avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1712 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Drept civil - moşteniri, drept de ... Imparteala de ascendent
Discuție deschisă în Drept civil - moşteniri, drept de proprietate şi altele

Imparteala de ascendent

Dragi colegi, apelez la cunostintele si experienta dvs. pentru a ma lamuri in privinta a 2 probleme:
1. Imparteala de ascendent ( art. 794-799 Cod civil), institutie a dreptului succesoral , cat este de uzitata , daca ascendentii aleg aceasta cale de a-si imparti bunurile , care ar fi avantajele practice? Notarul recomanda asa ceva ?
2. Cu privire la una dintre situatiile in care irevocabilitatea donatiilor este inlaturata ope legis , si anume, survenienta de copil, opereaza aceasta irevocabilitate si in situatia in care donatarul , la momentul inchieerii actului de donatie nu avea copii, insa, ulterior nu i se naste un copil, ci il adopta?
Va multumesc frumos .
Cel mai recent răspuns: romascanu , moderator 19:28, 17 Septembrie 2010

Am găsit în cartea Floricăi Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, apărută la Editura Clusium-Logos din Cluj, o pagină de certă vioiciune ştiinţifică, pe care v-o rezum iute. Să privim urmatoarea frază:

"Fiul meu zice să nu mă cert repede cu lumea pentru vitele noastre".

Aceasta e exprimata numai cu termeni pe care limba română i-a moştenit d i r e c t (subliniez: direct) din latină. Ca atare, e perfect plauzibil că o astfel de frază putea fi rostită în secolul al XVI-lea, pe vremea Paliei de la Orăştie. Tot aşa de bine, în acelaşi veac, ideea putea fi exprimată fie cu sinonime de origine SLAVÃ; iată cum sună:

"Odrasla mea îmi grăieşte să nu ma sfădesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre",

fie cu sinonime de origine MAGHIARÃ; iată cum ar suna:

"Pruncul meu beseduieşte să nu-mi muştruluiesc mintenaş neamul pentru marha noastră".

Trec însă veacurile, ca nouri lungi pe şesuri, şi, după turci, vin pe capul nostru de locuitor grecii fanarioţi. Pe la-nceputul secolului trecut deci, vreo cucoană apelpisită sau vreun ipochimen putea catadicsi să rostească fraza următoare, în care nu lipsesc, ba chiar e prisos de GRECISME; auziţi-o:

"Copilul meu pretenderiseşte să nu-mi dăscălesc peşin seminţia din pricina lighioanelor noastre".

Boon, mai departe. Se duc pe protoxidul de hidrogen (adică apa) Sîmbetei şi fanarioţii, şi iată ca ajung la '48, cînd un bonjurist, proaspăt întors de la Paris plin de năduf pe tombatere, pe moşnegăraia purtătoare de giubea şi işlic, ar fi putut formula astfel acelaşi gînd:

"Progenitura mea pledează să nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre".
cu neologisme, cum se vede, de sursă FRANCEZÃ.

În fine, azi, într-o limbă naturală, cu cuvinte de toate vîrstele, fraza ar putea fi astfel:
"Fiul meu imi spune să nu ma iau la ceartă imediat cu tot neamul din pricina animalelor".

Frumoasa demonstraţie a Floricăi Dimitrescu scoate în evidenţă (desigur, într-un mod condensat, sintetic) marea variabilitate a graiului românesc, capacităţile sale de metamorfozare, multitudinea de registre, pe verticală şi pe orizontală, de care dispune. (G. Pruteanu)

legally a scris:

Ma intreb si eu de ce a fost preferat termenul ,,adoptie" celui de ,,infiere" .

Ultima modificare: Joi, 16 Septembrie 2010
romascanu, moderator
ovi_dragomir a scris:

.adoptia era privita ca un contract de unde si incompatibilitatea cu notiunea de survenienta ce implica un anumit grad de impreviziune...


