Media Intră în comunitate
avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 237 soluții astăzi
Forum Activitate rodica_post

Activitate rodica_post

Răspuns la discuția plata unei asigurari

INFORMATII AICI-

Sectorul asigurărilor în Germania este de mulţi ani unul foarte vast şi complex. Spre deosebire de multe alte ţări, în urmă cu câteva decenii, s-a instaurat o oarecare cultură de responsabilitate vizavi de consecinţele unor întâmplări ori fapte neprevăzute şi nedorite care pot afecta serios sau pot chiar periclita existenţa cetăţenilor. În ziua de astăzi au mai rămas puţine riscuri, care nu pot fi asigurate printr-o poliţă de asigurare.

De aceea, protecţia consumatorului şi alţi specialişti recomandă consumatorilor încheierea anumitor tipuri de asigurări esenţiale şi facultative în afara asigurărilor obligatorii prevăzute de lege şi a căror preţ este accesibil vizavi de utilitatea pe care o reprezintă.

Acestea sunt:

Asigurarea de accident ( Unfallversicherung )
-----------------------------------------------------------------

O altă poliţă des întâlnită şi recomandată de protecţia consumatorului este asigurarea de accident, deoarece nimeni nu este ferit de accidente în viaţă.

Poliţa în cauză asigură consecinţele financiare ale unei invalidităţi rezultate dintr-un accident întâmplător privat sau de muncă. Persoanele interesate de o asemenea asigurare îşi pot stabili individual suma de asigurare pentru invaliditate.

Asigurările plătesc în functie de suma stabliltă în poliţă şi de gradul de invaliditate avute de asigurat. Prima medie pentru o sumă de asigurare se ridică la aproximativ 12€ pe lună.




Asigurare de răspundere civilă ( private Haftpflichtversicherung )
-------------------------------------------------------------------------------------------

Potrivit codului civil ( BGB ) orice persoană răspunde nelimitat de daunele cauzate altor persoane, firme sau instituţii.

Această asigurare oferă acoperire persoanelor care se fac responsabile de producerea unor evenimente nedorite, şi trebuie să răspundă prin plata unor daune morale, materiale şi de urmare.

Excluse sunt însă daunele cauzate cu premeditare şi cele în urma unei fapte penale, cum ar fi vătămarea corporală. Sumele de asigurare variază de la 1 milion la 10 milioane de euro, în funcţie de tariful asigurării sau de preferinţa clientului.

80% din populatia Germaniei deţine o asemenea poliţă. Preţul mediu al unei asigurări de răspundere civilă este de 50€ pe an pentru persoane singure şi aproximativ 75€ pe an pentru familii.

Un exemplu concret în care asigurarea de răspundere civilă plăteşte daunele cauzate de asigurat:

Un pieton grăbit trece strada neatent şi nu observă că din stânga sa se apropie un camion cu remorcă încărcat cu buşteni, care circula regulamentar şi se îndreaptă spre o fabrică de mobilă.

Camionul încearcă să îl evite pe acesta şi remorca acestuia răstoarnă buştenii asupra unei maşini parcate pe marginea străzii.

În urma acestui incident, paguba maşinii avariate se ridică la 18.000€ , iar paguba mărfii aflate în camion la o valoare de 11.000€ .

ªi fabrica de mobilă consemneaza daune în valoare de 25.000 de euro deoarece nu a mai primit materia primă în timp util ( daună de urmare ).

Concluzie:

Dauna totală de 59.000€ este suportată de asigurarea de răspundere civilă.

Aşadar, asigurarea este indispensabilă deoarece oricine poate cauza un accident din neglijenţă.



Asigurare de protecţie juridică ( Rechtsschutzversicherung )
-------------------------------------------------------------------------------------------

Asigurarea de protecţie juridică acoperă costurile unui proces şi alte cheltuieli juridice (consultanţă juridică etc..) legate de un litigiu. Această asigurare este extrem de importantă pentru o persoană cetăţean român care vrea să lucreze şi să se stabilească în Germania, datorită faptului că în Germania cheltuielile juridice sunt extrem de mari, îngreunând astfel o eventuală acţionare în judecată, chiar dacă persoana fizică sau juridică se simte în dreptate în cazul unui litigiu. Sumele de asigurare variază şi la aceast tip de asigurare de la companie la companie începând de la 300.000€ şi până la un plafon maxim nelimitat.

Excluse de la acoperire sunt litigiile legate de cauzarea faptelor penale de către persoanele asigurate.

Poliţele oferă acoperire pentru 4 segmente privat, profesional, trafic rutier, chirie şi proprietate imobiliară dar şi pentru segmente speciale, precum litigiile legate de căsnicie şi cele legate de moşteniri. O asigurare care include aceste 4 segmente costă în medie 20€ lunar.

Câteva exemple dovedesc necesitatea acestei asigurări:

O persoană comandă de la un magazin online un televizor. La instalarea acestuia constată că televizorul este defect. Vânzătorul refuză să primeasca televizorul înapoi. În cele din urmă, după mai multe acţiuni juridice părţile ajung în instanţă. Consumatorul nu câştigă procesul şi asigurarea acestuia preia toate costurile juridice în valoare de 15.000 de euro rezultate din acest litigiu.

Un angajat consultă un avocat deoarece angajatorul nu i-a plătit salariul pe 2 luni de zile. Indiferent cum se va sfârşi acest litigiu, angajatul se bucură de asigurarea de protecţie juridică prin care sunt acoperite şi litigiile din domeniul profesional.

În urma unui control radar un şofer riscă să îşi piarda permisul de conducere pentru o lună de zile după ce a circulat cu 31 de km la oră peste viteza admisă în zona respectivă. ªoferul nu este de acord cu viteza măsurată de radar şi consultă un avocat. Cheltuielile juridice în acest caz sunt acoperite de poliţa de protecţie juridică care include şi segmentul de trafic rutier.

Un chiriaş primeşte o factură ridicată pentru încălzirea locuinţei cu care nu este de acord, deoarece consideră că nu a consumat aşa de mult pentru ca această factură să fie justificată. Pentru acest litigiu asiguratul va dispune de acoperire din partea asigurării pentru protecţie juridică, în cazul în care, la încheierea acestui tip de asigurări acesta s-a decis şi pentru segmentul chirie şi proprietate imobiliară.

Asigurarea de sănătate / asigurarea medicala ( private Krankenversicherung )
------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cetăţenii cu domiciliul în Germania care nu sunt asiguraţi obligatoriu prin lege la casele naţionale de sănătate sunt obligaţi să se asigure voluntar la acestea sau la una din asigurările private de sănătate.

