UPDATE: Criteriile și normele de diagnostic și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele de invaliditate, actualizate oficial

HG 48/2025, aplicabilă din 14 februarie, înlocuiește anterioarele criterii şi norme de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se făcea încadrarea în gradele I, II și III de invaliditate, cuprinse în HG 1.542/2022, care, odată cu apariția noii hotărâri, a fost abrogată.

De la început trebuie amintit că pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care au realizat stagii de cotizare contributive în sistemul public de pensii, care nu au împlinit vârsta standard de pensionare și care au capacitatea de muncă diminuată din cauza accidentelor de muncă și bolilor profesionale, constatate conform legii, sau altor boli și accidente care nu au legătură cu munca.

Astfel, pensia de invaliditate reprezintă o categorie de pensie care nu se acordă definitiv, aceasta fiind condiționată de afectarea temporară a capacității de muncă a unei persoane.

Era nevoie de actualizarea criteriilor pe baza cărora se face încadrarea în gradele de invaliditate, deoarece noua Lege a pensiilor (Legea 360/2023) redefinește gradele de invaliditate, astfel încât să fie posibilă desfășurarea unor activități și obținerea unor venituri în paralel.

Noua hotărâre definește, în primul rând, o serie de termeni. De pildă, deficiența funcțională exprimă deteriorarea funcțională temporară sau permanentă a unui segment, organ sau sistem al corpului ca urmare a unei boli sau a unui traumatism. Deficienţa funcțională reflectă severitatea condițiilor medicale și gradul în care deficiența reduce capacitatea de muncă a unei persoane și limitările funcționale în realizarea activităților cotidiene. Pentru deficiențele funcționale invalidante trebuie să existe dovezi că se preconizează că va dura o perioadă continuă sau durează de cel puțin de 12 luni. Deficiența funcțională se corelează cu incapacitatea adaptativă și gradul de invaliditate.

Sistemul de evaluare a capacității de muncă din România stabilește că severitatea deficienței funcționale se apreciază pe cinci trepte, astfel:

• fără deficiență funcțională - în cazul în care funcția se situează între anumite limite, plus minus, față de media convențională - limitele largi ale normalului;
• deficiență funcțională ușoară - când afectarea este minimă, însă depășește anumite limite admisibile, dar, în general, nu este limitată capacitatea de adaptare la mediul social și profesional (capacitate de muncă păstrată);
• deficiență funcțională medie - când deficitul funcțional generează o incapacitate adaptativă care poate împiedica parțial desfășurarea unor activități legate de muncă (capacitate de muncă diminuată);
• deficiență funcțională accentuată - când deficitul funcțional este semnificativ și prin incapacitatea adaptativă generată împiedică în mai mare măsură desfășurarea activităților profesionale (capacitate de muncă diminuată) și limitează parțial capacitatea de autoservire;
• deficiență funcțională gravă - când tulburările funcționale sunt atât de severe încât persoana nu își mai poate asigura autoservirea.

Apoi este definită invaliditatea ca o noţiune medico-juridică care exprimă statutul particular al unei persoane asigurate în sistemul public de pensii şi este certificată prin decizia medicală asupra capacității de muncă.

Potrivit Legii pensiilor, invaliditatea se cuantifică în raport cu posibilitatea desfăşurării activităţilor legate de viaţa profesională şi/ sau cotidiană, astfel: invaliditatea de gradul I este caracterizată de deficiența funcțională gravă și capacitate de autoservire pierdută. Invaliditatea de gradul II este caracterizată de deficiența funcțională accentuată și capacitate de autoservire păstrată parțial. În fine, invaliditatea de gradul III se caracterizează prin deficiența funcțională medie și capacitatea de autoservire păstrată.

După cum prevede noua hotărâre, “capacitatea de autoservire este un concept multidimensional care reflectă capacitatea de a acționa în numele sinelui pentru a asigura îngrijirea generală pentru bunăstarea fizică și emoțională”.

Relația deficiența funcțională - incapacitatea adaptativă - capacitatea de muncă, respectiv capacitatea de autoservire și gradul de invaliditate este sintetizată în tabelul de mai jos:



Criteriile medicale sunt aplicate pentru evaluarea deficiențelor funcționale, de regulă, la adulți cu vârste cuprinse între 18 și 65 ani, dar pot fi aplicate și în evaluarea deficiențelor funcționale la copiii cu vârstă de peste 16 ani, dacă procesele bolii au avut un efect similar asupra adulților.