Activitate florinm.

BogdanGri a scris:

... Pana la urma si politia publica poze cu diverse persoane si solicita ajutor pentru identificarea lor.

Exact. Dar eu, dumneavoastră, sau orice altă persoană fizică nu suntem poliția, deci NU avem dreptul să publicăm acele imagini!!!
Opțiunea corectă și legală este să predăm imaginile poliției, care trebuie să se ocupe de identificarea și sancționarea persoanei

gabrici a scris:

Daca eu iti fac poza cand bei o cafea la o terasa, nu ai dreptul la GDPR pentru poza mea, facuta pe telefonul meu.

Depinde ce faci cu poza mea. Dacă vrei s-o păstrezi suvenir, este foarte bine.
Dacă vrei s-o postezi undeva, pe o platformă virtuală (indiferent care ar fi ea), trebuie să-mi ceri acordul. Dacă nu-mi ceri acordul și o publici, intrăm în sfera GDPR.
Dacă-mi ceri acordul, eu refuz să ți-l dau, dar tu decizi să postezi fotografia fără să ții cont de refuzul meu, intrăm în sfera GDPR.
Și degeaba mă contraziceți, fiindcă am fost eu însumi în situația de a mi se utiliza imaginea fără drept, deci cunosc din proprie experiență cum e cu GDPR-ul.

hotumattua a scris:

Și pe urmă se mai trezește un locatar că nu plătește. Și ce faceți, mai trageți conductă?

Soluția conductelor separate este cea mai elegantă posibil în astfel de situații.
În orașul în care locuiesc, în anul 1997, când s-au desființat fostele asociații de locatari, operatorul economic ce prestează serviciul de furnizare apă potabilă și canalizare a luat măsura de a încheia contracte individuale cu fiecare locatar în parte. În contracte a fost prevăzută de la bun început permisiunea ca locatarii să-și poată monta, dacă vor, apometre individuale. Prima dată s-a permis montarea acestora în interiorul locuințelor, dar, ulterior, au apărut probleme cu locatarii care nu comunicau indexurile de consum reale și nici nu permiteau accesul în locuințe pentru verificarea acestor indexuri. Ca să nu mai zic că unii puneau magneți puternici pe apometre, ca să le stopeze rotirea mecanismului integrator.
Astfel, după mai mulți ani în care au fost nemulțumiri atât din partea locatarilor, cât și din partea operatorului de furnizare a apei potabile, acesta a decis ca la parterul fiecărei scări de bloc să fie montat, pe cheltuiala sa, câte un distribuitor având câte o plecare pentru fiecare apartament. Apometrele s-au montat în acel distribuitor și locatarii și-au tras conducte noi de la distribuitor până în apartamente, pe cheltuiala lor. Cu această ocazie, s-au dezafectat și vechile conducte, care erau, în majoritatea cazurilor, „vai-mama-lor”. Acolo unde nu au existat probleme cu conductele de scurgere, subsolurile au putut fi curățate și sunt întreținute corespunzător.

Ruxandra B. a scris:

Multumesc pentru raspuns!
Mi se pare mai grav ce a facut vecinul, decat faptul ca presedintele a postat filmarea...

VĂ ÎNȘELAȚI AMARNIC!
Vecinul poate fi sancționat contravențional pe baza înregistrărilor de pe camere (dacă acestea sunt predate LEGAL organelor de poliție, nu publicate pe whatsapp). În schimb, președintele asociației va fi sancționat pentru încălcarea GDPR, iar amenda pe care o va primi va fi cu mult mai mare decât amenda primită de vecin.
Din câte am înțeles din relatarea dumneavoastră, acel vecin nu are în mod constant o atitudine antisocială, ci a făcut acele lucruri nelegale tocmai pentru a dovedi faptul că președintele comite abuzuri, încălcând legislația GDPR (probabil că nu era prima oară când comitea un astfel de abuz), fiind pe deplin conștient că va fi amendat, dacă i se va descoperi fizionomia.
Eu cred că, dincolo de mizeria făcută de vecin, ar trebui să vă îngrijoreze la maximum modul de acțiune al președintelui de bloc, fiindcă trebuie să vă gândiți că data viitoare ați putea fi dumneavoastră sau orice alt locatar surprinși în înregistrări video difuzate în spațiul public virtual.

Cabinet de avocat Liliana Grădinaru a scris:

Nu. Legea romana este in acord cu morala, asa incat imoral dar legal nu prea se poate.

O-hooooo...cred că ne-ar lua foarte mult timp doar ca să enumerăm exemplele de prevederi legale care sfidează cu cea mai mare nerușinare orice urmă de moralitate, dar asta nu face obiectul discuției de față.
Mă opresc aici și vă mulțumesc pentru răspunsuri.

