea este firească, vine de la sine, pentru că timpul este de partea ta. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Scurt manual de supraviețuire pentru anxioși

Nu mai e nevoie să o spunem – trăim într-un mediu stresant, obositor, cu reguli mutabile și de cele mai multe ori neclare, cu surprize nu neapărat plăcute. Atât în social, profesional, cât și în familie. Și asta fără a lua în considerare evenimentele major negative la care suntem oricând expuși – accidente, faliment, boli, moartea cuiva apropiat, despărțiri, etc. Anxietatea face parte din viața noastră. Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

Să le facem cu mâna trenurilor în care nu ne-am urcat

Mi-a întins o foaie de hârtie și mi-a spus: „pune-le aici; în scris, oamenii tind să se gândească nu doar de două, ci de mai multe ori și mai bine, înainte; așa mă asigur că-mi ești sinceră până la capăt”. Mi-am amintit atunci de caietele acelea de amintiri colective, pe care le țineam când eram mici; unde scriam și-i invitam și pe alții să ne spună ce le place și ce nu, de la culori la lucruri pe care le credeam atunci serioase. „Numai de-aș fi păstrat unul dintr-acelea, să văd acum în câte trenuri mi-am propus să urc și n-am urcat...” Citește articolul

ACCES GRATUIT

Foamea de viitor

Ieri discutam cu un prieten vechi despre oportunități și despre capacitatea de a le înțelege în timp real. Urmată de capacitatea de a le evalua corect și apoi de aceea de a acționa în sensul acestora. Totul pe fondul unei propuneri concrete de afaceri. În tot răstimpul ăsta, back-office-ul minții era ocupat de următorul gând – e prea târziu să mă grăbesc. E prea târziu să mă grăbesc. Citește articolul

ACCES GRATUIT

A unsprezecea poruncă: Nu deznădăjdui

Poate n-a fost ieri. Poate nu este azi. Poate nu va fi nici mâine. Dar mereu vine o zi în care totul se așază firesc ca și cum n-ar fi fost niciodată spulberat. Așa să știți. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Porunca numărul 11: Nu mai semna, omule, unde ți se arată cu degetul!

Mi-a luat undeva între un sfert și jumătate de ceas ca să parcurg toate paginile documentului prin care îmi dădeam acordul asupra unei chestiuni foarte importante, cu deosebite consecințe pentru mine și viitorul meu. Doamnele din jurul meu își aruncaseră, fir cu fir, răbdarea pe geam. Și mi-am dat seama de ce: nu erau obișnuite cu contractanți care să ia la puricat fiecare paragraf. M-a gâdilat puțin să văd că se așteptau să semnez un act juridic atât de important și să parcurg contractul ca Usain Bolt (atlet jamaican, sprinter, recordman mondial la proba de 100 de metri). Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

Geometria unei prietenii

Mai aveam atunci ceva de spus, mai aveai și tu ceva; mă gândeam într-un punct, tu, în altul; și ce ne-ar fi trebuit, poate, era o linie care să le unească pe amândouă; niciuna n-a trasat-o, linia simplă a comunicării, dar tot universul unei prietenii e o mulțime de axe care se întrepătrund; n-aveam doar două puncte care se cereau unite într-o axă la infinit, ci un plan întreg de lucruri comune, pe care, cumva, un univers mai mare le-a înghițit. Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

Cel pe care l-am lăsat în urmă

N-am să uit niciodată acei ochi negri, veșnic entuziasmați, cum ne privesc plecând; nu fără să ne luăm adio, ci, pur și simplu, plecând. Doi ochi negri incapabili să vadă cruzimea de care dădeam dovadă, știind, ca orice animal deprins cu obiceiurile stăpânului, că ne vom întoarce. Dar noi plecam, de tot și fără el. Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

Bocancii, pentru o casă la capătul lumii tale

Cele mai serioase discuții le purtăm, adesea, când pare că nu vorbim deloc serios. Constatări mai mult sau mai puțin profunde, care ne lovesc „în freză” din spatele unor glume. Acum ceva ani, a trebuit să mă așez cu gândul peste o discuție scurtă, amuzantă, cu un pescar irlandez care-mi voia bocancii. Într-o dezordine de idei, la vârsta aceea credeam că tot ce-mi trebuie mă-nconjoară, că după complexitate tânjesc. Citește articolul