Asigurările medicale private oferă tarife individuale şi complet diferite faţă de catalogul de servicii a caselor naţionale de sănătate (gesetzliche Krankenversicherung). Aşadar, cotizaţia la o asigurare de sănătate privată nu este calculată pe baza venitului persoanei asigurate, ci pe baza altor factori, cum ar fi:

vârsta;
sexul ( prima de asigurare fiind mai mare la femei );
starea de sănătate;
serviciile medicale acoperite de tarif.

De asemenea, şi plata serviciilor medicale este complet diferită. În vreme ce asiguratul la casele naţionale de asigurare se foloseşte de cardul de asigurare al casei respective, asiguratul privat primeşte, de regulă, direct factura din partea cabinetului/spitalului, trimiţând, după aceea, factura pentru achitare la compania de asigurare unde este asigurat. Achitarea se face în contul bancar al asiguratului.

Gradul şi calitatea serviciilor acoperite de o poliţa de asigurare de sănătate privată poate fi stabilită de asigurat prin alegerea unui tarif corespunzător oferit de companiile de asigurare.

Tarifele compacte includ acoperirea în proporţie de 100% a tratamentelor ambulatorii, la spital, transportul bolnavului la spital cât şi a medicamentelor. De asemenea, poliţele respective acoperă o mare parte a costurilor pentru stomatologie şi pentru mijloacele medicale necesare (cârje, aparate auditive, ochelari, proteze etc.) asigurând o acoperire suficientă pentru asiguraţi.

Pentru persoanele care pun preţ pe o asigurare vastă sau chiar completă, piaţa oferă destule tarife care asigură un procentuaj mai mare de acoperire a costurilor stomatologice şi chiar preluarea unor costuri suplimentare, de exemplu pentru psihoterapie sau masaje.

În cadrul fiecarei asigurări medicale private, asiguratul poate opta contra cost pentru consultaţie şi tratament numai din partea doctorului şef şi salon cu unul sau două paturi în caz de spitalizare.

Majoritatea tarifelor prevăd si o contribuţie proprie a asiguratului, facilitând astfel ca primele de asigurare lunare să fie într-o oare care măsură accesibile pentru persoana asigurată.

Prin aceasta asiguratul este condiţionat să nu consulte medicul pentru probleme de sănătate minore cum ar fi o răceală sau o banală entorsă a piciorului, evitându-se astfel costuri suplimentare pentru casele de asigurări de sănătate.

Unele tarife nu mai includ contribuţie proprie a asiguratului în cazul în care costurile medicale sunt cauzate de un accident.

Contribuţia proprie a asiguratului poate fi fixă, în mare parte între 300 şi 1000 Euro anual, sau poate fi proncentuală ( între 10 şi 30% ) din valoarea facturilor.

De exemplu:

Unui bărbat de 30 de ani i se oferă din partea unei companii de asigurare un tarif compact de asigurare medicală la o primă lunară de 170 de Euro fără contribuţie proprie, sau acelaşi tarif cu o contributie proprie de 600 Euro anual la preţul de 120 de Euro.

Bărbatul se hotărăşte şi încheie asigurarea la tariful cu contribuţie proprie. Motivul este elocvent:

În cazul în care în termen de 12 luni nu are probleme medicale a economisit 50 de Euro lunar, respectiv 600 Euro anual, iar cu fiecare Euro de cost medical sub 600 de euro, varianta cu franciză este mai avantajoasă.

De asemenea, majoritatea asigurărilor premiază asiguraţii care nu cauzează costuri, fie că nu au avut probleme de sănătate sau că au achitat singuri costurile cauzate cu prime de asigurare lunare ce au fost restituite.

Pentru cetăţenii fără istoric de asigurare de minim 24 de luni în Germania, doar puţine companii de asigurare oferă asigurări medicale, încheierea acestora fiind condiţionată de o stare de sănătate foarte bună atestată printr-un certificat medical în urma supunerii unui control medical, companiile solicitând, de altfel, şi analize de sânge şi un certificat stomatologic.

Costurile controlului medical sunt între 20 şi 50 de Euro, cu analize de sânge între 70 şi 100 de Euro, iar costurile controlului stomatologic între 20 şi 30 de Euro.

După înaintarea documentelor necesare, asigurarea întocmeşte poliţa de asigurare, sau propune încheierea asigurării cu o majorare a primei lunare în cazul în care starea de sănătate a solicitantului constituie un risc major pentru companie, sau chiar un risc necalculabil, care ar atrage după el refuzul acesteia de a asigura persoana solicitantă.


Kontakt

Thorsten Reisenauer
Postfach 1261
85370 Neufahrn
Gabrielle Monique a scris:

eraz a scris:

Urmare a actiunii dumneavoastra efectuata cu celeritate pentru indreptarea erorii materiale (se va citi "Parodie-...) si schimbarea adresei de corespondenta ("Timp liber si ocupatii pe care il putem umple"), s-a dispus NUP de catre institutiile abilitate in aplicarea L. 161/2003.:)
Ursuzul are permanent surasul si zambetul sau interior!
:vishenka:


S-a "marcat" ;). Subiectul va ramane in atentia mea, stimati colegi. Am rugamintea ca discutia sa decurga in limitele impuse de Regulamentul forumului AvN :).

Va multumesc!
Gabriela Ionescu

In primul rand,sincere multumiri domniei sale Gabriela Ionescu-pentru ca a inteles ca,;;O pasare nu canta pentru ca are un raspuns ci pentru ca,are un cantec de interpretat:::

Daca il citez pe Albert Eistein,
-„SUNT DOUA FELURI DE A-TI TRAI VIATA.
1.-Sa crezi ca nimic nu este miraculos (modul mintii de a trai-adica depinde de cum gandesti)
2.-Sa crezi ca totul este un miracol.(dupa cum iti spune Inima,dupa cum stii sa te entuziasmezi,sa razi,sa te simti fericit ,dupa cum iti spune Instinctul Revelatiei -sa actionezi in Viata)

AVAND IN VEDERE COMENTARIILE ANTERIOARE,
-se poate constata ca,”Mintea,ucide misterele zambetului si al amuzamentului,punandu-le Etichete legislative,Analizandu-le,Cautandu-le NOD IN PAPURA LEGILOR care te infioara prin latura amenintarilor condamnabile atunci cand gresesti in societate”.
Daca am cauta un ”rost„fiecarui subiect de drept,vom gasi inghesuite in concepte si raspunsuri”concrete„ DOAR INTERPRETABILE,in raport de gandirea si speculatia individuala.
Se pare ca,exista Frica Incognoscibilului....-adica,frica neantelegerii,din dorinta de a sta pe un teren solid,cunoscut al conceptelor”clare”,”ferme”,eventual cat mai rigide,atunci cand se vorbeste despre legislatia romaneasca.
Se pare ca,o gluma spumoasa,ca inventivitate a unui ”Om”din Romania,poate sa trezeasca constiinta primordiala ce se oglindeste in imaginea fiecaruia si isi descopera noi forme pe care le purcede sa le exploreze prin Divertisment maxim .
Nu e nimic rau in ceea ce priveste o gluma ce stimuleaza capacitatea de gandire umana !:):D
:D=D>=D>=D>Felicitari pentru cei care au inteles spiritul ironiei !!!!:)):)):)):)):));)