Donatiunea era privita ca un contract. Oare cu cine contracta adoptatorul?
Sigur, pe vremea adoptiilor cu efecte restranse , cel infiat nu se situa pe aceeasi pozitie cu fiul natural , intrucat el nu isi pierdea legaturile cu rudele firesti. Astazi lucrurile stau diferit , in privinta ambilor ( adoptat si adoptator).
Iar adoptia, daca ar fi sa o pot asimila unui contract, as zice ca e unul unilateral, de vreme eu, ca parinte adoptator imi asum toate obligatiile fara insa a miza pe faptul ca al meu copil adoptat isi va indeplini , daca va fi nevoie, obligatia legala de intretinere fata de mine. Daca nu si-o va indeplini, oare as putea rupe contractul? Sigur nu, intrucat este un contract irevocabil . Sau am contractat cumva cu statul , cu societatea? Imi garanteaza cineva indeplinirea vreunei obligatii corelative?
Prieteni, va spun sigur ca nu este asa. Adoptator sau parinte biologic, este totuna. Si ca atare, vine vremea in care te gandesti sa ii lasi si lui ceva, asa cum lasa toti parintii copiilor lor . Si asa fiind, revin la acea omisiune a legiuitorului de a nu oferi posibilitatea unui donatore devenit ulterior parinte ( pe calea adoptiei sau infierii)...
D-na Romascanu , m-ati convins de frumusetea dinamicii lexicului. Insa va spun un secret, uneori tare imi place sa ma joc cu arhaismele. Condier ca ele, pe masura ce se pierd , prin negura timpului, odata cu ele pier si o serie de alte valori, carora le iau locul doar niste aparente valori .
Ultima modificare: Joi, 16 Septembrie 2010
ContSters47264, utilizator
...pe aceeasi linie de gandire a venit noul cod civil care a exclus survenienta de copil din cauzele de revocare a donatiei...:bow::bow::bow:...
Ultima modificare: Vineri, 17 Septembrie 2010
ContSters4579, utilizator
Hmm...acest nou cod sigur va aduce si lucruri bune , insa poate ca unele articole sunt eliminate neintemeiat , in loc sa fie perfectate.
Oare ar trebui sa ne apucam de pe acum sa invatam cate ceva din nolie coduri..sau n-ar trebui sa ne grabim, fiind data incertitudinea care inca pluteste in aer? B-)
legally a scris:

Prieteni, va spun sigur ca nu este asa. Adoptator sau parinte biologic, este totuna. Si ca atare, vine vremea in care te gandesti sa ii lasi si lui ceva, asa cum lasa toti parintii copiilor lor . Si asa fiind, revin la acea omisiune a legiuitorului de a nu oferi posibilitatea unui donatore devenit ulterior parinte ( pe calea adoptiei sau infierii)...


Dobandirea pe cai naturale a unui copil este inca o chestiune imprevizibila adica un eveniment viitor si incert care tinand de hazard in drept poarta numele de conditie cazuala. De aceea revocarea donatiei in acest mod nu tine de vointa donatorului ci de soarta. Poate fi donatorul oricat de diligent tot de soarta depinde daca i se va naste un copil.
Insa adoptia este un eveniment ce tine cu totul numai de vointa donatorului si pe care acesta poate sa-l faca sa se produca ori poate sa-l impiedice. Ca urmare revocarea donatiei ar fi lasata cu totul la vointa donatorului ceea ce este absurd.
@ Nicoleta - minunata lectie ! =D>

Alte discuții în legătură

Donatie aissela aissela buna ziua, am si eu o intrebare, daca poate cineva sa-mi raspunda... daca fiul doneaza un teren tatalui si se casatoreste ( fiul), donatia devine nula?daca ... (vezi toată discuția)
Donatiune intre vii Oana Gabriela Oana Gabriela Am primit teren in 2004 de la sora mea, pe baza de donatie simpla, fara sarcina iar la momentul semnarii actului de donatie ea avea un copil nascut de 4 luni. ... (vezi toată discuția)
Impartire mostenire cu frate infiat lilimurgoci lilimurgoci buna ziua. cum ar trebui sa procedez? in urma cu 23 ani mama si tata l-au dat spre infiere pe fratele meu, in varsta de 14 ani la acea vreme, surorii mamei ... (vezi toată discuția)