Imparteala de ascendent

u.b.i.k. a scris:

In basme imparatul ajuns la batranete si simtind ca devine neputincios, cheama la el pe cei trei feciori si face imparteala de ascendent. Aceasta cred ca era esenta ei mai demult.

=D> Genial!

Cand strabunica mea folosea expresii de genul "a lu' cutare a furat-o pe-a lu' cutare", noi radeam si-i replicam de la inaltimea desteptaciunii noastre ceva de genul: daaa, sigur! a furat-o, ca tot cu "f" incepe. ..

Am avut un şoc atunci cand, devenita avocat, am citit art 307 din Codul civil al Principatelor Unite Romane.

Vi-l redau aici in varianta originala (scriere veche).
Art. 307. - Cercetarea paternitatii este oprita. La casu de rapire, cand epoca rapirei va corespunde cu acea a zamislirii copilului, rapitorului va pute fi declarat dupa cererea partiloru interesate de parinte al copilului.

Buna mea draga, tu, cea care nu stiai nici sa scrii, nici sa citesti, ai cunoscut acest adevar. Marturia ta, marturia acelui "furt", ar fi putut ajuta la legitimarea unui copil natural, daca acesta legitimare nu s-ar fi facut prin casatoria ulterioara (Art. 304. - Copiii nascuti sau conceputi afara din casatoria se vor pute legitima prin casatoria, facuta dupe nascere intre tatal si mama loru, cand acestia 'i vor fi recunoscut chiar prin actulu loru de casatorie).
Si noi radeam de la inaltimea "evolutiei" noastre, pentru ca vorbele tale isi pierdusera pentru noi sensul odata cu abrogarea acelor articole.

Da, din pacate aceasta metoda de impartire a bunurilor era, probabil , mai potrivita atunci cand nu exista nici atata migratie a descendentilor .u.b.i.k., ati atins latura sensibila , anume,abandonarea batranilor lasati sa-si traiasca batranetea in mizerie si fara ajutorul celor pe care i-au crescut. Se intampla din ce in ce mai des,ca acest tip de societate in care traim impune celor care vor sa se apere , adoptarea oricaror mijloace care le asigura binele.Chiar cu riscul de a-i starni pe descendentii lor, ceilalti, de a-i asmuti unul impotriva celuilalt.
Dar se intampla si invers, batrani care ai incheiat acte gen vanzare-cumparare cu clauza de intretinere au ramas tot singuri si in mizerie. Au luat plasa, crezand in bunele intentii ale fiului/fiicei favorizat . In fine, recunosc faptul ca aceasta imparteala de ascendent pare la fel de desueta ca si acel art. 307 amintit de d-na Romascanu, si ca si alte articole care , pe langa aceea ca suna cumva prea arhaic, se simte ca nu-si mai gasesc aplicabilitatea practica.
Eu ma gandeam poate cand am pus intrebarea, la o lume pe care sigur o idealizez prea mult, in care fiecare sa aiba parte de cee ce i se cuvine , atat prin lege, cat si dupa randuiala poporului nostru , si o lume in care mai exista valori morale , care , impreuna cu legea, sa asigure bunul mers al societatii. Exista o obligatie legala de intretinere. si intre si copii si parinti .Cu toate acestea, un parinte mai trebuie , pentru a fi sigur ca la batranete i se aduce o cana cu apa, sa mai bage o clauza de intretinere intr-un contract prin care vinde fiului/fiicei , indivizi carora oricum le este recunoscut prin lege dreptul la mostenire....

...institutia adoptiei era reglementata in codul civil deci nu putem sa asimilam nasterea cu adoptia(sau sa consideram ca legiuitorul nu cunostea posibilitatea interventiei adoptiei)...reglemewnrtarea e de stricta interpretare si legiuitorul a folosit termenul "nastere"...

Nu Ovi, in 836 nu gasim termenul "nastere" (caz in care interpretarea textului ar fi fost simpla si fara de discutie). Expresia este "dobandeste un copil" (in textul initial de la 1864 = "dobandesce unu copilu legitimu, unu postumu, sau chiaru cand a legitimatu pe unu copilu naturale, prin maritagiu subsequente").

Si iar trebuie sa ne intorcem la cei ce-au scris carti pe vremea strabunicii - Dimitrie Alexandresco, spre pilda, - ca sa vedem ce-or fi vrut ei sa zica, la vremea cand au zis... (numai asa putem intelege ca se refereau la filiatia fireasca).

Multumesc pentru lamuriri, am intrebat ,desi discutasem aspectul recent cu mai multi juristi si eram oarecum clarificata. Si am vrut ajungem la aspectul pe care am sa-l expun in continuare: am pus in discutie ,,survenienta de copil" , gandindu-ma ca , de vreme ce el ,copilul adoptat , ulterior adoptiei ,este asimilat unui copil natural, stabilindu-si filiatia fata de adoptator , adoptatorul are deci un copil caruia sa ii lase bunurile din patrimoniu, fiindca prin adoptie , adoptatorului ii revin aceleasi obligatii fata de copilul adoptat ca si fata de copilul natural. Din moment ce nu exista vreo reglementare care sa supuna copilul din adoptie vreunui tratament diferentiat( si prin prisma faptului ca dupa noua reglementare toate adoptiile sunt cu efecte depline) , legea conferindu-i aceleasi drepturi ca si copilului biologic, ma gandesc la faptul ca ar trebui , de lege ferenda, ca si survenienta de copil pe calea adoptiei sa fie inclusa in aceasta cauza de irevocabilitate a unei donatii. Sigur, fara pierde din vedere situatiile prin care s-ar dovedi ca cineva adopta copilul doar din dorinta de a-si asigura reintrarea bunului donat in patrimoniu.Gasesc ca situatii ca acestea nu ar putea sa apara frecvent, fiindca nimeni nu adopta decat daca intr-adevar , asa simte sau , poate natura nu i-a lasat darul procreerii.