Cine a INVENTAT O LEGE IN SPIRITUL GLUMEI SI NUMAI AL IRONIEI care rezulta expres din articolele enuntate ,fara nici un efect juridic drept consecinta,ci doar :)):)):D:D,nu intra sub severa legislatie invocata mai sus...
Aprecierea si titlul sunt formale doar ca forma de curiozitate expresa a cititorului.
Multumesc pentru interes si capacitatea de exercitiu a d-lui comentator .
Reusita in viata depinde de cat de mult zambesti pe zi !
A refuza o gluma spumoasa,inseamna ca ,seriozitatea este un adevar crud al modului de a fi sociabil !
Despre ceea ce înseamnă o cale spirituală....

Trecuse deja un timp de când Spiritul se afla printre oameni şi vorbea el în stânga – dreapta, încercând să-şi răspândească învăţăturile.

Mereu apăreau oameni noi, dar cei mai mulţi doar se aflau în treabă.
Veneau ca la o curiozitate, stăteau puţin în preajma Spiritului, iar apoi plecau într-ale lor, omeneşti.
Eventual, îşi rezolvau câte o problemă minoră, mai înţelegeau câte ceva, dar extrem de puţin (după părerea Spiritului), iar apoi plecau să îşi vadă de treburile lor omeneşti: să adune bani, să mai facă o casă, să-şi caute un soţ sau o soţie, să mai adune alţi bani, să-şi mărească casa, să adune, mereu să adune, să adune bunuri, să adune renume, să adune recunoaştere socială, să adune mulţumire de sine, să adune aplauze, elogii sau măcar acceptare.

Iar Spiritul rămânea de obicei singur în urma acestor întâlniri, ceea ce îl făcu într-o bună zi, să-şi pună problema că aceşti oameni, de fapt, habar nu aveau ce este aceea o cale spirituală.

Dar oare, Omul său, ştia?
Ce ar fi să-l întrebe?
Oare chiar înţelesese el ceva, până acum?
.... Se încumetă Spiritul, în cele din urmă, să deschidă vorba despre „calea spirituală”:

- Ia spune, Omule, de fapt, ce înseamnă pentru tine o cale spirituală?, făcu Spiritul pe curiosul, într-o bună zi.

Oare după atâtea învăţături, avea Omul să se ridice la aşteptările lui? se surprinse Spiritul, având aşteptări.
Nu, de fapt nu avea aşteptări, avea încredere în evoluţia Omului şi avea încredere în ceea ce construia el,
Spiritul, ca şi cale spirituală.
Dacă aceasta era cu adevărat o cale spirituală, înseamnă că trebuia să funcţioneze deja, măcar pentru cei extrem de puţini, care oarecum se angajaseră pe acest drum...
Omul se opri din ceea ce făcea el atunci (căci oamenii, întotdeauna FAC cîte ceva) şi se uită mirat către Spirit:

Oare chiar trebuia să răspundă la această întrebare?
Oare chiar nu ştia Spiritul sau doar îl testa, se gândi Omul şi încercă să formuleze un răspuns „satisfăcător”:
- Pentru mine, o cale spirituală înseamnă un anumit mod de viaţă, începu Omul să-şi construiască conceptul.
De fapt abia acum începu să se gândeacă şi el, cu adevărat, ce înseamnă această cale spirituală...
De o bună bucată de vreme, tot vorbeau, despre una, despre alta. Iată că venise momentul să le pună cap la cap şi să construiască ceva din acele frânturi de practici şi de învăţături pe care i le dăduse Spiritul.
Da, cred că o cale spirituală înseamnă un mod de viaţă. ªtii, Spirite, continuă el, când m-am apropiat de tine, pur şi simplu, vroiam nişte răspunsuri la nişte întrebări: cine sunt eu, cum funcţionez, ce caut aici, încotro trebuie să mă îndrept, care este sensul vieţii.
Erau nişte întrebări care deveneau din ce în ce mai acute şi mai dureroase şi la care, până acum, nu găsisem un răspuns satisfăcător (Omul funcționează încă în banda de frecvență a “satisfăcătorului”, adică încă se învârte încă tot în lumea “călduțului”, fără mari salturi și decizii, își spuse Spiritul sieși, anticipând deja răspunsul…) .
ªi, stând în preajma ta, pur şi simplu am primit nişte răspunsuri, continuă Omul. Bineînţeles că nu le-am înţeles în întregime, dar au venit nişte începuturi de răspunsuri şi am început să întrevăd cam încotro ar trebui să mă îndrept şi cam unde ar trebui să ajung şi cred că, de fapt, acest drum care se aşterne în faţa mea este acea calea spirituală de care vorbești tu, nu-i aşa?

- Da, cam aşa e, răspunse Spiritul, emoţionat puțin de mărturisirea Omului.
Da, chiar aşa se pune problema, se gândi Spiritul.
Oamenii pleacă, fie de la nişte întrebări existenţiale, fie de la o problemă majoră apărută în viaţa lor, o problemă la care ei nu pot să-i facă faţă prin mijloacele pe care le deţin, prin mijloacele lor omeneşti: moartea unei persoane iubite, o mare pierdere, o răsturnare de situaţie în viaţă şi aşa mai departe.
De obicei, cam din aceste motive se îndreaptă oamenii spre o cale spirituală, își recapitulă Spiritul: fie mânaţi de nevoia de cunoaştere, de nevoia de evoluţie, de nevoia de aflare a unor răspunsuri, fie, pur şi simplu, pentru că sunt neputincioşi într-o anumită situaţie, fie din cauza unor emoţii copleşitoare, a unei dureri, a unei pierderi, a unei mari suferinţe.
Această a doua categorie de oameni, se gândi Spiritul, de multe ori, însă, nu își continuă drumul.
Ei îşi obţin vindecarea, îşi obţin alinarea, rezolvarea problemei şi aşa mai departe şi, de foarte multe ori, ei se opresc acolo.
Pur şi simplu, nu văd că această cale continuă.
ªi atunci, grupa cealaltă, cei care îşi pun întrebări, ar fi mai favorizaţi, pentru că acolo este altceva care îi împinge, este un alt imbold, acela al cunoaşterii, acela al autodepăşirii, acela al aventurii, căci cunoaşterea este o mare aventură.
ªi atunci, cei „aleşi”, cei care pornesc cu adevărat pe o cale spirituală sunt asemenea unor temerari, unor exploratori.
Ei au nevoie de curaj şi de acea nebunie de a merge înainte în explorarea lor, de a căuta, de a te aventura, neştiind exact ce pericole te pândesc pe drum şi dacă vei ajunge vreodată la capătul drumului.
Dar îşi păstră pentru el toate aceste gânduri şi-l lăsă pe Om să continue.

