Evitarea impozitului majorat pe dividende: Practici la limită de care ar trebui să se ferească firmele

La 1 ianuarie 2026, impozitul pe dividende va reveni, după zece ani, la cota de 16%. Însă majorarea aceasta a fost făcută, în trei etape, în decurs de aproximativ trei ani - un ritm care nemulțumește antreprenorii și investitorii la bursă și care stimulează căutarea de soluții pentru a evita, pe cât posibil, noua cotă de 16% stabilită de Legea 141/2025.

„În contextul fiscal actual, presiunea pe eficientizarea costurilor fiscale va crește. În aceste condiții, unii asociați/acționari pot fi tentați să aplice o serie de «soluții» pentru a diminua impozitele datorate, iar unele dintre acestea pot atrage atenția autorităților fiscale și pot genera riscuri semnificative în cadrul inspecțiilor fiscale”, a atenționat, într-un interviu recent pentru avocatnet.ro, Adriana Stoian, Coordonatoarea practicii de consultanță fiscală a Schoenherr și Asociații SCA, care a și detaliat câteva practici neinspirate despre care a auzit în ultima vreme:

„1. Înregistrarea în contabilitatea societății a unor cheltuieli sau investiții personale ale acționarilor/asociaților, care să fie tratate ca cheltuieli deductibile (integral sau parțial) la calculul rezultatului fiscal și, în plus, TVA aferentă achizițiilor respective să fie considerată deductibilă (integral sau parțial) din perspectiva TVA. Fiscul a atras atenția recent asupra acestei practici și îndemna contribuabilii la o conformare fiscală corectă și completă, menționând că pentru cei care nu se vor conforma și care sunt încadrați ca având risc fiscal ridicat o să fie începute inspecții fiscale;

2. Înregistrarea unor operațiuni prin care să fie extras disponibilul înregistrat de o societate fără ca operațiunea să aibă substanță economică și fără o documentație completă care să dovedească necesitatea efectuării unor astfel de operațiuni (de exemplu, unele împrumuturi acordate de societate către asociați/acționari). Chiar dacă, formal, tranzacția respectă prevederile legale (există un contract de împrumut), autoritățile fiscale analizează substanța economică a acesteia și, în lipsa unor argumente solide, o pot recalifica drept distribuire mascată de dividende;

3. Mutarea societăților în țări unde fiscalitatea este mai redusă (de exemplu, Bulgaria, Cipru etc.). La prima vedere, soluția pare simplă și avantajoasă. Totuși, trebuie avut în vedere că, dacă activele, salariații și activitățile rămân în continuare în România, autoritățile fiscale pot considera că societatea respectivă are în fapt sediul permanent în Romania. Într-un asemenea caz, profiturile obținute de un astfel de sediu permanent vor fi impozitate în continuare în România. În plus, atâta vreme cât asociații/acționarii sunt persoane fizice rezidente fiscal în Romania, indiferent de țara unde va fi mutată o astfel de societate, dividendele distribuite de aceasta vor fi impozabile în Romania. Prin urmare, o astfel de reorganizare societății s-ar putea să nu își atingă în fapt scopul urmărit;

4. Mutarea rezidenței fiscale a acționarilor/asociaților persoane fizice. Un astfel de proces nu este nici pe departe unul simplu, pentru că mutarea presupune, în realitate, transferul centrului intereselor vitale din România într-un alt stat - un concept complex, care nu se rezumă doar la schimbarea formală a unei adrese. În fapt, acest lucru implică dovada că legăturile personale și economice principale (familie, locuință, surse de venit, activități profesionale etc.) au fost efectiv relocate. Mai mult, o astfel de schimbare trebuie dovedită cu documente clare și verificabile, pentru a putea fi recunoscută de autoritățile fiscale, în lipsa cărora riscul de a fi considerat în continuare rezident fiscal în România rămâne ridicat.”

În aceste condiții, ce ar trebui să facă firmele? Potrivit specialistei, nu există o soluție universal valabilă, astfel că fiecare afacere ar trebui să adopte o strategie potrivită cu specificul său și cu obiectele urmărite pe termen lung:

„Nu există o soluție universal valabilă atunci când vine vorba de administrarea profiturilor sau alegerea modalității optime de recompensare a acționarilor/asociaților. Fiecare companie are particularitățile ei, iar deciziile trebuie corelate cu obiectivele, planurile și nevoile acționarilor/asociaților. Este recomandabil ca antreprenorii să își analizeze structura în care operează și să o optimizeze astfel încât să răspundă atât cerințelor de conformare fiscală, cât și strategiei de creștere pe termen mediu și lung. În acest context, planificarea financiară devine esențială, iar evaluarea constantă a oportunităților de investiții și analiza periodică a structurii de business pot face diferența dintre o abordare reactivă, ca urmare a modificărilor fiscale, și una strategică, care să asigure sustenabilitatea și competitivitatea activităților desfășurate.”

Printre practicile viabile care pot fi folosite de companii la recompensarea acționarilor/asociaților se numără, de exemplu, reducerea capitalului social, răscumpărarea de acțiuni/părți sociale sau împrumuturile.

Atenție! Guvernul pregătește noi măsuri fiscale pentru 1 ianuarie 2026, printre care și majorarea cotelor de impozit pentru vânzarea de acțiuni.