Pădurile, (încă) fără supraveghere video: Legea există, dar nu se poate aplica

Legea 257/2023 impune supravegherea video obligatorie a drumurilor forestiere, pentru a combate tăierile ilegale. În conformitate cu prevederile sale, proprietarii de păduri trebuie să instaleze sisteme de monitorizare, costurile aferente fiindu-le acoperite de stat. Totodată, ea prevede că Jandarmeria va supraveghea pădurile și va interveni în caz de activități ilegale, iar Poliția va sprijini paza pădurilor.

avocatnet.ro a solicitat GFN să precizeze numărul sistemelor de supraveghere instalate în răstimpul scurs de la intrarea în vigoare a pomenitului act normativ, iar răspunsul instituției relevă o situație pe care nu o anticipam: niciunul.

Conform GFN, ”(...) paza fondului forestier național se realizează pentru preîntâmpinarea, descurajarea, combaterea actelor păgubitoare pentru integritatea fondului forestier național și a obiectivelor, bunurilor și produselor acestuia.

Măsurile de pază și securitate ale fondului forestier național se stabilesc pe bază de analiză de risc elaborată de către structurile de administrare sau de prestare a serviciilor silvice. Modelul-cadru al regulamentului privind organizarea pazei, criteriile și procedurile privind realizarea analizei de risc se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

În prezent, paza fondului forestier național se asigură prin personal silvic propriu al structurilor de administrare, potrivit prevederilor HG 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier”.

Cu alte cuvinte, în ciuda faptului că un act normativ nou conține prevederi care ar trebui să determine o mai bună pază a fondului forestier național, lipsa normelor subsecvente de aplicare a legii în cauză anulează posibilele efecte ale noilor reglementări.

Prin urmare, după cum transpare din răspunsul GFN, împiedicarea tăierilor ilegale se face în baza vechilor norme care o reglementau. Norme care, considerate insuficiente, au fost completate de unele noi. Care nu se pot aplica.

Mai mult, în răspunsul oferit redacției se arată că ”Mecanismul de monitorizare și alertare și procedura de intervenție a autorităților prevăzute la art. 136 se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 20” din aceeași lege.

Cu alte cuvinte, nici menționatul mecanism ori pomenita procedură nu vor putea fi operaționale până (cel puțin) în luna iunie a anului în curs, termen pe care Executivul îl are pentru a da o hotărâre care să le activeze: „Normele metodologice (...) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorității, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Normele prevăzute la alin. (1) reglementează inclusiv realizarea, dezvoltarea și funcționarea unui sistem informațional integrat pentru păduri, care îndeplinește următoarele funcții:
a) colectarea și prelucrarea de date și informații care privesc gestionarea sustenabilă a pădurilor;
b) înregistrarea și evidența informațiilor privind proveniența lemnului, la prima introducere pe piață, și trasabilitatea, circulația și comercializarea materialelor lemnoase;
c) furnizarea de informații pentru dezvoltarea sistemului de evidență proprie al fiecărui operator economic, la prima introducere pe piață a lemnului, și de urmărire a trasabilității materialelor lemnoase;
d) furnizarea de informații pentru evaluarea de risc proprie autorităților competente și orientarea controlului pe bază de evaluări de risc;
e) furnizarea de informații de interes public privind proveniența lemnului, trasabilitatea, circulația și comercializarea materialelor lemnoase;
f) de control”.

O ”colecție” de legi a căror aplicare este împiedicată de lipsa normelor de aplicare poate fi consultată în acest articol.