- Nu puteam concepe că am venit aici doar pentru a trăi nişte ani, mai mulţi sau mai puţini, de viaţă mai mult sau mai puţin banală, măcinată de tot felul de lucruri mărunte, dar care nouă ni se par importante, chinuit de tot felul de frustrări, obsedat de propria imagine şi de agoniseala unor lucruri materiale, din care nu iei nimic atunci când trebuie să pleci, îşi continuă Omul lamentaţia, un fel de inventar al vieţii şi al preocupărilor sale de până atunci.
ªi ştii, îşi continuă Omul mărturisirea, cel mai greu lucru, ca şi prim pas, ăsta mi se pare, să înţelegem cât de mărunte sunt problemele şi preocupările noastre, cât de egotice, cât de meschine şi cât de materiale, pentru că abia după ce am înţeles lucrul ăsta vom avea curajul de a nu mai fi atât de preocupaţi de ele. Ori, asta e ceva destul de greu, de acceptat, pentru că toată viaţa noastră s-a construit în jurul acestor mărunţişuri, pe care noi le considerăm atât de măreţe şi dramatice şi importante. ªi atunci, cum să recunoşti că tot ce ai construit până acum, de fapt nu are niciun fel de valoare reală, că totul nu se învârte decât în jurul ideii de a avea, că am ajuns să fim definiţi de ideea de a avea, am ajuns să fim definiţi de cât avem, câte case avem, câţi bani avem, ce serviciu avem, dacă avem sau nu familie, copii, dacă avem o situaţie socială, ce fel de slujbă avem, etc. După care răsare într-un colţ al minţii: bun, avem într-una, acumulăm într-una, dar, oare suntem vreodată mulţumiţi cu astea? De fiecare dată când dobândeşti ceva, când cumperi ceva, de exemplu, eşti mulţumit de acel lucru, o zi, două, trei, după care, din nou, vei vrea altceva. ªi asta nu se mai termină niciodată. ªi atunci ajungi să îţi pui problema: chiar, doar la asta se rezumă viaţa, să avem?

Cuvintele Omului chiar reuşiră să îl impresioneze pe Spirit, da, Omul chiar era sincer în căutările sale. Iată că nu era totul pierdut. ªi, spre și mai marea lui surprindere, Omul continuă:
- Ce am învăţat eu de la tine, Spirite, este să renunţ de la a face mereu câte ceva şi de la a avea mereu câte ceva şi să încerc să fiu şi să încerc să aflu ceea ce sunt cu adevărat, nu, Spirite? Este ăsta un demers spiritual?

- Este, cu certitudine, zâmbi Spiritul, blajin. Da, de fapt ăsta e demersul spiritual, să afli cine sau ce eşti tu, cu adevărat, să nu te mai laşi definit de ceea ce faci sau de ceea ce ai sau de ceea ce spun ceilalţi despre tine sau de ceea ce ai fost învăţat că trebuie să fii sau să pari că eşti. Da, asta face parte din demersul spiritual, de a afla cine eşti tu, cu adevărat sau ce eşti tu, cu adevărat. ªi, ia spune, Omule, ai aflat, cât-de-cât?
- Da, am aflat cât-de-cât, se bucură Omul. Am aflat că sunt şi eu un spirit, doar că sunt prins încă foarte mult în materie, doar că acel spirit este încătuşat de o minte şi un ego care încă deţin în mare parte „controlul”, încă mă identific cu acea minte şi cu acel ego, dar deja ştiu că, de fapt, esenţa mea este ca şi a ta. În esenţă, sunt şi eu un spirit. ªi am mai aflat că, pentru a deveni cu adevărat acel spirit, pur şi simplu trebuie să scap de această minte şi de acest ego. Aşa e, Spirite? Face parte din calea spirituală asta?

- Da, răspunse Spiritul, exact despre asta e vorba, de a scăpa de acea minte şi de acel ego, pentru ca să reajungi să fii esenţa ta, acel spirit.
- ªi pentru asta, facem tot felul de lucruri, sunt tot felul de tehnici, exerciţii, meditaţii, nu?
- Da, aşa este! Aparent, o cale spirituală se compune din tot felul de lucruri: din tehnici, din exerciţii, din teorii, dar toate astea nu sunt decât ajutătoare. Esenţa căii spirituale este ca tu să reuşeşti să îndepărtezi toate structurile parazite care îţi îngrădesc acel spirit. ªi îndepărtând mintea şi egoul, tu vei ajunge să fii acel spirit. Asta este, e foarte simplu, de fapt, ca şi principiu.

