Imparteala de ascendent

...asa e nicoleta cum spui tu insa in toate editiile actuale apare nastere(nu stiu cine si cum a putut schimba din survenienta in nastere)...articolul 953 cod civ fr vorbeste de survenienta...Article 953La donation entre vifs ne pourra être révoquée que pour cause d'inexécution des conditions sous lesquelles elle aura été faite, pour cause d'ingratitude, et pour cause de survenance d'enfants....

Art. 836 Cod civil zice ca ,, daca donatorul dobandeste un copil". ( nu naste un copil)
Apoi , mentioneaza pe copilul legitim , legitimat,poatum.
Dar oare unul dintre efectele adoptiei nu este si legitimarea copiului sau , ramane el cumva un copil nelegitim, pierzandu-si filiatia fata de parintii biologiti si dobandind-o fata de parintele adoptator?

legally a scris:

Art. 836 Cod civil zice ca ,, daca donatorul dobandeste un copil". ( nu naste un copil)

@romascanu :bow: =D> Legea e ceva ce trebuie descoperit nu ceva ce trebuie inventat - Bruno Leoni
@Cristina :bow: :love1:
Nu ma pot abtine sa nu remarc ca in ipoteza in care articolul 836 Cod civ s-ar fi referit la nastere ar fi trebuit sa o faca in forma "donatorului i s-a nascut un copil" pentru ca daca era formulat de genul "donatorul naste un copil" ar fi exclus, cu totul injust in opinia mea masculina, intreaga minoritate producatoare de testosteron.

Hmmm .... ce problema interesanta si placuta la discutat! :coffee:

Art. 836. - Orice donatiuni prin acte intre vii facute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti in timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi facut, fie chiar donatiunea mutuala sau remuneratorie, fie in fine donatiunea in favoarea maritagiului facuta sotilor de oricare alta persoana, afara de ascendentii lor, sunt revocate de drept, daca donatorul, in urma donatiunii, dobandeste un copil legitim, un postum, sau chiar cand a legitimat pe un copil natural, prin maritagiu subsecvent.

Cristina, adoptia ...

Divagatie: Ooof, ce cuvant inexpresiv, ce cuvant impropriu cand e vorba de o fiinta umana, ce cuvant urat! "adopt" un copil ca pe o lege, ca pe o hotarare ori ca pe o pozitie procesuala? Cuvantul adoptie a inlocuit fara nici un rost cuvantul romanesc "infiere" care era expresiv, clar, si unic pentru ca nu-si gasea echivalentul in engleza, germana ori franceza. Analfabetii care au schimbat cuvantul infiere cu cuvantul adoptie nu stiau ca "a infia" inseamna in limba romana ca faci pe cineva fiul tau/fica ta si ca o limba nationala nu este numai un instrument de comunicare ci si un mod in care un popor spune: "acesta sunt eu, astfel gandesc!"

... revin la subiect ... infierea este o fictiune juridica iar fictiunea, ca reprezentare imaginara este (in constructia oricarei fictiuni pornim de la ideea ca realitatea este alta iar la contructia fictiunii numite infiere [ma rog, de dragul vostru ii zic si
adoptie"] pornim de la premisa ca infiatul nu este fiul infietorului) (ca si prezumtia) o modalitate prin care se creeaza o "realitate juridica" adica o realitate conventional acceptata Urmeaza ca din perspectiva dreptului fictiunea juridica este un artificiu creat prin constructie legislativa prin care realitatea factuala este inlocuita cu "realitatea juridica" exprimata si consacrata in textul normativ.

Pseudodivagatie: Exceptia, ca modalitate de abatere de la o regula apare in drept intotdeauna la intersectia a doua principii Doar acolo unde un principiu se suprapune altuia vom avea o exceptie. De aceea, in dreptul civil, exceptiile nu trebuie memorate de studentii in drept ci se pot memora regulile dupa care se formeaza acestea.

Acum, avand in minte cele de mai la deal, sa vedem de ce ar fi dorit legiuitorul sa incalce principiul irevocabilitatii donatiilor oferind pe cale de exceptie oricarui donator o cale usoara (pe vremuri asa era) de a-si revoca donatia prin dobandirea unui fice/fiu fictiv? Eu nu vad nici un motiv.

:D u.b.ik., de cand ati intervenit pe topic am prevazut ca discutia va lua o turnura aparte. Va multumesc.
Acum remarc si eu ca explicatia mea vizavi de formularea,,donatorul naste un copil" este demna de astrani un zambet. Insa eu m-am referit la donator la modul generic, fara a distinge dupa sexul sau. ma gandeam la acel ,,donatore" , care poate fi si o donatoare.
Sunt de acord ca aici putem purta discutii extrem de placute si utile, atunci cand nu exista dispute rautacioase si cand putem impartasi opinii si invata uniii de la ceilalti( sigur, mai mult eu de la dvs. in speta). :bow:
Ma intreb si eu de ce a fost preferat termenul ,,adoptie" celui de ,,infiere" .Chiar nu suna anacronic si nu putea fi omonim cu altul .
Faptul ca infierea ii confera unui copil drepturi, aceleasi cu ale unui copil natural, iar parintelui adoptator ii incumba aceleasi obligatii ca in cazul fiului ,,dobandit" prin nastere, ma determina sa ma intreb de ce trebuie sa existe aceasta omisiune , de ce nu poate opera exceptia irevocabilitatii ,,donatiunii" si in aceasta situatie. Chiar daca realitatea este una conventionala si dincolo de fictivitate, aceasta realitate nu consider ca este una pur juridica , intrucat , prin procedura adoptiei, sarcina adoptatorului nu se limiteaza doar la a oferi un nume copilului adoptat, ci el si-l insuseste , din momentul in care ii trece pragul devine fiul/fiica lui. Va asigur ca din acel moment nu nu mai exista nimic fictiv in relatia celor 2 si ca, realitatea juridica nu mai este unica realitate. Adoptatorul devine parinte, vegheaza la binele copilului, se bucura sau sufera impreuna cu el, are responsabilitatea lui si totodata incepe a se preocupa de viitorul lui. Si acest ultim aspect mentionat de mine ( desi sunt infinit mai multe) , ma face sa ma intreb, de ce legiutorul nu considera ca parintele adoptator poate considera o donatioe incheiata anterior infierii , revocata de drept, la momentul la care el devine parinte, fara deosebire de un ,,donatore" caruia i s-a nascut un copil.

nici copilul adoptiv nu poate impiedica revocarea donatiei,deoarece el nu face parte din categ descendentilor.a fi desc implica rudenia de sange...hamangiu...deci prezenta adoptatului nu impiedica revoc donatiei...deci nici adoptia ulterioara nu va revoca donatia...la acea epoca adoptia era posibila doar daca adoptatorul nu avea copii si era intot. cu efecte restranse...pozitia lui era totuşi diferita de cea a legitimului...felicitari tuturor pt calitatea discutiei...adoptia era privita ca un contract de unde si incompatibilitatea cu notiunea de survenienta ce implica un anumit grad de impreviziune...