avocatnet.ro 
„Transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, în condiţiile prevăzute la art. 406 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, este o obligaţie legală, care trebuia îndeplinită din oficiu de autorităţile şi instituţiile publice până la data de 01 ianuarie 2020”, a stabilit în ianuarie 2025 Înalta Curte la nivelul completului pentru soluționarea recursurilor în interesul legii în contencios administrativ și fiscal. Decizia ICCJ 2/2025 a apărut recent în Monitorul Oficial.
Speța în care a fost necesară această interpretare se referă la aplicarea art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, care stipulează că, până la 1 ianuarie 2020, persoanele angajate pe posturi contractuale în autoritățile publice, care desfășurau activități de autoritate publică, aveau posibilitatea de a dobândi calitatea de funcționar public prin transformarea postului lor din unul contractual într-unul de funcționar public. Cu toate acestea, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat existența unor divergențe între instanțele judecătorești în ceea ce privește modul de aplicare a legii, ridicând două probleme principale:
- cine trebuie să inițieze transformarea posturilor: dacă aceasta se face automat (din oficiu) de autoritățile publice sau dacă angajații pe posturi contractuale trebuie să solicite acest proces;
- cum trebuie aplicată legea: unele instanțe considerau că autoritățile publice aveau o obligație de rezultat, adică trebuiau să transforme posturile contractuale în funcții publice, în timp ce altele susțineau că termenul limită de 1 ianuarie 2020 era un termen de decizie, iar după această dată nu mai era posibilă transformarea.
Având în vedere aceste contradicții, Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat ICCJ să stabilească prin recurs în interesul legii o interpretare uniformă a reglementărilor privind transformarea posturilor contractuale în funcții publice și aplicarea termenului limită de 1 ianuarie 2020.
Prin decizia sa, ICCJ a stabilit că transformarea posturilor contractuale în funcții publice reprezenta o obligație legală pentru autoritățile publice, care trebuia îndeplinită automat până la 1 ianuarie 2020.
La fel, în motivarea sa, ICCJ a subliniat faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, s-a impus ca puterea publică să fie exercitată exclusiv de funcționari publici, nu de angajați cu contract individual de muncă. Astfel, instituțiile publice aveau obligația, și nu doar opțiunea, de a transforma posturile contractuale care presupuneau exercitarea puterii publice în funcții publice, conform articolului 406 din Codul administrativ. Acest proces trebuia realizat automat de instituții, fără a depinde de cererea angajaților.
De asemenea, ICCJ a precizat că neîndeplinirea acestei obligații de transformare a posturilor a fost considerată o contravenție.
Termenul 1 ianuarie 2020 a avut rolul unei perioade de tranziție, acordând instituțiilor publice timpul necesar pentru reorganizarea posturilor. Acesta nu a fost un termen-limită care să anuleze drepturile angajaților, ci doar o dată până la care instituțiile trebuiau să finalizeze procedura de transformare a posturilor.
În cazul în care autoritățile nu au realizat această transformare până la termenul prevăzut, persoanele care ocupau posturi contractuale în perioada anterioară acestei date pot solicita în continuare acest drept, chiar dacă termenul de 1 ianuarie 2020 a expirat.
Posturile contractuale vizate de decizia ICCJ includ activitățile ce presupun exercitarea prerogativelor de putere publică, desfășurate atât în cadrul activităților cu caracter general, cât și al celor cu caracter special. Acestea sunt, conform Codului Administrativ, următoarele:
- elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora;
- elaborarea propunerilor de politici publice și strategii, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor necesare fundamentării și implementării politicilor publice, precum și a actelor necesare executării legilor, în vederea realizării competenței autorității sau instituției publice;
- autorizarea, inspecția, controlul și auditul public;
- gestionarea resurselor umane și a fondurilor publice;
- reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și din străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în cadrul căreia își desfășoară activitatea;
- realizarea de activități în conformitate cu strategiile din domeniul societății informaționale, cu excepția situației în care acestea vizează monitorizarea și întreținerea echipamentelor informatice;
- activități de specialitate necesare realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului;
- activități de specialitate necesare realizării prerogativelor constituționale ale Președintelui României;
- activități de avizare a proiectelor de acte normative în vederea sistematizării, unificării, coordonării întregii legislații și ținerea evidenței oficiale a legislației României;
- activități de specialitate necesare realizării politicii externe a statului;
- activități de specialitate și de asigurare a suportului necesar apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice;
- activități de specialitate necesare aplicării regimului juridic al executării pedepselor și măsurilor privative de libertate pronunțate de instanțele judecătorești;
- activități vamale;
- alte activități cu caracter special care privesc exercitarea autorității publice în domenii de competență exclusivă a statului, în temeiul și în executarea legilor și a celorlalte acte normative.
romanistanezul
Comentarii articol (5)