- ªi atunci de ce nu înţeleg ceilalţi oameni ce înseamnă o cale spirituală, întrebă Omul, neliniştit şi el. Abia acum îşi dădea şi el seama că marea majoritate a celor care apăruseră în viaţa lor, a lui şi a Spiritului, de fapt nu au înţeles nimic.
- Oamenii nu înţeleg, în primul rând, pentru că nu li se spune, pentru că de mici sunt învăţaţi să facă şi să aibă. De mici sunt învăţaţi să se identifice cu ceea ce fac şi cu ceea ce au, astfel încât, pur şi simplu, esenţa lor este uitată. Esenţa lor a fost uitată deja, de sute de ani, iar această necunoaştere se propagă din generaţie în generaţie. Pe de altă parte, toată „evoluţia” omenirii, toată tehnologizarea, tot ceea ce oferă occidentul, nu face decât să spijine acel ego, care se întăreşte din ce în ce mai mult, astfel încât esenţa ta este din ce în ce mai greu de descoperit, este din ce în ce mai afundată undeva, în străfundurile tale.
Iar apoi, după ce unor oameni li se spune cam ce înseamnă o cale spirituală, majoritatea nu sunt tentaţi să o urmeze, exact din motivul pe care l-am spus la început: cum să renunţi la ceea ce ai construit cu atâta chin? Atâta doar, că oamenii nu au înţeles că, de fapt, tot ce au construit cu atâta chin, este fals, pentru că au pierdut Esenţa. ªi atunci, această amăgire continuă, vieţi după vieţi, generaţie după generaţie. Da, o cale spirituală, de fapt, de asta este definită, de căutarea Esenţei tale, de redescoperirea Esenţei tale. ªi o cale spirituală autentică îţi va propune întotdeauna această căutare, spre interior. Întotdeauna. Nu ai ce căuta în afară, nu ai ce căuta în ritualuri, în mantre, în rugăciuni, în locuri sfinte. Toată căutarea este în interiorul tău, iar un maestru nu va face decât să te înveţe să cauţi în interiorul tău. Maestrul nu îţi va da soluţiile. Maestrul îţi va redirecţiona căutarea.
Un maestru care îţi oferă soluţii de-a gata nu e un maestru adevărat, el are ceva de vândut, probabil. Un maestru adevărat te va face să descoperi întrebările şi soluţiile în tine, dar pentru asta, într-adevăr, există tehnici ajutătoare: de redirecţionat atenţia, de introspecţie, etc. Deja ştii destul de multe din acestea. ªi, cel mai important, în momentul în care îţi vei descoperi esenţa ta, vei reuşi să înţelegi esenţa a Tot, iar atunci, toate acele întrebări de la care ai pornit tu, se vor dizolva în această Esenţă a Tot.
Acolo nu mai există întrebări şi nici răspunsuri, pentru că acolo nu mai există nimeni care să întrebe şi nimeni care să fie întrebat, continuă Spiritul, de data asta mai mult pentru sine. ªtia că Omul nu putea încă înţelege aceste lucruri. Acolo nu mai este decât Existenţă... se gândi Spiritul cu nostalgie. Da, de când stătea între oameni, momentele lui de A fi acea Existenţă erau din ce în ce mai rare, pentru că devenise şi el preocupat de problemele oamenilor şi de a găsi soluţii, și de a-i ajuta şi atunci scufundarea sa în Existenţă, contopirea sa cu Existenţa devenise un fel de lux. Dar Existenţa era acolo şi avea să-l aştepte până când misiunea sa va fi îndeplinită, se gândi Spiritul, oarecum optimist.
Omul parcă îi ghici gândurile.
- Dar cea mai mare revelaţie pe care am avut-o, continuă el, este că am înţeles că noi nu putem înţelege, suntem atât de identificaţi cu mintea şi egoul nostru, încât nu putem înţelege tot ce spui tu, Spirite, despre iluminare, despre realizarea de sine. ªi cel mai tragic, şi cel mai grav este că nici nu ne dăm seama de asta. Noi, oamenii, suntem atât de mărunţi şi atât de prinşi în hăţişul problemelor noastre emoţionale şi materiale, încât nici nu dorim să ne iluminăm şi nici nu putem pricepe ce vrea să însemne asta. ªi totuşi, „asta” ar însemna rezolvarea tuturor problemelor emoţionale şi materiale.
- Da, aşa e, din păcate, spuse Spiritul. Din păcate, oamenii sunt atât de puţin evoluaţi... Eu vorbesc despre tantra şi contemplaţie şi rigpa şi mai ştiu eu ce, când, de fapt, oamenii sunt abia la nivelul rezolvării unor probleme de violenţă, de răutate, de ataşament, ca să nu mai vorbesc de dorinţe, ambiţii, orgolii. Da, din păcate, oamenii au preocupări şi reacţii mult mai omeneşti decât abstractizările mele. Care realizare de sine, care iluminare, când noi ne confruntăm cu violenţa, cu ura şi bârfa şi răutatea şi invidia şi alte asemenea...
ªi, din păcate, seminţele acestora există aproape în oricine şi atunci n-ai cum să porneşti pe o cale spirituală până nu devii conştient de toate aceste emoţii şi până când nu le rezolvi, cumva. ªi, bineînţeles, există, după cum bine ştii deja, căi pentru a rezolva aceste emoţii.
Asta vorbind la un nivel foarte pământean: la un nivel deja mai abstract problema este că minţii îi este greu să înţeleagă non-mintea. Eu vorbesc despre non-minte, căci starea de meditaţie şi de contemplaţie înseamnă a trăi în non-minte. Eu propun trăitul în non-minte, ori oamenii trăiesc aproape exclusiv în şi prin minte. Ori, această minte a lor, se va lupta din răsputeri cu mine ca să se apere, atâta timp cât scopul meu declarat este să o distrug, pe ea şi pe egoul pe care îl crează și îl întreţine, iar mintea va lupta cu propriile ei arme, cele foarte omeneşti despre care vorbeam: tot felul de răutăţi, tot felul de violenţe, adică cu ceea ce ştie ea să facă, din păcate, la nivelul ei de evoluţie.
Ai foarte mare dreptate, Omule. Spui tu că „suntem atât de identificaţi cu mintea şi egoul nostru... încât nu putem înţelege... ªi ce-i mai tragic şi mai grav e că nici nu ne dăm seama de asta...”
Da, ai mare dreptate, Omule, din păcate! Budiştii numesc asta ignoranţă, dar nu în sensul de prostie sau neştiinţă, ci în sensul de a nu înţelege că, de fapt, acolo sunt o grămadă de lucruri de înţeles, a căror existenţă tu nici măcar nu o bănuieşti. De ce? Tocmai pentru că eşti pierdut în mintea şi-n egoul tău şi te învârţi acolo ca într-un labirint. Eşti pierdut în mintea şi egoul tău, pur şi simplu nu vezi ieşirea, nu ştii că există o ieşire şi nu ştii că există o lume în afara acelui labirint al minţii şi egoului tău.
Cât despre mesajul în sine, da, finalitatea unei căi spirituale este iluminarea, este realizarea de sine. Ori, asta este abstract și greu de înțeles ca atare, pentru că este greu de explicat în cuvinte ceva care nu ține de cuvinte, este ceva care trebuie experimentat. Și, totuși, eu mă străduiesc și folosesc niște cuvinte. De ce? Tocmai ca oamenii să priceapă unde au de ajuns, în final. Da, la realizarea de sine, da, la iluminare. O cale spirituală nu înseamnă tehnici, nu înseamnă terapii, nu înseamnă ritualuri, nu înseamnă exerciții. Toate acestea sunt doar elemente ajutătoare. O cale spirituală este drumul care duce la această realizare de sine, la iluminare, acesta este scopul ultim, acesta este capătul de drum și trebuie mereu reamintit, pentru a nu uita că există un capăt de drum!

- Dar până acolo e mult și greu și ce am înțeles eu, spuse Omul, este că, din păcate, nu pot fi sărite etapele, nu poți ajunge la nicio iluminare până când nu ți-ai depășit niște emoții elementare și până când mai ești dominat de orgolii... Da, trebuie lucrat cu perseverență cu toate aceste emoții, cu toate aceste orgolii, iar primul pas, cel mai greu, spun eu, este conștientizarea faptului că aceste emoții îți aparțin, că tu te identifici cu ele, că, din păcate, ele te caracterizează. Aici e toată greutatea primului pas, de a recunoaște că ”ai defecte”, tu, cel care te credeai cel perfect și minunat. O cale spirituală înseamnă o viață de căutări, de încercări, de studii, de reușite, de eșecuri, de căderi, de ridicări... Dar ceva din interiorul meu se pare că nu mă lasă, e ceva dincolo de voința mea, un fel de dorință inconștientă de a merge mai departe, de a înțelege, de a găsi răspunsuri, mărturisi Omul aproape cu frică, realizând ce departe este, ce greu este totul...
- Da, comentă Spiritul, vezi tu, fără această determinare, fără această dorință inconștientă de a merge mai departe, cum spui tu, nu se poate păși, nu poți merge pe o cale spirituală. Această dorință este cea care te va mâna, care te va face să te ridici de fiecare dată, care te va face să o iei de la capăt în fiecare moment de depresie sau de renunțare sau de neînțelegere sau de suferință.

