Interviu: Bunuri comune vs. bunuri proprii: Un avocat explică regulile împărțirii averii după căsătorie

Cunoașterea implicațiilor fiecărui regim, a distincției clare între bunurile comune și cele proprii, precum și a modului în care contribuția efectivă — și nu simplul fapt al căsătoriei — dictează împărțirea averii, poate demonta miturile și poate asigura o separare echitabilă, departe de scenariile hollywoodiene de acaparare a averii. Despre toate acestea am discutat cu un specialist al dreptului, avocata Liliana Grădinaru, din Baroul București.

1. avocatnet.ro: Ce înseamnă comuniunea de bunuri și ce trebuie să știm despre ea?

Liliana Grădinaru: Întâi trebuie făcută o mică introducere a ce înseamnă regimurile matrimoniale actuale și ce presupun ele, legislația actuală nefiind foarte diferită de cea anterioară, doar actualizată. Astfel, dacă prin Codul civil de la 1864 aveam un singur regim matrimonial, cel al comunității de bunuri, astăzi putem avea regimul comunității legale de bunuri (în care contribuțiile, bunurile etc. se stabilesc conform dispozițiilor legale), regimul separației de bunuri (în care fiecare soț dobândește bunuri în timpul căsătoriei care sunt bunuri proprii) și regimul comunității convenționale (în care soții stabilesc ce bunuri sunt comune, în ce măsură, cum se poate dovedi, în ce limite își dau mandat reciproc etc.).

În practică, când soții ori viitorii soți doresc să încheie o convenție matrimonială, cel mai adesea aleg comunitatea convențională. Este și cea mai flexibilă, dând libertate mare soților în stabilirea modului în care își gestionează bunurile.

După acest preambul, iată și răspunsul la întrebarea pe care ai pus-o: comunitatea de bunuri înseamnă patrimoniul comun pe care soții îl dețin în proprietate împreună, ca efect al căsătoriei ori al unei convenții. Este bine ca soții să se informeze anterior căsătoriei privind posibilitățile de a-și apăra drepturile și, mai ales, liniștea.

2. avocatnet.ro: Despre regimul matrimonial al comunității legale: ce bunuri devin comune și în ce condiții? Care este regimul salariilor? Sunt ele bunuri comune sau nu?

Liliana Grădinaru: Toate bunurile dobândite în timpul comunității legale de bunuri, indiferent pe numele cărui soț, sunt bunuri comune. Ele sunt dobândite în devălmășie, adică nu se știe ce cotă deține în proprietate fiecare soț, doar se consideră a fi comune până la împărțirea lor. Veniturile din muncă și pensie sunt considerate, de asemenea, venituri comune, această prevedere legală având legătură cu protejarea intereselor soților, cu accesul ambilor la venituri, cu împiedicarea violenței financiare a unui soț împotriva celuilalt și asigurarea, pentru ambii, de acces la venituri.

De ținut seama de faptul că veniturile comune, ca și bunurile comune pot fi administrate de ambii soți împreună și că mandatul tacit nu mai operează. De asemenea, în relație cu banca, de exemplu, fiecare soț poate face depozite, tranzacții, fără acordul celuilalt, în baza unui drept al fiecăruia la independență financiară. Totuși, fiecare soț poate opera pe contul propriu, iar în relație cu banca, doar soțul titular al contului poate dispune de acesta. Trebuie înțeles că nu este posibil ca un soț să facă operațiuni pe contul celuilalt soț fără un mandat convențional expres privind operațiunile pe acel cont.

3. avocatnet.ro: Ce bunuri nu intră sub incidența acestui regim?

Liliana Grădinaru: Bunurile care rămân proprii într-un regim matrimonial al comunității sunt cele dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care s-a prevăzut altfel în act; bunurile de uz personal, cum ar fi elemente de îmbrăcăminte, bijuterii, produse folosite personal de unul dintre soți; bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt ale unei firme comune soților; drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor unuia dintre soți; premiile, recompensele, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții etc. obținute exclusiv prin contribuție personală; indemnizațiile de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu personal material sau moral adus unuia dintre soți; bunurile, banii etc. obținuți în schimbul unui bun propriu sau de la un bun propriu.

