ai si un link spre sursa informatiei? poti sa il postezi?
daca asa e, motivul mi se pare la fel de slab ca si decizia aceea.....in principiu, UCCJ nu a facut nimic condamnabil sau ilegal. Ei s-au infiintat, au adoptat un statut care s-a publicat (nu ICCJ l-a publicat ci organe abilitate ale statului) si mult timp si in multe locuri s-a aplicat ca si orice alt cat cu valoare normativa aparut in Mof, ca nu a aparut in Adevaru sau Fitzuica comunala.....ulteior ICCJ a venit si a invalidat/lipsist de efect unele prevederi ale acelui statut, UNELE efecte. Pana acuma mi se pare in perfecta concordanta cu legile statului de drept in spiritul "marilor democratii vestice".
Ca in doctrina sunt controverse si discutzii aia e cu totul altceva si acesta este unul din tzaspele mii de subiecte de controversa doctrinara. Personal nu sustin demersul, dar regula tr aplicata in toate cazurile, indiferent de ce si cum credem noi ca ar fi mai bine.
Deci, UCCJ reprezinta un corp al profesionistilor dreptului, care au o calificare si exercitiu profesional asemanator multor avocati din statele membre ale acestei organizatii. Au ei ceva mai special in statut care ar spune ca numai cei cu motz in frunte pot fi reprezentati?
RAPORT ASUPRA CERERII DEPUSÃ DE
UNIUNEA COLEGIILOR CONSILIERILOR JURIDICI DIN ROMANIA
DE A DEVENI MEMBRU DEPLIN AL CCBE
SEPTEMBRIE 2007
I. Cererea Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România.
II. Sarcina (numire şi îndeplinire).
III. Informaţii generale.
III.1. Geografie.
III.2. Istorie.
IV. Profesiile legale în România.
IV.1. Avocaţii în România.
IV.2. Consilierii juridici în România.
IV.2.1. “Uniunea”.
IV.2.2 Statutul Uniunii.
IV.2.3. Codul deontologic al Uniunii.
V. Starea (conjunctura) de dinainte şi de după decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României – Secţiile Unite.
V.1. Starea (conjunctura) înainte de decizia nr. 22/2006.
V.2. Recursul în interesul legii al Procurorului General.
V.3. Decizia nr. 22/06.
VI. Poziţia Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România.
VII. Poziţia Baroului Român (Uniunea Naţională a Barourilor din România).
VIII. Concluzii (engleză şi franceză).
**************
Rezumat al concluziilor
Se pare că, la acest moment, obstacolele importante cu privire la aderarea Uniunii (este vorba de Uniunea Consilierilor Juridici) în calitate de membru efectiv sunt următoarele :
a) absenţa reprezentării întregului corp (sau măcar a majorităţii) al profesiei consilierilor juridici în România;
b) decizia nr. 22/2006 a ICCJ, cu implicaţiile mai sus menţionate
I. Cererea Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România
Prin scrisoarea datată 5 februarie 2007, (de aici încolo numită “Cererea”), Preşedintele Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România (de aici încolo denumită “Uniunea”), dl. Botond Zoltan Vaida, şi Secretarul General , dl. Mr. Lucian Florescu, au solicitat Preşedintelui CCBE, Colin TYRE QC, ca Uniunea să devină membru deplin al CCBE.
Au menţionat că Uniunea reprezintă aproximativ 13.000 de membri şi că instituţia include 34 de organizaţii locale, care, de asemenea, sunt centre regionale.
Cererea lor a fost (citat):
„Dat fiind faptul că în România „avocatura” se exercită sub două titluri profesionale: „avocat” şi „consilier juridic”, fapt confirmat şi de prevederile Clasificării Ocupaţiilor din România (la categoria „avocaţi” sunt menţionate cele două ocupaţii: „avocat” şi „consilier juridic”), precum şi prevederile legale prin care sunt identificaţi subiecţii – beneficiari ai serviciilor juridice ale celor două categorii profesionale, respectiv:
a) Profesioniştii juridici care îşi exercită activitatea sub titlul profesional de „avocat” apără drepturile şi interesele legitime ale omului (n. tr. individului ca persoană fizică) – art. 2 din Legea nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
b) Profesioniştii juridici care îşi exercită activitatea sub titlul profesional de „consilier juridic” asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public şi privat” – art.1 din Legea nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic
[încheierea citatului]
II. Sarcina (numire şi îndeplinire)
La Comisia Permanentă din Viena, din data de 15 februarie 2007, autorul prezentului raport a fost numit ca raportor cu privire la sus-menţionata cerere.
În data de 30 martie 2007, după Comisia Permanentă, a avut loc o întâlnire la Bruxelles cu dra Mioara Alina COBUZ-BAGNARU, din Baroul Bucureşti, care a reprezentat Uniunea Naţională a Barourilor din România (de aici încolo denumită „Baroul Român”).
În timpul întâlnirii (şi la scurt timp după aceasta, prin email) următoarele documente (în limba engleză, în limba franceză şi câteva în limba română) au fost puse la dispoziţie:
a) legea 51/1995, datată 9 iunie 1995;
b) statutul profesie de avocat;
c) memorandumul lui Calin Andrei Zamfirescu, datat 8 februarie 2007
d) decizia nr. 22/2006 a ICCJ – Secţiile Unite, datată 12 iunie 2006
e) „Examen critic al dispoziţiilor conţinute în Statutul profesiei de consilier juridic” articol scris de ªerban DELIGRADEANU
f) decizia nr. 57/2006 a Tribunalului Prahova
În ziua următoare, 31 martie 2007, a avut loc la Bruxelles o întâlnire cu o delegaţie a Uniunii, compusă din Lucian FLORESCU (Secretar General), Claudiu BURDUJA (Auditor), Marian NICULESCU (Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de Conducere) şi Carmen IONESCU (ªef Biroului Relaţii Internaţionale al Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România).
În timpul întâlnirii, următoarele documente (în limba engleză şi câteva în limba română) au fost puse la dispoziţie:
a. Clasificarea Ocupaţiilor din România,
b. Legea română nr. 514/2003, datată 28 noiembrie 2003,
c. Legea română nr. 246/2006, datată 22 iunie 2006,
d. Protocolul pentru Înfiinţarea Federaţiei Profesionale „Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România” , având ataşate actul constitutiv şi Statutul Uniunii,
e. Codul deontologic al consilierului juridic,
f. Statutul Uniunii, datat 6 martie 2004, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004,
g. Scrisoare datată 15 iulie 2007 a Secretariatului General al Camerei Deputaţilor adresată Preşedintelui Uniunii;
h. Certificatul de înregistrate a Uniunii ca entitate juridică non-profit, datată 1 septembrie 2007,
i. Certificatul fiscal datat 8 septembrie 2007,
j. Decizia nr. 14/2004, datată 4 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti,
k. Concluziile raportului nr.861/S/2004, 889/S/2004, datate 22 septembrie 2004, a judecătorului-inspector Doina Popescu, de la Curtea de Apel Bucureşti;
l. Interpelarea datată 30 mai 2005 a deputatului român Andrian MIHEI şi răspunsul, datat 15 iunie 2006, a Ministerului român de Justiţie;
m. Recurs în interesul legii al Procurorului General, dl. Ilie Botoş;
n. Decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite,
o. Petiţia Preşedintelui şi a Secretarului General al Uniunii adresată Comisarului European pentru Justiţie , Franco FRATTINI.