- Vezi tu, Spirite, îmi dau seama că am început să înțeleg câte ceva, îmi dau seama că am început să înțeleg chiar din lucrurile abstracte despre care îmi tot vorbești tu: ce înseamnă starea de martor, ce înseamnă să îți golești mintea, să îți dizolvi egoul, dar, din nou, cea mai mare revelație este că am înțeles că noi nu putem înțelege. La început e ca și cum ai citi dintr-o carte scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoști, vezi cuvintele, dar nu le pricepi sensul, iar apoi, încet – încet, cu răbdare, începi să înțelegi, începi să înveți limba străină și frazele încep să aibă sens. Iar apoi am început să înțeleg și este minunat, este ca și cum ți se risipește o ceață de pe creier și totul devine din ce în ce mai clar, vezi totul altfel, simți totul altfel, e fascinant, e ca și cum te trezești din somn și începi să trăiești. Atât de mult aș vrea ca din ce în mai mulți oameni să înțeleagă și să fie din ce în ce mai conștienți...
Pe Spirit îl podidiră lacrimile de emoție.
- Da, într-adevăt, capătul de drum este iluminarea, este realizarea de sine. Asta ne spui tu, Spirite, dar până acolo sunt atâtea de făcut... Și ce am înțeles eu este că a porni pe o cale spirituală, de fapt, nu înseamnă a sta toată ziua în posturi, în asane, a citi într-una mantre sau acatiste sau a face ceva pentru că este la modă și ”dă bine”, că și chestia asta, cu preocupările spirituale, e o modă, nu? A porni pe o cale spirituală autentică, adevărată, înseamnă, de fapt, a te schimba tu pe tine, profund, din temelii, a dărâma egoul pentru a ajunge la acea Esență a ta, despre care tot vorbești tu, Spirite... Este exact ca atunci când vrei să scoți miezul dintr-o nucă: trebuie să folosești uneori ciocanul. Și pentru că, de cele mai multe ori, ție ți-e milă de tine și nu poți să-l folosești, o va face viața sau maestrul tău, dacă este unul adevărat, pentru că, de multe ori, nici lecțiile vieții nu le pricepi din prima și le tot repeți și le tot repeți.
Da, drumul e lung și anevoios pe calea spirituală. E ca și cum ai porni la drum dintr-un loc spre o destinație foarte îndepărtată, despre care nu știi prea multe, dar ai auzit că e minunată și ai vrea să o vezi, dar ca să ajungi acolo, trebuie să treci, obligatoriu, prin niște locuri care se cheamă înțelegere, conștientizare, rezolvarea problemelor emoționale, dizolvarea egoului, starea de non-minte. Acestea sunt stațiile obligatorii și nu poți să mergi mai departe până când nu ai făcut o haltă prin ele și până când nu ți-ai câștigat biletul spre destinația următoare. Depinde de fiecare cât de repede merge, cât de grăbit și cât de motivat este. Dar ca să parcurgi calea, îți trebuie un ghid, care este maestrul. Maestrul îți arată drumul, fără el nu se poate. Și depinde de fiecare cât de departe este dispus să ajungă.

Da, se gândi Spiritul, sunt puțini cei care vor urma cu adevărat o cale spirituală. Au nevoie de curaj și disciplină și renunțare și determinare. Dar iată, totuși, acei câțiva, sunt. Și, bineînțeles că eu îmi voi continua eforturile, chiar dacă e prea abstract ceea ce spun: cine știe, poate cineva, cândva, va înțelege și va ajunge acolo... Asta ține de corectitudinea și respectul meu față de învățături, de a nu le trăda, denatura, simplifica sau vulgariza, își spuse Spiritul, angajându-se, în sinea sa, să continue ce a început, acea muncă enormă și uneori nu chiar plăcută. Da, cred că nu am de ales, își spuse el. Sau, mai bine spus, am ales cândva și asta trebuie să fac acum.

Și, din nou, ca și cum i-ar fi citit gândurile, Omul continuă:
- Știi ce e cel mai important, Spirite, din toată munca mea de până acum? încercă Omul să-și mai facă puțină ordine în gânduri... Faptul că se poate, dacă perseverezi și dacă lucrezi cu tine însuți, puțin câte puțin, începi să pricepi, apoi începi să simți, apoi, fără să îți dai seama, începi să te schimbi. Se poate, da, se poate! Tot ceea ce citești prin cărțile marilor maeștri începe să capete sens și contur, începi să vezi totul prin alți ochi și să percepi lumea diferit, dar nu este ușor să ajungi aici. Și pentru asta trebuie multă sinceritate cu tine însuți și mult curaj.
Da, se poate! Aș vrea să afle asta toți oamenii! Da, se poate! Te poți schimba, poți să-ți depășești condiția de om, poți, încet – încet, să întrevezi câte ceva, măcar, din Spiritul acela ascuns în tine, iar apoi chiar cred că poți deveni acel Spirit. Și am mai înțeles că pentru asta e nevoie de un maestru care, pur și simplu, să stea lângă tine, să te țină de mână din când în când și să-ți spună că toate astea sunt posibile.

