Contractul de închiriere a unei locuințe în 2025: Ce trebuie să știe proprietarii și chiriașii, inclusiv despre cine suportă anumite cheltuieli

În primul rând, Codul civil stabilește că locațiunea presupune un contract prin care o parte, numită locator (cel ce închiriază), se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar (chiriaș), folosința unui bun, fie el mobil sau imobil, pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie. În cazul în care se oferă în folosință o locuință, putem vorbi despre un contract de închiriere, acesta fiind și cea mai frecventă variantă de contract de locațiune.

În același act normativ sunt prevăzute și alte detalii legate de locațiune. De pildă, contractul de locațiune se consideră încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului, iar chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestații.

Autentificarea contractului la notar nu e necesară, din moment ce legea nu prevede această obligație. În schimb, contractele de închiriere trebuie înregistrate la Fisc, detalii despre actualele reguli fiind de găsit în acest material.

Durata și rezilierea unui contract de închiriere

În cazul în care nu apar detalii legate de perioada închirierii în contract, chiriașul poate să iasă din înțelegere anunțându-l pe proprietar cu ceva timp înainte, în condițiile în care Codul civil prevede un termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.

Și în sens invers, proprietarul poate să-l anunțe pe chiriaș că vrea să-i elibereze locuința, dar trebuie să respecte un termen de preaviz de:

• 60 de zile - dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o lună sau mai mare;
• 15 zile - dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o lună.

Dacă în contract apare un termen de eliberare, tot acolo trebuie prevăzut și că proprietarul poate cere eliberarea mai rapidă a locuinței pentru a putea cere chiriașului să plece, dar doar cu respectarea preavizului prevăzut în Codul civil.

Cele mai importante obligații ale părților

Obligațiile principale pe care le are cel ce închiriază sunt, potrivit Codului civil:

• să predea locatarului bunul dat în locațiune;
• să mențină bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii;
• să asigure locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii.

Astfel, proprietarul este obligat să suporte cheltuielile pentru toate reparațiile care sunt necesare pentru a menține bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare pe toată durata închirierii, respectiv să-l mențină așa cum era la închiriere. Mai exact, trebuie să acopere cheltuielile pentru repararea centralei termice, de exemplu, dacă aceasta încetează să mai funcționeze.

Totuși, în sarcina chiriașului cad alte cheltuieli, inclusiv cele pentru reparațiile locative necesare ca urmare a folosinței obișnuite a bunului. În plus, chiriașul e obligat să-l anunțe pe proprietar că sunt necesare reparații în imobil.

Toate detaliile privind ce cheltuieli trebuie să facă fiecare parte pot fi lămurite printr-un contract de închiriere bine scris.

Pe de altă parte, chiriașul are, conform Codului civil, următoarele obligații principale:

• să ia în primire bunul dat în chirie;
• să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilite prin contract;
• să folosească bunul cu prudență și diligență;
• să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de închiriere.

Când vine vorba despre obligațiile privind folosirea bunului închiriat, Codul civil spune că „locatarul este obligat să folosească bunul luat în locațiune cu prudență și diligență, potrivit destinației stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinația sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl folosește” și că, “dacă locatarul modifică bunul ori îi schimbă destinația sau dacă îl întrebuințează astfel încât îl prejudiciază pe locator, acesta din urmă poate cere daune-interese și, după caz, rezilierea contractului”.