La data de 13 iulie 2007, a avut loc o întâlnire comună, la sediul UNBR, în Palatul de Justiţie din Bucureşti, în prezenţa următoarelor delegaţii:
i. Din partea Baroului Român (UNBR):
p. Gheorghe FLOREA (Preşedinte),
q. Calin-Andrei ZAMFIRESCU (fost Preşedinte),
r. Ionel Haşotti (Vice-preşedinte),
s. Mircea-Petre STANCULESCU (Vice-preşedinte),
t. Mihai TANASESCU (Baroul Bucureşti),
u. Lazăr GRUNEANTU (Baroul Timişoara),
v. Raluca GRUNEANTU (Baroul Timişoara),
w. Mioara-Alina COBUZ-BAGNARU (Baroul Bucureşti),
x. Veronica MORECUŢ (UNBR);
B) din partea Uniunii:
y. Botond Zoltan VAIDA (Preşedinte),
z. Lucian FLORESCU (Secretar General),
aa. Ramona TISANU (Colegiul din Bucureşti).
În timpul întâlnirii,
i. Baroul Român a pus la dispoziţie următoarele documente (în limba engleză sau Română – de aici încolo indicate cu R):
- Legea nr. 31/1190 privind societăţile comerciale,
bb. Protocolul de colaborare încheiat la 07.XII.2005 între Colegiul Consilierilor Juridici Bucureşti şi Baroul Bucureşti,
cc. Cererea Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România şi a 33 de membri – Colegii ale consilierilor juridici din judeţe – formulată la judecătoria sector 4 şi care formează obiectul dosarului nr. 15392/4/2006
dd. Întâmpinarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acelaşi dosar (R),
ee. Întâmpinarea formulată de Statul Român în acelaşi dosar (R),
ff. Întâmpinarea formulată de Guvernul României în acelaşi dosar (R),
gg. Întâmpinarea formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în acelaşi dosar (R),
hh. Întâmpinarea formulată de Ministerul Public în acelaşi dosar (R),
ii. Întâmpinarea formulată de Ministerul Justiţiei în acelaşi dosar (R),
jj. Trei cereri formulate la Tribunalului Galaţi (R),
kk. cerere “ “ “ “ “ (R),
ll. 2 cereri formulate la Tribunalul Cluj (R),
mm. Hotărârea Adunării Generale a Baroului Satu-Mare (R),
nn. Notificare, datată 24 noiembrie 2006 a Uniunii (R),
oo. Două cereri formulate de 40 de societăţi comerciale înfiinţate de consilieri juridici şi care figurează în tabloul Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România prin care a fost chemat în judecată Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toate Curţile de Apel, Tribunalele şi Curtea Constituţională a României (R),
pp. Comunicat de presă (R),
qq. Cerere a 40 de societăţi comerciale înfiinţate de consilieri juridici adresată Curţii Europene a Drepturilor Omului (R),
rr. Statutul Asociaţiei Consilierilor Juridici din sistemul financiar bancar (R),
ss. Asociaţia Forumul Electronic al Consilierilor Juridici din România (R),
tt. Asociaţia Consilierilor Juridici Bacău (R),
uu. Asociaţia consilierilor juridici din administraţia publică „Fidelis Legis”.
i. Uniunea a pus la dispoziţie următoarele documente:
vv. Certificat de eligibilitate al dnei Simona Mioara FALTICEANU sub reglementarea nr. 12, semnat de Antony Townsend, Director executiv al Autorităţii de Reglementare a Avocaţilor (SRA) din UK, datat 5 iulie 2007,
ww. Scrisoare a Preşedintelui şi a Secretarului General al Uniunii adresată Echipei de Competenţă Profesională (Professional Competence Team) a Autorităţii de Reglementare a Avocaţilor (SRA) din UK, datată iulie 2007,
xx. Decizie a Uniunii de aprobare a cererii de primire a dlui Titi TARLUNGEANU ca membru asociat a Colegiului Consilierilor Juridici Bucureşti, datată 2 iulie 2007;
yy. Scrisoare, datată 2 februarie 2007, a Preşedintelui şi a Secretarului General al Uniunii adresată Echipei de Competenţă Profesională a Autorităţii de Reglementare a Avocaţilor (SRA) din UK.
*
La data de 30 aprilie 2007 o scrisoare din partea „Uniunii Naţionale a Colegiilor Consilierilor Juridici – Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare” a fost trimisă către Uniunea Barourilor din Suedia. Înţelegem că scrisori similare, adresate de către acelaşi expeditor au fost trimise altor Uniuni din UE.
*
III. Informaţii generale
III.1. Geografie
România (48° - 44° latitudine Nord; 20° - 30° Longitudine Est) este un stat din estul Europei.
Se învecinează cu Serbia şi Ungaria la Vest, cu Ucraina la Nord; cu Moldova şi cu Marea Neagră la Est; cu Bulgaria la Sud.
Are o suprafaţă de 238391 km2 şi 21.680.974 locuitori (în 2002: expectativa pentru viitor este o scădere a numărului locuitorilor, datorată puternicelor emigrări către statele din vestul Europei).
Capitala este situată la Bucureşti (1.927.559 locuitori în 2004).
Cel mai important fluviu este Dunărea.
Limba oficială este limba română, care este o limbă neo-latină, provenind direct din limba latină precum limba italiană, franceză, spaniolă şi portugheză.
III.2. Istorie
La începutul secolului II D.C., împăratul roman Traian a cucerit regiunea numită Dacia, care corespunde aproximativ cu România din zilele de astăzi.
După cucerire, Traian a trimis în Dacia mulţi colonişti din întregul Imperiu Roman; ca o consecinţă a acestei masive inserări de oameni vorbitori de limbă latină, la scurt timp, în Dacia oamenii au început să folosească limba latină ca limbă naţională, renunţând la dialectul original.
Procesul de romanizare a Daciei a durat chiar şi după căderea Imperiului Roman, în timpul invaziilor barbare şi după aceea.
Chiar dacă nu se cunoaşte în întregime şi cu claritate independenţa Daciei faţă de populaţia latină din sudul fluviului Dunărea, care a fost ordonată de împăratul Aurelian în anul 274 D.C. (aproximativ), din cauza faptului că există o perioadă în care nu există date confirmate istoric despre regiune până în secolul XIII, este sigur că în secolul XIII, când avem din nou rapoarte istorice cu privire la această regiune, populaţia din Valahia era latină (Valacchi, Vlacci, Vlach, din vechea limbă germană Welsch, înseamnă latin).
În secolul XIII, o parte considerabilă a Transilvaniei era deja ocupată de Maghiari şi de colonişti Saxoni, trimişi de regii unguri; în spaţiul dintre munţii Carpaţi şi râul Nistru erau Slavi.
Însă între secolele XIV şi XIX unitatea romană/latină a învins şi astfel s-a format naţiunea română.