- Da, zâmbi Spiritul în sinea sa, toate astea sunt posibile...
Majoritatea oamenilor cu care avuse de-a face, se gândi Spiritul retrospectiv, veniseră pentru o ”problemă de viață”, fie o criză psihologică, fie o criză existențială, fie o boală și majoritatea oamenilor nu căutau decât o soluție pentru criza lor. Da, cochetau în acel moment, câteva săptămâni sau câteva luni cu o viață spirituală și cu niște tehnici de meditație sau de introspecție sau de autoanaliză, după care, odată problema rezolvată, dispăreau. Da, se mai întâmpla să reapară când mai reapăreau și alte probleme, dar majoritatea oamenilor nu o făceau decât în acest scop. Foarte puțini înțeleseseră că se poate merge mai departe, că există ceva în spatele rezolvării acestei probleme, și nu numai că există ceva, că există de fapt un cu totul alt mod de viață, de gândire, de simțire și de acțiune, un alt mod, care se cheamă viață spirituală...
Spiritul le spunea de fiecare dată acest lucru, dar pur și simplu ei nu auzeau, fiind preocupați doar de problema lor, pentru că era a lor și pentru că toată atenția lor era focusată acolo. Pur și simplu, majoritatea oamenilor nici nu aud atunci când se vorbește despre o cale spirituală, mintea lor blochează această informație, deoarece o cale spirituală amenință însăși mintea, vrea să o scoată din ceea ce a învățat ea să facă și să fie, vrea să o detroneze de la conducere. Și atunci, bineînțeles, mintea se apără și, pur și simplu, blochează această informație, se gândi Spiritul. Da, era destul de evident, majoritatea oamenilor, nici măcar nu auziseră când el le explica ce înseamnă o cale spirituală...
Iar mai apoi erau cei care confundau calea spirituală cu o tehnică: cei care practicau câte ceva, o tehnică de vindecare, vreun masaj, vreun Reiki și își închipuiau că aceasta este Calea. Și Spiritul, de fiecare dată, le explica: ”nu, acesta este doar un instrument, calea înseamnă Marea Schimbare, calea înseamnă Schimbarea a Tot”. Da, te poți folosi pentru deblocări emoționale, te poți folosi pentru vindecare fizică și emoțională, da, poți folosi simbolurile Reiki pentru curățare energetică, dar toate astea nu sunt decât instrumente. Mai erau acești oameni care rămâneau blocați în instrumente, în masaje, în Reiki, datorită exotismului lor și ei credeau că aici este totul. La fel, mintea bloca desprinderea de tehnică, foarte simplu, datorită egoului lor, pentru că ei erau deja superiori, pentru că stăpâneau o tehnică orientală, exotică. În majoritatea cazurilor, tehnica devenise un motiv de mulțumire de sine și atunci, de ce să mergi mai departe, când tocmai ai găsit ceva care să-ți crească stima, da, pentru tine și, implicit, a celorlalți, nu? O cale spirituală presupune tocmai dizolvarea acestei automulțumiri și a stimei de sine și atunci, cum să renunți, cum să mergi mai departe?, se gândi Spiritul. Întortocheate sunt căile minții și ale egoului! Și atunci, sunt extrem de puțini cei care aleg cu adevărat, acei adevărați discipoli, care chiar au înțeles ce se află în spatele tehnicilor, ce se află în spatele rezolvărilor emoționale, care chiar au înțeles că se poate merge mai departe. Atâta doar, că acel mers mai departe presupune curaj, curajul schimbării, curajul acceptării, presupune multă muncă, presupune autoobservare, iar și iar, autoanaliză, presupune tenacitatea unor tehnici și, mai presus, presupune necesitatea înțelegerii evoluției... Doar cei care au înțeles că trebuie să evolueze, vor merge mai departe și, dintre aceștia, cu adevărat vor deveni practicanți ai unei căi spirituale, discipoli, doar acei pentru care nevoia de evoluție este acută, este mai importantă decât orice, doar aceia care sunt dispuși să renunțe la tot pentru Evoluție, iar aceștia sunt extrem de puțini, se gândi Spiritul.
Calea spirituală este o cale spre înăuntrul tău, iar a porni pe o cale spirituală înseamnă, în primul rând, a înțelege acest lucru, că acea poartă ești tu însuți, că trebuie să întorci sensul căutărilor dinspre exterior spre interior, să schimbi sensul deplasărilor minții, atenției, acțiunilor dinspre afară spre înăuntrul tău. Calea spirituală este înăuntrul tău! Și pe această cale vei putea pătrunde doar după ce începi să renunți la ”exterior”. La asta te ajută tăcerea, la asta te ajută introspecția, la asta te ajută exercițiile de respirație, de centrare, retragerea simțurilor, pratyahara lui Patanjali, iar abia după ce ai descoperit sensul căii, te vei putea angaja pe ea, după ce ai descoperit acest sens, spre înăuntru...
Calea spirituală este o cale a renunțării, întâi renunți la exterior, iar apoi vei renunța, încet, încet, la tine. Aceasta este, de fapt, Marea Renunțare. Nu atât austeritățile impuse corpului, nu atât renunțarea la elementele exterioare, cât renunțarea la egoul tău, renunțarea la tine, aceasta este marea renunțare și, de fapt, aceasta este greutatea căii spirituale, de a renunța tu la tine, pentru a descoperi Esența, Esența ta, Esența a tot și a toate. Maestrul este lângă tine doar pentru a-ți indica această cale, pentru a-ți indica sensul căutării, pentru a te orienta și pentru a te sprijini. Maestrul poate păși cu tine, pe calea ta, dar, de fapt, această cale îți aparține. Maestrul este acolo doar ca să te ajute, doar ca să te îndrume, calea trebuie să o străbați tu singur. Calea trebuie să o străbați, fiecare după puterile sale, în această viață, în alte mii de vieți, iar ceea ce îți spune maestrul despre ce se află la capătul căii, non-dualitatea, starea de conștiință pură, starea de Buddha, toate acestea îți vor fi un imbold pe cale, dar va trebui să le descoperi tu singur. Până atunci, ele nu au nici o valoare pentru tine. Au poate pentru maestrul tău, care le-a descoperit, dar pentru tine ele nu au nici o valoare... Dar ele există acolo, la capătul căii și te așteaptă. Capătul căii este înăuntrul tău, iar când vei ajunge la acel capăt, vei descoperi că de fapt acolo nu există nici o diferență între interior și exterior, între înăuntru și înafară... că înăuntrul și afara nu diferă...

Indra

Luarea acestor masuri in regim de urgenta se impune, avand in vedere ca termenul-limita stabilit pentru indeplinirea angajamentelor asumate a fost finalul lunii iunie 2012.
Intrucat aspectele vizate constituie o situatie extraordinara, a carei reglementare nu poate fi amanata,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.



[ link extern ] /

In dezbatere pe acest forum .:)):)):)):)):)):)):)):)):)):))
Parerea Dv.conteaza !
Multumesc anticipat celor interesati de opinii care privesc subiectul OUG.:)):)):)):)):)):))
Răspuns la discuția Furt combustibil auto
DELAPIDARE-Infractiune constand in fapta unei persoane incadrate in munca sau care indeplineste o insarcinare in serviciul unei organizatii sau institutii de a insusi, folosi sau trafica, in interesul sau ori pentru altul, bani, valori sau alte bunuri ale acestora, pe care le gestioneaza sau administreaza. Daca delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, se poate aplica chiar pedeapsa cu moartea si confiscarea totala a averii.