Cabinet de avocat Liliana Grădinaru a scris:

Asa incat vorbiti cu un avocat. Informati-va (sotia si familia ei, de fapt) despre cum se vad lucrurile, juridic, pentru ca unele abordari in descrierea situatiei de fapt sunt incorecte. Cum ar fi „În cuda celor petrecute, soția mea a decis că nu e cazul să rupă legăturile nici cu părinții săi și nici cu soțul surorii”. Nu era nimeni dator sa o incunostinteze de actul semnat si nimeni nu incalcase nici legea si nici regulile morale.

Vă mulțumesc pentru răspuns.
Evident că vom apela la serviciile unui avocat (după cum am și precizat, de altfel, în primul comentariu).
Cu tot respectul, cred că întregul demers inițiat de sora soției și pus în aplicare de părinți și de sora soției, împreună cu soțul ei, este în afara oricărei norme morale, chiar dacă este perfect legal. Dar asta e opinia noastră, care are, în cadrul discuției, exact aceeași valoare pe care o are și opinia dumneavoastră, pe care o respect.
Ceea ce am omis să precizez în primul meu comentariu (m-am grăbit când l-am scris) este faptul că, în urmă cu două săptămâni, sora soției a intentat acțiunea de divorț. Acest lucru poate afecta în vreun fel contractul de vânzare-cumpărare?

Bun găsit tuturor!
De la bun început doresc să precizez că, pentru problema pe care o voi expune, voi contacta un avocat, dar, până să întreprind acest demers, m-am gândit că n-ar strica să cer câteva opinii în acest forum.
Soția mea are o soră, căsătorită, care are și două fiice (ambele majore, fiecare dintre ele la casa ei).
În anul 2013, sora soției și soțul acesteia, au încheiat cu părinții soției (socrii mei), un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, fără ca soția mea să fie înștiințată despre acest lucru. Prin contract, sora soției și soțul ei au cumpărat toată proprietatea socrilor mei (o casă cu 7 camere ,4 la parter și 3 la etaj, o construcție adiacentă compusă dintr-un garaj și un spațiu comercial, teren aferent casei plus alte două terenuri învecinate, utilizate pentru agricultură. Toate aceste „acareturi” ar valora în prezent cel puțin 300000 lei, dar în 2013, prețul din contract *mai mult decât derizoriu!!!!!!) a fost de 11650 lei, din care sora soției și soțul ei au plătit efectiv 5000 lei, diferența de 6500 lei considerându-se drept „prețul întreținerii viagere” la care au dreptul socrii mei prin acel contract.
În tot timpul scurs din 2013 și până în prezent, soția mea a păstrat relații strânse cu părinții săi, noi vizitându-i des (aproximativ o dată la 6 săptămâni, noi locuind la cca. 180 km distanță de localitatea socrilor). Relațiile fiică-părinți dintre soția mea și socrii mei au fost foarte bune, neexistând vreun conflict sau vreun alt motiv pentru care socrii mei ar fi putut recurge la acest gest de excludere totală a soției mele de la o eventuală moștenire viitoare. Este adevărat că, în perioada anilor 2012-2018, soția mea și sora ei nu și-au vorbit, din cauza unui conflict inițiat de sora ei, dar, ulterior, s-au împăcat. În acest conflict, părinții soției n-au fost sub nicio formă implicați, dar, se pare că acest conflict a fost creat de sora soției tocmai pentru a-i convinge pe părinți să semneze acel contract, având în vedere că sora soției și soțul ei locuiesc mult mai aproape de socrii mei ( la cca. 40 km distanță), fiindu-le mult mai ușor (teoretic!) să le ofere acestora îngrijirea viageră la care îi obligă contractul.
Precizez că părinții soției sunt persoane aflate în putere ș, până în prezent, niciunul dintre ei nu a avut nevoie de acea întreținere din contract. Își cultivă singuri terenurile agricole, au grijă de gosopdărie, ba mai mult, au avut și un mic magazin de tip „ABC” care funcționa în spațiul adiacent garajului, magazin pe care l-au închis în 2024, nu pentru că nu mai puteau, fizic, să aibă grijă de el, ci pentru că numărul clienților a scăzut foarte mult și nu mai era rentabil.
În anul 2022, sora soției, care are niște deviații de comportament grave (dar nediagnosticate în vreun fel), a decis că s-a săturat să aibă o relație bună cu familia, așa că a„rupt-o” cu soțul, cu cele două fiice, dar și cu părinții. Nu mai locuiește cu soțul ei (dar se întâlnesc zilnic, fiind colegi de serviciu), de cele două fete nu mai vrea să știe și, totodată, de aproape 3 ani n-a mai călcat pragul proprietății sale „nude”, nemaiavând niciun fel de contact cu părinții săi. Așa a aflat și soția mea de acel contract „infam”, în momentul în care părinții săi i s-au plâns de această situație. Între timp, și soțul surorii (cumnatul nostru), a recunoscut ceea ce a făcut în 2013. El a păstrat legătura cu socrii săi, vizitându-i cam la fel de des cum o facem și noi, dar a păstrat legătura și cu noi. În cuda celor petrecute, soția mea a decis că nu e cazul să rupă legăturile nici cu părinții săi și nici cu soțul surorii, pe principiul „Dumnezeu este cel care-i va „răsplăti” pentru ceea ce au făcut. Culmea este că, atunci când soția mea a confruntat-o la telefon pe sora sa, spunându-i că a aflat ce a făcut, aceasta a declarat că ei nu-i mai trebuie absolut deloc acea proprietate, fiindcă nu vrea să-i îngrijească pe bătrâni când vor avea nevoie. Același lucru îl declară și cumnatul nostru, dar niciunul dintre ei nu întreprinde niciun demers de anulare a aceul act de vânzare-cumpărare. Părinții soției declară, de asemenea, că și-ar fi dorit să nu semneze niciodată acel contract, dar nici eu nu întreprind nimic pentru anularea sa, din comoditate.
Întrebarea noastră ar fi următoarea: ce se poate face, legal, în această situație? Știm că soția mea nu are nicio calitate vizavi de acest contract, dar se pare că toți așteaptă ca ea să se implice în vreun fel sau altul, fără ca ea să poată face asta.
Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsuri.