Între secolele XIV şi XVII, prinţii români, numiţi voievozi, din Valahia şi Moldova au luptat cu putere mai întâi împotriva Ungurilor (care dominau Transilvania) şi apoi împotriva Turcilor şi a Polonezilor.
În data de 1 Decembrie 1861 a fost proclamată uniunea între Valahia şi Moldova, şi un nou prinţ a fost ales de puterile europene în persoana unui colonel moldovean, Alexandru Cuza, cu numele de Alexandru Ioan I.
După un puci, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost ales prinţ al României; după războiul între Turcia şi Rusia, în 1880, România a devenit un stat independent iar Carol a devenit primul rege al României.
După cel de al doilea război mondial, România a fost ocupată de armata rusească şi forţată să devină comunistă, ca Republică Populară, începând cu anul 1948.
La sfârşitul lunii decembrie 1989, dictatorul Ceauşescu (care a luat puterea în 1965) a fost înlăturat şi executat.
De la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene.
IV. Istoria profesiei juridice în România.
Profesia legală există în România cel puţin din 1831.
Până în anul 1944 existau avocaţi şi avocaţi publici.
După război, în 1948, existau aproximativ 17.000 de avocaţi în toată ţara, care au fost persecutaţi în mod sever de către comunişti, astfel încât, la finalul aceluiaşi an, au mai rămas aproximativ 800 de avocaţi în România.
Până în anul 1955 a existat doar o singură profesie legală în România.
În 1955, ruşii, care dominau România, au introdus o lege – Decretul nr. 143/1995 privind organizarea şi funcţionarea birourilor de avocaţi – care a fost valabilă până în 2003 – prin care, în afara avocaţilor, a fost creată o nouă categorie de „avocaţi de companie”: aceasta îi privea pe angajaţii instituţiilor publice, aparţinând departamentelor juridice din cadrul instituţiilor publice (în perioada comunistă nu existau entităţi private).
*
IV.1. Avocaţii în România
După Revoluţia din Decembrie 1989 şi după căderea comunismului, în anul 1955 a fost aprobată de către Parlament Legea nr. 51 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (art. 1) „liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei
Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.
Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.”
Art. 2 (alin. 2 şi 3) prevăd că Avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului.
Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice...
Art. 3 prevede o arie largă de activităţi pentru avocat, inclusiv:
“a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;;
b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, activităţi jurisdicţionale ...;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice …;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină; …
Avocatul poate exercita profesia în următoarele forme: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată (art.5)
Potrivit art. 16, alin. 2, lit. (b) persoana care a îndeplinit funcţia de consilier juridic timp de cel puţin 10 ani poate fi admis, la cerere, în profesia de avocat, fiind scutit de examen.
În România sunt actualmente aproximativ 19.000 de avocaţi înscrişi în cele 41 de barouri.
Directiva Consiliului 2006/100/EC din 20 noiembrie 2006, adaptând anumite directive în domeniul liberei circulaţii a persoanelor, motivate de aderarea Bulgariei şi României, în anexa sector II (privind profesia legală), prevede ca în art. 1(2) al Directivei Consiliului 77/249/EEC din 22 martie 1977 şi în art. 1(2)(a) din Directiva 98/5/EC a Parlamentului European şi cea a Consiliului din 16 februarie 1998 să fie trecută următoarea sintagmă “Romania Avocat”.
*
IV.2. Consilierii juridici în România.
Consilierii juridici au fost introduşi în România prin Legea nr. 514/2003 din 28 noiembrie 2003.
„Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia si legile ţării” (art.1)
Noua lege a extins activitatea consilierilor juridici, în comparaţie cu fosta profesie de „avocaţi de corporaţie” din epoca comunistă, la entităţi private, care înainte nu existau.
Potrivit art. 2 „consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii”. În primul caz acesta „are statutul unui funcţionar public”, iar în al doilea caz „are statutul unui angajat” (Art. 3).
„Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţa şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.” (Art. 4)
„Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice” (Art. 5) şi „se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile. Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege. Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice”. (Art. 20).
Asociaţiile profesionale trebuie înfiinţate şi statutul acestora trebuie adoptat în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 514/2003 (la data intrării în vigoare a legii, asociaţiile profesionale existente ale jurisconsulţilor şi consilierilor juridici îşi încetează activitatea) (Art. 25)
Potrivit art. 8, pentru a deveni consilier juridic este necesar să fi absolvit o facultate de drept.
Nu este necesar un examen la nivel naţional, însă (Art. 12) consilierul juridic efectuează obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar (cerinţele pentru perioada de stagiu sunt specificate în legea avocaţilor).
Art. 14 prevede că în concluziile orale sau scrise (la toate instanţele judecătoreşti de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum şi la toate autorităţile şi organele administrative cu atribuţii jurisdicţionale – art. 13) consilierul juridic are obligaţia de a respecta normele de deontologie profesionala prevăzute în legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Art. 22 prevede că consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii 514/2003 „şi ale reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.
Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată şi sancţiunile disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se află consilierul juridic. Autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau, după caz, de asociaţia profesională”.
O altă trimitere la legea avocaţilor se află în art. 21, unde se specifică faptul că asociaţia profesională a consilierilor juridici ţine evidenţa acestora în condiţii similare evidenţei barourilor de avocaţi.
O persoană nu poate fi consilier juridic dacă a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură a aduce atingere profesiei de consilier juridic sau dacă, în exercitarea profesiei de consilier juridic, a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă (Art. 9)
Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat sau cu exercitarea oricărei alte profesii autorizate ori remunerate (Art. 10).
„Consilierul juridic este obligat să respecte dispoziţiile legale privitoare la interesele contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana juridică ce o reprezintă le poate avea; el este, de asemenea, obligat să respecte secretul şi confidenţialitatea activităţii sale, în condiţiile legii.” (Art. 16)
Consilierul juridic răspunde juridic pentru încălcarea obligaţiilor profesionale (Art. 17)
La data de 22 iunie 2006, a fost aprobată legea nr. 246, care a introdus un nou art. 8.1, după art. 8 al legii 514/2003.
Acest nou articol permite cetăţenilor UE (şi ai Spaţiului Economic European) să devină consilieri juridici în România, în aceleaşi condiţii aplicate cetăţenilor români.
Este de asemenea prevăzut că cetăţenii UE (şi ai Spaţiului Economic European) care au obţinut calificarea de consilier juridic în statul membru de origine pot solicita, la orice moment recunoaşterea diplomei în România, în condiţiile stabilite în mai sus menţionata Lege 246/2006.
*
În „Clasificarea Ocupaţiilor din România”, la denumirea „2421 Avocaţi” se pot citi următoarele:
„Avocaţii acordă asistenţă juridică persoanelor fizice şi juridice în scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestora, pentru realizarea ordinii de drept şi a justiţiei.”
Ocupaţii componente:
242101 avocat
242102 jurist consult
242103 consilier juridic”.
*
IV.2.1. Uniunea.
