La 1 ianuarie 2026, impozitul pe dividende va reveni, după zece ani, la cota de 16%. Însă majorarea aceasta a fost făcută, în trei etape, în decurs de aproximativ trei ani - un ritm care nemulțumește antreprenorii și investitorii la bursă și care stimulează căutarea de soluții pentru a evita, pe cât posibil, noua cotă de 16% stabilită de Legea 141/2025.

„Majorarea cotei de impozit pe dividende va afecta o zonă destul de largă de persoane. În primul rând, afectează acționarii și asociații persoane fizice, care își extrag o parte importantă din profiturile distribuibile ale companiei pentru finanțarea nevoilor proprii. Aceștia vor resimți direct această schimbare. Creșterea cotei de impozitare conduce la diminuarea sumei nete încasate, ceea ce poate afecta planurile de consum personal, reinvestire sau diversificare a portofoliului. Pentru antreprenorii locali, care reinvestesc o parte din dividende în alte afaceri, o taxare mai ridicată poate limita lichiditatea disponibilă și, implicit, ritmul de creștere al acestora. De asemenea, impactul se resimte și în cazul acționarilor minoritari sau al investitorilor pasivi -- fie persoane fizice, fie companii -- prin reducerea randamentului net al investiției”, ne-a explicat, într-un interviu recent, Adriana Stoian, Coordonatoarea practicii de consultanță fiscală a Schoenherr și Asociații SCA.

Desigur, înainte de orice, trebuie menționat că, până la finalul anului curent, firmele au posibilitatea de a distribui dividende interimare pentru a profita de cota de impozit de 10%, fără a risca majorarea cotei la regularizarea pe care o vor face la început de 2026. Însă, dincolo de această variată, specialista ne-a vorbit și despre alternativele mai convenabile, punctând că „există și alte mecanisme prin care acționarii/asociații pot fi recompensați”, dar că „fiecare dintre acestea trebuie analizate atent din perspectiva implicațiilor fiscale și juridice specifice fiecărei situații, precum structura companiei, profilul acționarilor/asociaților și obiectivele acestora pe termen mediu și lung etc.”

Iată trei exemple de la Adriana Stoian:

1. Reducerea capitalului social: „Un prim exemplu l-ar putea reprezenta reducerile de capital social, însoțite de distribuiri în bani sau în natură către acționari/asociați. În măsura în care sumele distribuite nu depășesc capitalul social efectiv contribuit de fiecare asociat, sumele în cauză nu ar trebui să fie impozabile.”

2. Răscumpărarea de acțiuni/părți sociale: „Un alt exemplu poate fi răscumpărarea de acțiuni sau părți sociale de către societate - în acest caz, sumele obținute de acționari/asociați sunt tratate fiscal precum câștiguri de capital, iar, pentru persoanele fizice, cota de impozitare a veniturilor obținute din înstrăinarea titlurilor de valoare este în continuare 10%.”

3. Împrumuturile: „De asemenea, împrumuturile acordate de acționari/asociați societății pot constitui o modalitate indirectă de recompensare - dobânzile plătite pentru aceste finanțări sunt impozitate la acționar/asociat în funcție de regimul fiscal aplicabil, iar, în cazul persoanelor fizice, veniturile din dobânzi sunt impozitate în continuare cu 10%.”

Cu siguranță că în piață se discută și alte alternative care pot fi riscante, motiv pentru care specialista avertizează că practicile aflate la limita legalității „pot atrage atenția autorităților fiscale și pot genera riscuri semnificative în cadrul inspecțiilor fiscale.”

Atenție! Guvernul pregătește noi măsuri fiscale pentru 1 ianuarie 2026, printre care și majorarea cotelor de impozit pentru vânzarea de acțiuni.

• Citește și: Cum poți scoate din firmă mai mulți bani decât valoarea capitalului social: Două modalități atipice de reducere a capitalului.