Am găsit în cartea Floricăi Dimitrescu,
Dinamica lexicului românesc, apărută la Editura Clusium-Logos din Cluj, o pagină de certă vioiciune ştiinţifică, pe care v-o rezum iute. Să privim urmatoarea frază:
"Fiul meu zice să nu mă cert repede cu lumea pentru vitele noastre".
Aceasta e exprimata numai cu termeni pe care limba română i-a moştenit d i r e c t (subliniez: direct) din latină. Ca atare, e perfect plauzibil că o astfel de frază putea fi rostită în secolul al XVI-lea, pe vremea Paliei de la Orăştie. Tot aşa de bine, în acelaşi veac, ideea putea fi exprimată fie cu sinonime de origine SLAVÃ; iată cum sună:
"Odrasla mea îmi grăieşte să nu ma sfădesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre",
fie cu sinonime de origine MAGHIARÃ; iată cum ar suna:
"Pruncul meu beseduieşte să nu-mi muştruluiesc mintenaş neamul pentru marha noastră".
Trec însă veacurile, ca nouri lungi pe şesuri, şi, după turci, vin pe capul nostru de locuitor grecii fanarioţi. Pe la-nceputul secolului trecut deci, vreo cucoană
apelpisită sau vreun
ipochimen putea
catadicsi să rostească fraza următoare, în care nu lipsesc, ba chiar
e prisos de GRECISME; auziţi-o:
"Copilul meu pretenderiseşte să nu-mi dăscălesc peşin seminţia din pricina lighioanelor noastre".
Boon, mai departe. Se duc pe protoxidul de hidrogen (adică apa) Sîmbetei şi fanarioţii, şi iată ca ajung la '48, cînd un bonjurist, proaspăt întors de la Paris plin de năduf pe
tombatere, pe moşnegăraia purtătoare de giubea şi işlic, ar fi putut formula astfel acelaşi gînd:
"Progenitura mea pledează să nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre".
cu neologisme, cum se vede, de sursă FRANCEZÃ.
În fine, azi, într-o limbă naturală, cu cuvinte de toate vîrstele, fraza ar putea fi astfel:
"Fiul meu imi spune să nu ma iau la ceartă imediat cu tot neamul din pricina animalelor".
Frumoasa demonstraţie a Floricăi Dimitrescu scoate în evidenţă (desigur, într-un mod condensat, sintetic) marea variabilitate a graiului românesc, capacităţile sale de metamorfozare, multitudinea de registre, pe verticală şi pe orizontală, de care dispune. (G. Pruteanu)
legally a scris:
Ma intreb si eu de ce a fost preferat termenul ,,adoptie" celui de ,,infiere" .