Posibilitatea consilierilor juridici de a se asocia la nivel judeţean şi la nivel naţional (prevăzută de articolele 5 şi 20 din legea nr. 514/2003) a fost folosită în 21 februarie 200, pentru a înfiinţa Uniunea.
Aproximativ 13.000 de consilieri juridici aparţin Colegiilor care formează Uniunea.
În România, numărul total de consilieri juridici este de aproximativ 35.000.
Uniunea nu este singura asociaţie profesională de consilieri juridici din România: avem dovezi privind existenţa a cel puţin 3 alte asociaţii (Asociaţia Consilierilor Juridici din sistemul financiar-bancar; Asociaţia Forumul Electronic al Consilierilor Juridici, Asociaţia Consilierilor Juridici Bacău, membră a Federaţiei „Pro Jure”) care au fost stabilite în baza prevederilor art. 20, alin. (1) din Legea 514/2003 („consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional”).
*
IV.2.2. Statutul Uniunii.
Conţine 82 de articole, împărţite în 5 secţiuni (dispoziţii generale; „consilier judiciar” – un sinonim al „consilierului juridic” folosit de translatorul versiunii noastre în limba engleză – ; drepturi şi îndatoririi; organizarea profesiei; dispoziţii finale).
Statutul a fost adoptat în data de 6 martie 2004 şi a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004.
Potrivit statutului, profesia de consilier juridic:
- face parte din categoria profesiilor juridice;
- se organizează ca un corp profesional;
- se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 (art. 1) personal de către consilierul juridic înscris pe Tabloul profesional al consilierilor juridici, ţinut de către Colegiul Consilierilor Juridici din România (art. 3);
- este independentă şi organizată autonom (art. 2);
- asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat şi ale celorlalte entităţi interesate în conformitate cu Constituţia şi cu legile ţării (art. 6);
- asigură consultanţă, asistenţă şi reprezentarea autorităţii sau a instituţiei publice ori a persoanei juridice în favoarea căreia exercită profesia, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică (art. 8);
- constă în consultaţii şi cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului; redactarea de opinii juridice cu privire la aspecte legale ce privesc activitatea acesteia; redactarea proiectelor de contracte, precum şi negocierea clauzelor legale contractuale; asistenţa, consultanţa şi reprezentarea juridică a persoanelor juridice şi a altor entităţi interesate [nu am identificat ca această posibilitate să fie conţinută de legea nr. 514/2003] (art. 10).
Relaţia profesională dintre consilierul juridic şi beneficiarul serviciilor sale se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, confidenţialitate şi independenţa opiniilor profesionale (art. 7).
Consilierul juridic, indiferent de forma în care îşi desfăşoară activitatea profesională, se subordonează persoanei juridice în favoarea căreia îşi exercită profesia numai pe linie administrativă. (art. 10, ultima propoziţie).
În exercitarea profesiei şi în legătura cu aceasta, consilierul juridic este obligat să păstreze secretul profesional privitor la cauza ce i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege (art. 13).
Art. 21 permite persoanei juridice înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, constituită din unul sau mai mulţi consilieri juridici să aibă caracter de societate profesională, cu obiect unic de activitate consultanţa şi reprezentarea juridică.
„Consilierul juridic nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase ale pricinii”, „nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă din partea părţii în cauză, în condiţiile legii”. „După ce a fost ascultat ca martor, consilierul juridic nu mai poate interveni în acea cauză” (art. 24).
O comisie centrală de disciplină este prevăzută de art. 83 şi este alcătuită din 5-9 membri, aleşi de Congresul Uniunii pentru un mandat de patru ani, dintre consilierii juridici cu o vechime mai mare de 10 ani în activităţi juridice.
*
Nu a fost posibilă identificarea de decizii ale Comisiei de Disciplină a Consilierilor Juridici, însă acest lucru s-ar putea datora perioadei relative scurte de timp de când a fost înfiinţată Organizaţia.
*
IV.2.3. Codul deontologic al Uniunii.
Uniunea a adoptat Codul deontologic la Congresul ţinut în 24 iulie 2004 „în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 şi ale Statutului profesiei” (art. 45)
Toţi consilierii juridici înscrişi în Tabloul Consilierilor Juridici sunt obligaţi, conform jurământului depus la primirea în corpul profesional, să respecte deontologia profesiei (art. 5).
Principiile deontologice sunt, după cum urmează :
- „Integritatea şi autonomia profesională, respectarea legilor, probitatea, onoarea, vigilenţa, confidenţialitatea, organizarea, eficacitatea şi perseverenţa sunt ideile diriguitoare care guvernează activitatea consilierului juridic” (art. 6);
- „Îndeplinirea corectă şi în timp util a atribuţiilor profesionale” (art. 7), „oferind servicii de calitate” (art. 33)
- „Autonomia şi independenţa profesională” (art. 8) [Consilierii juridici se supun numai Constituţiei României, legii, statutului profesiei şi prezentului cod de deontologie profesională.”(art. 9)]; în sensul prezentului cod, prin independenţă profesională se înţelege libertatea de acţiune şi de opinie care este limitată doar prin dispoziţii legale sau regulamentare aplicabile profesiei de consilier juridic (art. 9) ; „Apartenenţa consilierului juridic pe baza unui contract sau a unui act de numire în funcţie la o entitate privată sau publică, nu aduce atingere îndatoririlor sale profesionale, oportunităţii de a alege metodele de lucru sau posibilităţii de luare a unor decizii în plan profesional” (art. 19);
- „corectitudine şi integritate morală” care „sunt valori fundamentale pe care consilierul juridic este obligat să le respecte atât în timpul serviciului cât şi în afara acestuia” (art. 10)
- „supravegherea atentă şi continuă a derulării sarcinilor încredinţate” (art. 11);
- păstrarea „secretului datelor şi informaţiilor” (art. 12);
- „organizarea riguroasă” în scopul satisfacerii „celor mai exigente standarde de calitate şi eficacitate a muncii” (art. 13);
- „discernerea între serviciul oferit şi aşteptările beneficiarului, între aşteptările personale, profesionale şi consecinţele economice” (art. 14).
Codul deontologic prevede, între altele, şi în plus faţă de cele deja menţionate, următoarele îndatoriri:
- „pregătire profesională şi stăpânire perfectă a tehnicilor de asistenţă, consiliere şi reprezentare”; „cunoaştere amănunţită a cauzelor supuse spre rezolvare” (art. 18) ; „obligaţia de lărgire a orizonturilor cunoaşterii profesionale” (art. 34);
- interzicerea „de a se prevala de poziţia sa pentru a-şi satisface interese personale” („Va refuza orice ofertă sau promisiune de avantaje ilicite şi se va abţine de la acte care contravin principiilor morale şi celor de ordine publică”) (art. 20);
- „transparenţa activităţii în relaţiile cu entitatea la care este angajat sau numit şi cu terţele persoane sub rezerva respectării obligaţiei de confidenţialitate” (art. 24);
- să accepte doar „sarcinile pe care le consideră compatibile cu competenţa şi funcţia sa” (art. 25);
- evitarea oricărui conflict de interese (art. 26);
- „sprijinirea colegilor în exercitarea profesiei, în aplicarea şi apărarea prezentului cod”; „vor răspunde favorabil la cererea acestora de consultanţă şi îi va ajuta în situaţii dificile, în limita posibilităţilor lor, în special prin rezolvarea unor probleme de ordin deontologic” (art. 28); de asemenea, „vor sprijini eforturile colegilor pentru menţinerea unui climat de legalitate şi profesionalism în domeniu. (n. tr. în textul lui Bulgarelli se menţionează cuvântul „colegi”, pe când în textul codului luat de pe site-ul UCCJ se menţionează cuvântul „colegii”) (art. 39);
- interzicerea oricărei acţiuni de concurenţă neloială (art. 30);
- „respect reciproc şi bună-credinţă” în relaţiile dintre consilierii juridici (art. 31).
