CEDO: Înregistrările făcute cu o cameră video miniaturală atașată la un stilou pot fi folosite în procese penale

„În cauza Sârbu c. României, CEDO a hotărât la data de 28.03.2023 că este permisă utilizarea într-un proces penal a înregistrărilor realizate de o persoană cu ajutorul unei camere video miniaturale atașate la un stilou”, potrivit Asociației Voci pentru Democrație și Justiție - VeDem Just.

În speța de față, M. I. Sârbu, care, în calitate de angajat al Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba, trebuia să controleze societățile comerciale în legătură cu plata sumelor datorate statului, a fost, la un moment dat, anchetat pentru luare de mită.

„În cursul anchetei, cu ocazia unei percheziții se descoperă într-un computer o înregistrare a unei discuții dintre el și administratorul unei societăți controlate care i-a dat mită. Astfel, procurorii i-au deschis un al doilea dosar penal”, conform VeDem Just.

În noul dosar, administratorul firmei a recunoscut darea de mită și a transmis autorităților că are înregistrări cu Sârbu, făcute cu o cameră video miniaturală atașată la un stilou. În aceste condiții, Sârbu a negat luarea de mită și a contestat legalitatea înregistrării.

Apoi, instanțele naționale au stabilit că înregistrarea depusă la dosar este autentică, respectiv că nu prezintă ștersături sau adăugiri, și este legală - nu e necesară autorizarea unui judecător cât timp privește propriile discuții ale celui care face înregistrarea și nu are importanță că a fost descoperită cu ocazia soluționării unei alte acuzații, după cum subliniază VeDem Just.

În baza înregistrărilor făcute cu stiloul dotat cu camera video miniaturală, Sârbu a fost condamnat pentru corupție.

Ulterior, Sârbu a făcut plângere la Curtea de la Strasbourg, reclamând încălcarea, prin înregistrarea dialogului dintre el și administratorul firmei, a vieții private.

Într-adevăr, CEDO a stabilit că “înregistrarea unei persoane fără știrea ei este o ingerință în viața personală, dar aceasta este prevăzută de lege (Codul de procedură penală român o permite), vizează un scop legitim (a fost utilizată într-un proces penal declanșat pentru fapte de corupție) și este necesară într-o societate democratică (nu a fost vorba de o monitorizare constantă sau prelungită pe o perioadă lungă de timp, iar persoana în cauză avusese posibilitatea să conteste la instanță acea ingerință)”, așa cum spune asociația VeDem Just.

Așadar, se poate trage concluzia că nu i s-a încălcat dreptul la respectarea vieții private, stabilit de Convenția europeană a drepturilor omului la articolul 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței.