Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu a avut norocul să fie aprobată în Parlament de șapte ani de când a apărut în peisajul legislativ. Cu toate că bifează la toate categoriile de importanță, cu toate că a fost criticată pe conținut la momentul când a ieșit din Guvern (în mare, pentru că taxele erau împovărătoare pentru o populație care încă era șocată de criza economică). De doi ani de zile, în caseta proiectului de la deputați nu mai apare nimic, iar comisiei juridice din Camera Deputaților îi ia ani ca să vină cu câte un raport pe seama lui. S-ar putea crede că proiectul stă deja sub stigmatul unui blestem shakespearian. Citește articolul
Te uiți la fel, i-a zis după doi ani de uitare și neuitat ochi în ochi, la o cafea cu gust senin și niciun resentiment. Nu era loc de răutate între ei, nu încăpuse niciodată. Poate că privirile nu îmbătrânesc niciodată, i-a răspuns aproape ca atunci, în timp ce-și râdea râsul ei. Același, poate puțin mai tânăr. Citește articolul
Să vorbești despre toate neregulile din vânzările imobiliare la dezvoltatori e complicat pentru că e complicat să te hotărăști cu ce să începi, în primul rând. Asta, dacă rămânem doar la aspectele economico-juridice. Nu pot intra pe tărâmul tehnic, de pildă, pentru că nu îl cunosc. Am avut însă o recentă discuție cu un avocat care mi-a dat o idee de unde să încep: de la cum contractele de vânzare au devenit texte pe care le accepți ca pe scripturi în piatră, pe care semnezi sau pleci, că-s alții mai superficiali la rând. Citește articolul
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis recent: România trebuie să plătească scump faptul că a stat pasivă în fața obligației de a transpune una dintre directivele europene privind spălarea banilor. Legea 129, dată anul trecut, a venit cu trei ani mai târziu față de termenul-limită prevăzut pentru transpunere. Adoptată cu greu în Parlament, după încercarea de a scutura fără motiv organizațiile nonguvernamentale (ONG), Legea 129 a stresat la propriu mediul de afaceri cu o declarație inutilă, pe care un an mai târziu o corecta în privința frecvenței și chiar necesității de depunere. Citește articolul
Din iulie 2009, programul Prima Casă a fost o opțiune ideală pentru mulți dintre cei care căutau să devină pentru prima dată proprietari ai unei locuințe - tineri, în special. Dat într-un context de criză financiar-economică, programul a fost unul esențialmente social. De la un anumit punct însă a reclamat nevoia unei schimbări de optică, sugestie venită din partea mediului bancar și pe care fostul Guvern și-a însușit-o. Mai exact, fostul ministru de finanțe a dus în Parlament propunerea de schimbare a programului Prima Casă, care s-a transformat și s-a oficializat anul acesta în programul O familie, o casă - cu schimbări majore. Noul program nu a ajuns să poată fi pus în aplicare, a venit pandemia și Guvernul actual ne spune, acum, că nu poate aplica ce au adoptat Parlamentarii, adică nu un program esențialmente social, ci unul care să fie adaptat la prețurile actuale ale pieței și la un standard locativ calitativ mai ridicat. Contextul actual e tot unul de dificultate financiar-economică, dar pare că sprijinul pe care vrea să îl acorde Guvernul nu merge înspre cumpărător, în mod special. Citește articolul
Sunt câțiva ani de când Curtea Constituțională a României (CCR) este târâtă în discuții unde, în cel mai obiectiv mod cu putință, nu are ce căuta. Funcțiunea acestei instituții este uitată, de cele mai multe ori, atât de jurnaliști, care se transformă în judecători de opinie, cât și de politicieni, care se agață de CCR pentru a-și întări poziția sau pentru a ascunde neputința ori incapacitatea de care dau dovadă și care, desigur, la fel ca multe alte lucruri, e mai ușor de ascuns în umbra lui "altcineva e de vină; noi, niciodată". CCR e bună doar când dă o decizie care stă la masă cu convingerea noastră, cu partidul pe care îl sprijinim prin vot sau când lovește în adversarul politic al celui celui cu care ținem. Își face treaba, adicătelea, doar când ne convine. Citește articolul
Oamenii se definesc după cum se pierd. Iar acum se pierde printre zâmbetele şi ochii lui de bărbat îndrăgostit. În clipele astea, când soarele se grăbeşte să iasă din mare, murdărind albastrul orizontului cu roz și mai apoi roşu, înțelege, în sfârşit, că suntem făcuți pentru multe lucruri, dar nu şi pentru singurătate. Citește articolul
Regimul contravențional de la noi permite plata la jumătate din minimul legal pentru amenzile contravenționale, într-un termen de 15 zile. Până acum puțină vreme, chiar și termenul acesta era mult mai scurt. Ideea în sine, de a încuraja colectarea acestor bani din amenzi prin oferirea posibilității de a plăti o sumă mai mică (un fel de dă-mi ceva, puțin, dacă nu tot, dar măcar dă-mi) nu este neapărat rea. Dar, ca de cele mai multe ori, legiuitorul român e cel care strică totul. Citește articolul
„Dacă m-ai cunoaște cu adevărat ai fugi de mine, ți-ar fi frică.” „Nimeni nu a avut curajul să mă cunoască, pentru că umbrele mele au ținut la distanță oamenii.” „Am multe secrete pe care dacă le-ai cunoaște, nu ai mai fi prieten cu mine.” Citește articolul
Când vorbim despre principii, ne raportăm (inconștient, poate) exclusiv la ale noastre. Personale. Individuale. Doar că le considerăm ca fiind general valabile, iar efectul este blamarea celor care nu le respectă sau, mai bine zis, care nu le adoptă ca fiind și ale lor. Uneori (a se citi "de cele mai multe ori") le confundăm, în schimb, cu altceva. Cu egoismul. Susținem o cauză sau un concept doar pentru că ne afectează în mod special. Nu mă înțelegeți greșit, asta nu este neapărat un lucru rău, doar că sunt de părere că ar trebui să definim puțin termenii înainte să îi folosim. Citește articolul