„Responsabilitatea profesională a consilierilor juridici este angajată pentru nerespectarea normelor de exercitarea a profesiei stabilite prin lege, statutul profesiei şi actele normative în vigoare.” (art. 40)
„Nerespectarea normelor deontologice atrage răspunderea consilierului juridic” (art. 41).
*
IV.2.4. Situaţia (conjunctura) până la decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
După adoptarea Statutului consilierilor juridici, mai multe societăţi comerciale de consilieri juridici au obţinut înmatricularea în România, însă nu peste tot.
De exemplu, în Bucureşti, se pare că a fost posibil să se obţină înmatricularea, aşa cum rezultă din concluziile raportului pregătit de judecătorul inspector Doina POPESCU, înaintat Preşedintelui Curţii de Apel – datat 22 septembrie 2004 – cu propunerea de a-l difuza instanţelor aflate în jurisdicţia Curţii de Apel Bucureşti:
„Profesia de avocat poate fi exercitată în baza Legii nr. 51/1995.
Singura excepţie stipulată de legiuitor este menţionată în Legea nr. 514/2003 şi în Legea 255/2004 de modificare a Legii nr. 51/1995, potrivit căreia consilierii juridici (articolul 21 din Statutul Consilierilor Juridici) în baza Legii nr. 31/1990, pot înfiinţa societăţi cu obiect unic de activitate „activităţi juridice – cod CAEN 7411”, reprezentând societăţi profesionale”.
Dimpotrivă, se pare că în Constanţa, orice încercare de a înmatricula o societate comercială a consilierilor juridici cu obiect de activitate „activităţi juridice – cod CAEN 7411” a fost respinsă.
Din acest motiv, la 30 mai 2005, dl. Andrian MIHEI, deputat în Parlamentul României, a prezentat o interpelare adresată Ministrului Justiţiei, spre a cunoaşte poziţia sa în această privinţă şi pentru a explica cum trebuie abordată această problemă date fiind cele mai mult de 100 de societăţi comerciale de consilieri juridici deja înmatriculate cu acest obiect de activitate, dat fiind faptul ă „turismul profesional” a început deja, prin schimbarea judeţului pentru a obţine înmatricularea în judeţele unde acest lucru era posibil.
Ministrul Justiţiei, Dna Monica Macovei, a răspuns la 6 iunie 2005, după cum urmează:
a) „astfel cum se arată în concluziile la raportul făcut de Curtea de Apel Bucureşti, singura excepţie stipulată de legiuitor pentru exercitarea profesiei de avocat, în alte condiţii decât cele prevăzute în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, este cea menţionată în Legea nr. 514/2003, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, …, în conformitate cu care (art. 21 din Statutul profesiei de Consilier Juridic) consilierii juridici pot înfiinţa societăţi cu obiect unic de activitate „activităţi juridice – cod CAEN 7411”, reprezentând societăţi profesionale.
Deciziile de respingere a cererilor de înmatriculare a societăţilor cu acest obiect de activitate pot fi contestate cu apel împotriva hotărârii Oficiului Registrului Comerţului …
b) cele mai mult de 100 de companii deja înmatriculate cu obiect de activitate „activităţi juridice – cod CAEN 7411, …, dat fiind faptul că sunt înfiinţate şi înmatriculate potrivit legii, aceste societăţi pot funcţiona ca atare.”
*
V. Decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României – Secţiile Unite.
V.1. Recurs în interesul legii.
La data de 30 martie 2006, Procurorul general (n. tr. al Parchetului) de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dr. Ilie BOTOª a declarat recurs în interesul legii, privind admisibilitatea cererilor (de aprobare a înfiinţării şi înmatriculării la Oficiul Registrului Comerţului) societăţilor comerciale ale consilierilor juridici, cu obiect de activitate „activităţi juridice” (potrivit art. 21 din Statutul lor), constatând că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la această problemă.
Într-adevăr, Procurorul General a observat că anumite instanţe comerciale au admis cererile formulate de societăţile comerciale ale unor consilieri juridici, cu obiect unic de activitate „desfăşurarea de activităţi juridice”, considerând că art. 21 din Statutul lor prevede această posibilitate; pe de altă parte, alte instanţe comerciale au respins în primă instanţă şi în apel astfel de cereri, ţinând cont, în primul rând, că art. 3 şi 4 din Codul comercial nu include „activităţile juridice” în categoria actelor sau faptelor de comerţ şi în al doilea rând că legea nr. 514/2003 nu prevede această posibilitate (şi că art. 21 din Statutul consilierilor juridici nu poate să deroge de la dispoziţiile legii)
Procurorul General a considerat că aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Consideraţiile sale s-au bazat pe două argumente diferite:
Mai întâi, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 514/2003 prevede că persoana numită în postul de consilier juridic are calitatea de funcţionar public, iar persoana angajată pe postul de consilier juridic are calitatea de angajat; nu există altă posibilitate. ªi tot astfel, poziţia de funcţionar public sau cea de angajat sunt incompatibile cu alte poziţii.
Concluzia este că „profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală, cum este aceea de avocat, notar, executor judecătoresc (sau doctor, arhitect,etc.), nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă”
În al doilea rând, „profesia de consilier juridic nu este identică sau similară cu aceea de comerciant, în sensul prevederilor art. 7 din Codul comercial, potrivit cărora "sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, sau societăţile comerciale. Faptele de comerţ sunt definite de art. 3, punctele 1-20 şi art. 4 din Codul comercial iar „activităţile juridice” nu sunt enumerate nici în art. 3 şi nici nu sunt susceptibile de a fi considerate ca având un atare caracter în raport cu prevederile art. 4 din Cod”.
Procurorul General continuă spunând că „per a contrario ar însemna să se considere astfel de activităţi drept fapte de comerţ , obiective şi subiective, ceea ce nu a fost intenţia legiuitorului” (motivul pentru care Legea nr. 514/2003 nu conţine nicio normă care să îngăduie organizarea şi asocierea consilierilor juridici în societăţi comerciale având ca obiect desfăşurarea de „activităţi juridice”, singura formă de asociere fiind aceea reglementată prin art. 5, permiţând consilierilor juridici să constituie asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice). În acelaşi sens se îndreaptă şi corecta interpretare a art. 20 din Legea nr. 514/2003.
„Prin urmare, o societate comercială nu poate fi în acelaşi timp şi o societate profesională, dat fiind faptul că aceste două noţiuni sunt complet diferite”.