BogdanAndrei93 a scris:

...nu vad niciun ajutor din partea unui avocat... De asta am și postat, poate răspunde vre un avocat...

Și ce ar trebui să vă răspundă un avocat?
Să vă spună că puteți considera kilowații oră pe care i-ați consumat drept un cadou din partea Hidroelectrica?
Dumneavoastră sunteți un om gospodar, calculat și, prin urmare, aveți de mult timp puși deoparte cei 750 lei. Așadar, în loc să pierdeți timpul certându-i pe cei de-aici, care se încăpățânează să vă dea răspunsuri care nu vă convin, puneți mâna și plătiți cei 750 lei. Este atât de simplu!

Era la mintea cocoșului că, la un moment dat, facturile vor veni. Cunoscând indexurile pe care, probabil, le-ați transmis lunar, precum și prețul unui kWh, era foarte ușor să vă calculați singur valoarea facturii și, în condițiile neprimirii facturii, să puneți acei bani deoparte. Chiar n-ați fost în stare să puneți deoparte 750 lei într-un an (adică „astronomica” sumă de 65 lei/ lună)?
Hai să fim serioși...

În momentul în care aveați un document medical emis de medicul specialist care să ateste că aveți o sarcină, trebuia să anunțați în scris angajatorul și medicul de medicina muncii. În acest fel, ați fi beneficiat de prevederile O.U.G. 96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă, cu modificările și completările ulterioare. În această situație, angajatorul nu mai putea sub nicio formă să ia vreo măsură împotriva dumneavoastră, iar dumneavoastră, având o sarcină cu probleme, puteați beneficia de concediu pentru risc maternal.
Nu știu de ce am senzația că, anterior acestei situații, dvs ați anunțat verbal angajatorul că sunteți însărcinată, iar acesta v-a convins să nu oficializați sarcina vizavi de drepturile pe care le aveți și v-a sfătuit să vă luați mai bine concediu medical pentru alte afecțiuni, tocmai pentru a putea, ulterior, să facă presiuni asupra dumneavoastră să demisionați. Sunt de părere că ar trebui să mergeți urgent la ITM și să depuneți o sesizare acum, cât sunteți încă în concediu medical.
Din păcate, multe salariate gravide din cauza faptului că nu cunosc legea, sunt „prostite” de angajatori în acest fel. Eu, la toate instruirile introductiv-generale SSM pe care le fac noilor angajate de la firmele cu care am contract ca serviciu extern SSM, le prelucrez acestora drepturile pe care le au în cazul în care rămân însărcinate și le îndemn să-și exercite aceste drepturi fără nicio șovăire. Cu această ocazie, am putut constata că, în afara angajatelor care mai au copii și s-au mai lovit în trecut de astfel de probleme, celelalte, în proporție de 95%, n-au auzit niciodată de OUG 96/2003.