Ca exemplu pentru ultima situație putem da chiria unui bun propriu, care este tot bun propriu. Este important de clarificat, când un soț primește o moștenire sau o donație, dacă aceasta este bun comun sau nu în cazul în care cei doi au regimul comunității legale.

Cel care transmite bunul trebuie să precizeze clar în act; redactările comun întâlnite, precum „donează lui ..., căsătorit cu ...”, nu sunt de ajutor pentru niciunul dintre soți în caz de partaj, astfel de mențiuni neaducând clarificări privind dobânditorul sau dobânditorii legali ai bunului.

4. avocatnet.ro: Cum se împart bunurile în cazul unui divorț? Există excepții de la regulile generale privind partajul și bunurile comune?

Liliana Grădinaru: Este foarte simplu în teorie: la partaj, bunurile comune se împart fie după cum convin soții de comun acord, fie, pentru regimul comunității legale, în conformitate cu contribuția fiecărui soț. Cu alte cuvinte: ai contribuit, ai drept la o parte. Nu ai contribuit, nu ai drept.

Simplul fapt al căsătoriei sau al trecerii timpului în concubinaj ori căsnicie nu dă drept niciunui soț la bunuri. Doar simplul fapt de a sta cu cineva, căsătorit sau nu cu acesta, nu dă nimănui dreptul la bunurile comune, nici după cinci, nici după 10, nici după 300 de ani.

Sigur, trebuie ținut seama că o contribuție la cheltuielile căsătoriei este și munca în gospodărie sau creșterea copiilor. Astfel, deși veniturile din muncă sunt prezumate a fi comune pentru protecția financiară a soților, la partaj se ia în calcul care dintre soți a contribuit personal la obținerea lor, contribuția fiind criteriul stabilirii cotelor din bunuri.

De asemenea, legea mai instituie reguli privitoare la partaj menite să aducă un echilibru și să împiedice unele nedreptăți. Ele nu sunt excepții, ci dispoziții menite să aducă o echitate socială când un soț îl ajută pe celălalt fără dovezi suficiente în acte; cum ar fi susținerea unui soț la studii sau contribuția la gestionarea unei profesii ori afaceri își găsesc rezolvări în Codul civil actual, soțul având dreptul la despăgubiri în funcție de contribuția sa.

5. avocatnet.ro: Cât de adevărate sunt poveștile hollywoodiene legate de acapararea unei bune părți din averea soțului bogat?

Liliana Grădinaru: În România, ele nu sunt adevărate. Simpla căsătorie cu o persoană care are bunuri nu ne va face niciodată proprietari, iar căsătoria nu este un mod de a dobândi proprietăți sau de a te îmbogăți.

Căsătoria este un contract care trebuie să aibă la bază iubire și respect; este despre sentimente și nu despre bunuri, în principal. Iar unele dispoziții legale privitoare la bunuri sunt doar de natură a asigura prin lege egalitatea partenerilor și prevenirea unor abuzuri (așa cum este faptul că de locuința familiei nu poate dispune niciunul dintre soți singur, chiar dacă este bunul său propriu). Însă faptul că nu poate dispune de ea nu înseamnă că îi revine sau că îi va reveni vreo cotă.

Legea română este, în cazul regimurilor matrimoniale, mai axată pe reguli de compensare a puterii financiare a celor doi soți, dacă există disparități, însă nu pe tranzacționarea oricărui sentiment pe bani. De altfel, în legislația română, unele drepturi nu se pot înstrăina; dreptul de a iubi nu îl poți vinde, iar legea română nu permite asta. În anumite limite poți fi compensat, însă trebuie ținut seama că donațiile între soți sunt revocabile în timpul căsătoriei.