Procurorul General subliniază că activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, …, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, … constituie …. activităţi specifice profesiei de avocat…, profesiei de notar public … sau celei de executor judecătoresc …, profesii liberale ale căror exercitare este strict reglementată de legi speciale”
„Astfel, Legea nr. 51/1995 … stipulează de manieră imperativă, în art. 1, alin. (2) că „profesia de avocat este exercitată doar de membrii barourilor”. Pe cale de consecinţă, avocaţii admişi în această profesie sunt asociaţi în barouri, organizate la nivel judeţean şi în municipiul Bucureşti, şi toţi avocaţii înregistraţi în astfel de barouri formează Uniunea Avocaţilor Români, organizaţie profesională, cu personalitate juridică şi puteri regulatorii specifice, prin intermediul Consiliului Uniunii, şi cu capacitatea de a judeca ca instanţă disciplinară, prin intermediul Comisiei Superioare de Disciplină”.
„Este adevărat că anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar astfel de activităţi le sunt permise a le presta numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat, şi nu ca făcând parte din societăţi, a căror înfiinţare (autorizare) şi înmatriculare se fac în baza Legii nr. 31/1990 şi nr. 26/1990…”
„Aceeaşi lege (514/2003) prin art. 5, 20 şi 21, aşa cum am arătat, permite organizarea consilierilor juridici din România doar în asociaţii profesionale, în baza şi în conformitate cu principiile constituţionale.”
Procurorul General concluzionează, după cum urmează:
„Din perspectiva principiilor fundamentale ale legii şi a regulilor de tehnică legislativă, consider că articolul 21 din Statutul consilierilor juridici … încalcă două principii juridice fundamentale, şi anume schimbarea legii cu un act care nu îi este echivalent din punct de vedere al eficienţei juridice şi schimbarea unei legi … cu un simplu act administrativ intern al unei asociaţii profesionale”.
„Acelaşi articol încalcă normele cu caracter imperativ privind reprezentarea şi asistenţa juridică stipulate în articolele 67-81 din Codul de procedură civilă…”
„În concluzie, instanţele comerciale care, în baza normelor imperative din art. 46 alin. (1) din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, au hotărât respingerea cererilor pentru aprobarea autorizării şi înmatriculării societăţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, au acţionat în conformitate cu litera şi spiritul legii, dat fiind faptul că textul art. 21 din Statutul consilierilor juridici nu este legal, în raport de Legea nr. 514/2003 …”.
*
V.2. Decizia nr. 22/2006
Prin decizia sa nr. 22/2006, din data de 12 iunie 2006 (obligatorie pentru instanţele din România), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 11 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General şi a decis:
„Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile”
În decizia sa, Înalta Curte acceptă şi admite argumentele Procurorului General.
În mod special, Curtea afirmă:
a) „exercitarea profesiei de consilier juridic nu este compatibilă cu îndeplinirea obligaţiilor specifice profesiei de avocat şi nici cu înfiinţarea de societăţi comerciale de orice fel”;
b) „profesia de consilier juridic nu este o profesie liberală precum profesia de avocat, şi nu poate fi exercitată în afara cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă”;
c) „anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici dar astfel de activităţi le sunt permise a le presta numai în condiţiile reglementate prin art. 12-4 din Legea nr. 514/2003, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.”
*
După această decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele au refuzat să accepte în calitate de reprezentanţi juridici societăţile comerciale ale consilierilor juridici.
*
VI. Poziţia Uniunii.
Uniunea consideră că are dreptul să devină membru deplin al CCBE, pentru că, din punctul său de vedere, profesia legală în România ar fi divizată în două sectoare (părţi), una atribuită în principiu profesiei de avocat şi una atribuită, în principiu profesiei de consilier juridic, ultima fiind reprezentată de Uniuni.
De asemenea, din punctul de vedere al Uniunii:
zz. „profesioniştii juridici care îşi exercită activitatea sub titlul profesional de „avocat” apără drepturile şi interesele legitime ale omului” – art. 2 alin.2 din Legea nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
aaa. profesioniştii juridici care îşi exercită activitatea sub titlul profesional de „consilier juridic” asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public şi privat” – art.1 din Legea nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic”
(a se vedea scrisoarea Uniunii adresată CCBE, din data de 5 februarie 2007).
În opinia lor, legea 514/2003 ar fi trebuit să abroge acea parte din alin. (3) (cu privire la entităţile juridice) din art. 2 din fosta lege 51/1995 privind profesia de avocat şi, pe cale de consecinţă, ar fi trebuit să stabilească în favoarea consilierilor juridici monopolul în legătură cu asistenţa şi reprezentarea entităţilor juridice (prin urmare, după ce legea 514/2003 ar fi intrat în vigoare, avocaţii nu ar mai fi putut să ofere consultanţă, asistenţă şi nici să reprezinte entităţile juridice, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, toate aceste activităţi fiind activităţi specifice şi exclusive ale consilierilor juridici).
Ei afirmă că sunt organizaţi autonom şi independent, că oferă servicii juridice judiciare dar şi extrajudiciare, că reglementează accesul la profesie.
Consideră că sunt discriminaţi în comparaţie cu avocaţii români, pentru că, după decizia 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu li se permite să înfiinţeze societăţi profesionale în vederea exercitării profesiei în asociaţie cu alţi colegi consilieri juridici.
Susţin că societăţile comerciale care sunt atacate de avocaţii români constituie echivalentul societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată ale avocaţilor.
În opinia consilierilor juridici români, decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi este greşită; împotriva acesteia au reacţionat în faţa Comisiei Europene şi Curţii Europene de Justiţie.
O scrisoare a fost trimisă domnului Franco FRATTINI, în calitatea sa de Comisar UE pentru Justiţie (data exactă nu se cunoaşte) în care se menţionează că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu este o decizie echitabilă, imparţială, şi că procedurile au încălcat dreptul corpului profesional al consilierilor juridici la un proces echitabil, precum şi dreptul la apărare, întrucât pronunţarea recursului s-a făcut fără citarea părţilor interesate.
De asemenea, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a depus o plângere de către câteva societăţi comerciale ale consilierilor juridici, motivând că decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie încalcă articolele 6 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că încalcă şi legea română.
Nu avem nici o cunoştinţă nici despre răspunsul la scrisoarea adresată dlui FRATTINI şi nici despre vreo decizie privind plângerea depusă la CEDO.
VII. Poziţia Baroului Român
Poziţia Baroului Român poate fi rezumată în scrisoarea – memorandum adresată CCBE în data de 8 februarie de către Preşedintele (la acel moment) Calin-Andrei Zamfirescu.
El subliniază mai întâi că Statutul Uniunii este contestat chiar de către alţi consilieri juridici şi în mod sigur, este contestat de Baroul Român.
În al doilea rând, el aminteşte că, în calitatea lor de funcţionari publici sau angajaţi („tertium non datur”), consilierii juridici nu au nici un fel de independenţă şi autonomie în raport de instituţia publică / de stat sau de organizaţia privată.