Incadrarea faptei se face in primul rand prin Comisia de disciplina a firmei angajatoare conform prevederilor ROI ,CCM si ale Codului Muncii .
Dupa ce se face ””ancheta””interna,se Decide caracterul faptei comise de angajat si se emite o Decizie administrativa de sanctionare in conditiile legii.
Decizia de sanctionare,poate avea si caracterul de incetarea CIM ori Suspendarea activitatii pana la solutionarea legala a unei plangeri inaintata de angajator catre autoritatile competente(politie,parchet,instanta civila /penala dupa caz)

Conform art.720 indice 1,art.1 si art.2 Cod Proc.Civila,medierea este obligatorie si orice demers ierarhic este o necesitate in vederea unei solutionari cu celeritate a cauzei.
Orice cerere /plangere se face numai la solicitarea partii vatamate.In cazul in care partile se impaca/inteleg amiabil,conflictul se stinge fara nici o judecata !
Răspuns la discuția permis suspendat in germania
cititi in link-ul de mai jos sanctiunile prevazute in UE pentru conducere sub influienta bauturilor spirtoase

[ link extern ]

O firma prestatoare de servicii publice agent termic-avand ca actionar principal Consiliul local de pe langa Primaria...X,a produs unei persoane fizice ,inundatii repetate cu agent termic ,avand ca efect Distrugerea apartamentului privat si a bunurilor personale in luna februarie 2012.
Avand in vedere,faptul ca,echipele de interventii care au venit la solicitarea telefonica sa opreasca furnizarea de agent termic si sa remedieze avaria,nu au intocmit nici un insris doveditor la interventiile facute (soldate si ci taierea tevilor tranzitorii orizontale din locuinta),totul se invarte intr-un cerc vicios deoarece-
--furnizorul de agent termic ,acuza Asociatia de propietari unde arondat in condominiu locuinta privata/apartamentul.
--Asociatia de propietari,nu vrea si nu recunoaste a avea vreo obligatie fata de propietar.
--Primaria,refuza sa solutioneze petitiile persoanei vatamate si prejudiciate.
--Petitiile si plangerile catre Consiliul local,sunt ascunse de secretarul Primariei in vederea tergiversarii,ascunderii adevarului si a ingreunarii solutionarii si repararii pagubelor produse prin inundarea cu apa fierbinte peste parametrii legali de doua ori intr-o saptamana.
Mentionez ca,persoana vatamata este debransata legal de la furnizarea agentului termic din 2003,fiind lasate tevile tranzitoare in apartament-atat cele verticale cat si cele orizontale(care au fost taiate la data de 14 februarie ca o masura asiguratorie de echipa de interventie).
NU EXISTA NICI UN CONTRACT INTRE FURNIZOR SI PARTEA VATAMATA si nici un ACORD SCRIS cu asociatia de propietari.
Cine raspunde delictual in aceasta situatie de prejudiciu material,moral si medical fata de persoana prejudiciata??
Care este calea legala de a se recupera prejudiciile si forma simpla de solutionare intr-un timp rezonabil(pentru ca au trecut 6 luni si nici o autoritate nu vrea sa respecte drepturile legale ale partii vatamate)
S-a facut in termen legal plangere penala,s-a inscris dosar in Parchetul local,insa sunt ingreunate cercetarile pentru ca,nu exista Proces verbal de constatare a prejudiciului,nu exista Procese verbale de la interventiile facute,nu exista colaborare si interes al firmei prestatoare de servicii publice de a solutiona prejudiciile create din cauze tehnice.
Atitudinea este un raspuns acuzator-TACEREA-.!
Sesizati politia printr-o plangere impotriva autorului.
Se vor lua masuri imediate prin politia de proximitate.
Daca se vor constata incalcari ale legislatiei cu privire la dreptul la demnitate,lezarea imaginii publice si sociale,vor fi aplicate prevederile Constitutia Romaniei - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale-TITLUL II-Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale
CAPITOLUL II-Drepturile si libertatile fundamentale-ARTICOLUL 22 - Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica-ARTICOLUL 23 - Libertatea individuala-ARTICOLUL 26 - Viata intima, familiala si privata-ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei-ARTICOLUL 31 - Dreptul la informatie-
si in special-

ARTICOLUL 51 - Dreptul de petitionare

(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.

(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.

(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.

(4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.



ARTICOLUL 52 - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.

(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane in reglementarea Noului Cod Civil -sunt drepturi indisolubil legate de existenta insasi a fiintei umane si se circumscriu ideii generale de "drepturi ale personalitatii".
Potrivit art. 71 NCC, orice persoana are dreptul la respectarea uneia dintre cele mai importante libertati ale fiintei umane: viata privata. Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75 NCC . Este, de asemenea, interzisa utilizarea, in orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privata a unei persoane, fara acordul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75 NCC 5. Articolul mentionat privitor la viata privata reprezinta o transpunere a dispozitiilor art. 8 CEDO.

In cuprinsul art. 71, NCC are in vedere, lato sensu, un "teritoriu" intim, privat, cu privire la care orice fiinta umana are drepturi exclusive si cu privire la care nu doar NCC, dar si Constitutia si CEDO interzic imixtiunile nejustificate.

Notiunea de "viata privata" include asadar, urmatoarele: domiciliul, corespondenta, imaginea, mediul inconjurator6 , viata cotidiana, conjugala, sanatatea, prieteniile, petrecerea timpului liber, aspectul privat al muncii profesionale etc. Curtea Europeana a stabilit ca viata privata poate suferi restrangeri sub aspectul protectiei atunci cand este vorba despre o persoana care pune in contact, in mod volitiv si constient, viata sa personala, privata, cu cea publica (de exemplu, vedetele sau politicienii), rezultand o linie sensibila intre dreptul la libera exprimare, pe de o parte si cel privind viata privata, pe de alta parte7.

Pe langa limitele generale la care face referire art. 75 NCC, exista situatii speciale reflectate in reglementare, care limiteaza caracterul absolut al dreptului la viata privata.

Sper sa va fie de folos aceste informatii !
Succes!
Executorul judecatoresc,nu are ce face in aceasta speta intrucat,ITM-ul este obligat de instanta judecatoreasca sa emita adeverinte ce reprezinta vechimea in munca a reclamantilor conform Contractelor individuale de munca si ale sentintelor civile care obliga angajatorul la plata despagubirilor privind debite salariale,daune morale .
Avand in vedere faptul ca ,firma angajatoare a intrat in insolventa ,fiind radiata din iulie 2009,fara a se clarifica situatia juridica a angajatilor -care nu au Decizii de incetare CIM,reclamantii ,au obtinut in instanta obligarea ITM-ului sa emita toate inscrisurile doveditoare celor vatamati in interese.
Refuzul ITM-ului de a respecta puterea lucrului judecat ,este de la nivelul conducerii care a tolerat ilegalitatile angajatorului ani de zile fara a sesiza autoritatile competente in stoparea faptelor ilicite si infractionale .
Reclamantii se vor adresa Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale .
Va multumesc in numele partilor vatamate !
Cu stima si consideratie,
rodica_post