Prin urmare, el consideră că, dată fiind relaţia de subordonare (în baza căreia angajatorul poate în mod direct şi obligatoriu să îl însărcineze pe consilierul juridic în ceea ce priveşte sarcinile sale şi în activitatea de zi cu zi), consilierul juridic poate să reprezinte doar instituţia publică / de stat sau organizaţia privată care l-a angajat.
Mai mult, consideră că Statutul Uniunii este ilegal datorită încălcării Legilor nr. 514/2003, 51/1995, 31/1990 (ierarhic superioare) şi a Codului de procedură civilă, din următoarele motive:
zz. proclamă formal independenţa şi autonomia consilierilor juridici în calitate de profesie liberală, în ciuda faptului că aceştia muncesc sub însărcinarea directă şi obligatorie a angajatorilor lor;
aaa. în ciuda relaţiei exclusive dintre consilierul juridic şi angajatorul său, stipulează că acesta (consilierul juridic) poate intra în multiple „contracte de servicii” cu terţe părţi, altele decât angajatorul său, şi poate înfiinţa societăţi comerciale pentru exercitarea activităţii.
Preşedintele Zamfirescu consideră de asemenea, că Statutul consilierilor juridici români este contrar politicii CCBE, astfel cum aceasta a fost exprimată la Roma în luna octombrie 2005, de către fostul preşedinte, Bernard Vatier, intenţionând să transforme profesia juridică într-o activitate pur comercială şi economică.
Reaminteşte decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care afirmă că înfiinţarea de societăţi comerciale ale consilierilor juridici, având obiect de activitate asistenţa juridică şi reprezentarea este ilegală.
Preşedintele Zamfirescu afirmă că Statutul Uniunii creează condiţii pentru apariţia confuziei, a tratamentului incorect (necinstit) al clientului, al practicării concurenţei neloiale (incorecte) faţă de avocaţi, ale altor agresiuni asupra profesiei juridice.
Concluzionează declarând că admiterea Uniunii în calitate de membru al CCBE „va aduce un prejudiciu substanţial profesiei de avocat din România” pentru că „rezultatele anilor întregi de eforturi şi progres continuu vor fi puse în pericol prin încurajarea şi legitimarea unei astfel de aprobări, care ar crea condiţii pentru o exercitare ilegală a asistenţei juridice şi a reprezentării în România . Se vor ivi multe alte situaţii practice iar sub presiunea situaţiilor de fapt şi a complexităţii diferitelor interese economice, însăşi reglementarea coerentă a profesiei de avocat ar putea fi afectată. Mai mult, CCBE ar putea deveni sponsorul unei practici ilegale a profesiei de avocat din România.”
La finalul memorandumului său, Preşedintele Zamfirescu deschide o fereastră a dialogului, anunţând că avocaţii au iniţiat în Bucureşti un proiect pilot împreună cu consilierii juridici „în scopul de a-i asista în rezolvarea contradicţiilor dintre reglementările lor interne şi lege”.
*
VIII. Concluzii.
VIII.1. Întrebări preliminare.
A). Scopul acestui raport este să ofere Preşedintelui CCBE şi Comisiei Permanente toate elementele posibile şi detaliile care să fie folositoare în luarea unei decizii cu privire la aplicaţie.
Uniunea (UCCJ) este o organizaţie de importanţă capitală pentru profesia de consilier juridic în România: un adevărat pol de atracţie pentru fiecare consilier juridic din ţară.
Statutul Uniunii, în afara problemei controversate reprezentata de articolul 21 asupra societăţilor comerciale, conţine principii democratice .
Codul deontologic al Uniunii conţine:
- o strictă obligaţie de confidenţialitate;
- reguli care tind să evită conflictul de interese;
- reguli etice care sunt în concordanţă cu Codul deontologic al CCBE
Uniunea are, printre membrii săi, câteva personalităţi excelente, din orice punct de vedere, atât uman cât şi profesional.
Părerea raportorului este că Uniunea este în continuă dezvoltare şi creştere, cu un viitor strălucit, meritând toată atenţia şi consideraţia.
B) Înainte de a expune criteriile ce urmează a fi examinate în vederea evaluării dacă Uniunea îndeplineşte cerinţele cerute de Statutul CCBE pentru a fi membru deplin, este necesar să abordăm problema ridicată de consilierii juridici în Aplicaţie, potrivit cărei, în România avocaţii ar trebui să asiste şi să reprezinte persoanele fizice (individualii) în timp ce consilierii juridici ar trebui să asiste şi să reprezinte entităţile juridice.
În opinia consilierilor juridici, fundamentul juridic al acestei distincţii ar fi Legea nr. 514/2003, care ar fi abrogat partea din alineatul 3 (cu privire la entităţile juridice) din articolul 2 al precedentei legi nr. 51/1995 despre profesia de avocat, şi care, pe cale de consecinţă, ar fi trebui să stabilească, în favoarea consilierilor juridici, monopolul pentru asistenţa şi reprezentarea entităţilor legale (juridice).
Nu avem nici o posibilitate de a interpreta în profunzime şi corect o chestiune de drept românesc, însă am remarcat că atât Procurorul General, cât şi ICCJ, care sunt autorităţile cele mai înalte în ţară, au o opinie diferită.
C)
O altă întrebare preliminară ce trebuie examinată se referă la (mai sus-menţionatul) comentariu critic al consilierilor juridici asupra deciziei nr. 22/2006 a ICCJ.
Comentariul aduce critici interesante, însă, la acest moment, trebuie să respectăm decizia Curţii Supreme din România, mai ales considerând faptul că nici o decizie CEDO nu a fost luată asupra acestei probleme.
D) Acelaşi principiu ar trebui folosit şi cu privire la alt punct juridic ridicat de consilierii juridici; ei spun că Statutul lor, aşa cum a fost aprobat în conformitate cu Legea nr. 514/2003, şi publicat în Monitorul Oficial are forţa să introducă posibilitatea înfiinţării de societăţi comerciale a consilierilor juridici, cu obiect uni de activitate practicarea activităţilor juridice; însă Procurorul General şi Curtea Supremă spun că articolul 21 din Statutul consilierilor juridici excede cadrul stabilit de legea sub care Statutul a fost promulgat (după cum ierarhia între lege şi statut, ca izvor de drept, este clar în favoarea celei dintâi).
E) În cele din urmă, trebuie luat în considerare care este, dacă este cazul, impactul certificatului de eligibilitate care a fost acordat dnei Simona Mioara Falticeanu, consilier juridic român, de către Autoritatea Regulatorie a Avocaţilor (SRA) din UK.
In UK, consilierul juridic corespunde cu in-house counsel, care este un personaj profesional foarte cunoscut, pe deplin integrat în profesia de avocat.
Prin urmare, nu este de mirare ca SRA să accepte, ca avocat eligibil, o anume persoană cu calităţi deosebite ce provine din rândul consilierilor juridici din România.
Însă acest lucru, în opinia noastră, nu poate afecta rezultatul anchetei desfăşurată pe o bază colectivă a întregii Uniuni.
*
VIII.2. Cerinţe care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru deplin al CCBE.
Ţinând cont de faptul că România este Stat Membru UE, potrivit art. IV.a) din Statutul CCBE, în afara membrilor fondatori, membrii deplini sunt „organizaţiile care sunt reprezentative pentru profesia de avocat, recunoscute ca atare şi desemnate să formeze o delegaţie naţională de către autorităţile fiecărui Stat Membru al Uniunii Europene…”
La CCBE există deja o delegaţie naţională a Statului Membru România (este vorba de Baroul Român), însă acest lucru nu este un obstacol „per se” în ceea ce priveşte recunoaşterea Uniunii ca un viitor membru al CCBE pentru România, dată fiind pluralitatea de membri deplini CCBE pentru fiecare Stat Membru, expres prevăzută în art. IV.b) din Statutul CCBE („grupuri de membri deplini în delegaţiile naţionale”) şi foarte bine cunoscută în cadrul CCBE, din perspectiva delegaţiilor naţionale deja existente, compuse din mai multe organizaţii – membri deplini.
Cerinţele care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru deplin CCBE sunt următoarele:
a) organizaţia să fie reprezentativă pentru profesia de avocat;
b) organizaţia să fie recunoscută ca fiind reprezentativă şi desemnată să formeze o delegaţie naţională, de către autorităţile Statului Membru;
Pe cale de consecinţă, trei sunt cerinţele de analizat în ceea ce priveşte Uniunea:
1. profesia de consilier juridic este sau nu echivalentă cu profesia de avocat;
2. Uniunea este sau nu reprezentativă pentru profesia de consilier juridic;
3. Uniunea este sau nu recunoscută ca reprezentativă şi este sau nu desemnată să formeze o delegaţie naţională de către autorităţile Statului Membru.
a) Profesia de consilier juridic în România este sau nu echivalentă cu profesia de avocat.
În ceea ce priveşte în general consilierii juridici din România, este sigur că este vorba de o profesie juridică recunoscută de către lege şi de către autorităţile din România.
Este mai degrabă problematic să spunem dacă este sau nu echivalentă cu profesia de avocat:
a. pe de o parte, este adevărat că – astfel cum am văzut mai sus – „Directiva de „Adaptare” 2006/10/EC, cu ocazia aderării României, în art. 1(2) din Directiva 77/249/EEX şi în art. 1(2)(a) din Directiva 98/5/EC stipulează doar profesia de „Avocat” şi nu cea de consilier juridic;
b. pe de altă parte, este de asemenea adevărat că:
i. în „Clasificarea ocupaţiilor din România”, consilierii juridici sunt trecuţi la denumirea „2421 avocaţi”
ii. activităţile care sunt desfăşurate de către consilierii juridici (de exemplu reprezentarea juridică, redactarea unor acte juridice, formularea de acţiuni, exercitarea şi motivarea căilor de atac) sunt tipice avocaţilor;
c. potrivit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, profesia de consilieri juridic nu este o profesie liberală;
d. însă legea prevede că, după 10 ani de activitate, un consilier juridic poate deveni avocat fără nici un examen.
*
În ceea ce priveşte independenţa, care este considerată o valoare principală a profesiei noastre, avem de exemplu consilieri juridici (in house counsels) în Marea Britanie, care fac parte integrantă din profesia de avocat şi sunt angajaţi, însă acest angajament este considerat în Marea Britanie compatibil cu păstrarea independenţei.
Acelaşi lucru poate fi spus şi despre avocaţii italieni care sunt angajaţii entităţilor publice.
În Ungaria, consilierii juridici pot să apere doar pe angajator şi numai în faţa instanţelor civile; nu sunt consideraţi independenţi şi nu sunt avocaţi.
Însă este mai degrabă dificil de conceput orice formă de independenţă pentru un consilier juridic, care este întotdeauna un angajat sau un funcţionar public, atunci când acesta acceptă mandate de la părţi terţe, diferite de angajatorul său.
În România, un număr relevant de consilieri juridici – care sunt toţi şi în orice situaţie funcţionari publici sau angajaţi – consideră că au dreptul să înfiinţeze societăţi comerciale compuse din consilieri juridici în vederea oferirii de servicii juridice către terţi, alţii decât angajaţii lor.
Guvernul României a spus în anul 2005 că acest lucru este legal; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a spus în 2006 că acest lucru este ilegal.
Considerând toate acestea, se pare că este cel puţin problematic ca posibilitatea recunoscută consilierilor juridici de către Statutul lor de a apăra terţe părţi, să fie considerată compatibilă cu independenţa.
*
b) Uniunea este sau nu reprezentativă pentru profesia de consilier juridic.
În afara faptului că indiscutabil în România sunt aproximativ 35.000 de consilieri juridici, se pare că la acest moment Uniunea, care reprezintă toţi cei 13.000 de membri la nivel naţional, nu este capabilă să reprezinte ceilalţi aproximativ 22.000 de consilieri juridici.
Prin urmare, ar fi controversial să afirmăm că Uniunea, la acest moment, reprezintă întreaga profesie de consilier juridic din România.
*
c) Uniunea este sau nu recunoscută ca atare (reprezentativă pentru profesia de consilier juridic în România) şi este sau nu desemnată să formeze o delegaţie naţională de către autorităţile Statului Membru.
Diferit faţă de situaţia consilierilor juridici din Polonia (unde toţi consilierii juridici sunt, prin forţa legii, membri ai Asociaţiei Consilierilor Juridici din Polonia), Uniunea este o asociaţie liberă de consilieri juridici, înfiinţată în baza art. 5 din legea nr. 514/2003.
Chiar dacă Uniunea este în mod sigur recunoscută de autorităţile române ca reprezentând membrii săi, nu am găsit până acum nici o mărturie (probă) a unei astfel de recunoaşteri sau a vreunei desemnări a Uniunii în legătură cu întreaga categorie a consilierilor juridici din România.
*
Aşa cum rezultă din ceea ce s-a afirmat până acum, următoarele ar putea fi considerate obstacole serioase privitor la admiterea Uniunii ca membru deplin al CCBE:
a) lipsa de reprezentare a întregului (sau măcar a unei majorităţi) corp profesional de consilier juridic din România;
b) decizia nr. 22/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, cu toate implicaţiile menţionate mai sus.
Rămân la dispoziţie în totalitate, pentru orice informaţii suplimentare
Mda. E limpede ca nu se mai poate face nimic.
Cine vrea si este dispus, poate sa intre in avocatura. Este loc ptr toata lumea.
In alta ordine de idei, stimati colegi consilieri juridici, mi se pare perfect normal ca toti consilierii juridici sa fio obligati sa se inscrie in Colegiu. Cine nu se inscrie, sa nu profeseze, pentru ca nu mi se pare normal ca un consilier juridic inscris in cadrul unui Colegiu din tara ca si consilier juridic stagiar, cu o vechime de pana in 2 ani, sa nu poata pune concluzii decat la judecatorii si tribunale in prima instanta, iar un consilier juridic care nu este inscris in Colegiu, sa mearga bine merci si sa reprezinte institutia sau societatea la instante de orice grad.
avocatnet.ro explicăm legislația
Romică Stoica, Consilier juridic
Iulian81 
Eliza Matei