Diferenta intre "a avea" o religie si "a nu avea"

Daca esti bun, Biblia te va invata cum sa ajungi si mai bun; daca esti bland, Biblia te va invata blandetea ingereasca; daca esti inteligent, ea te va invata intelepciunea – zice Arhimandritul Justin Popovici…

Sa spunem, de pilda, ca cea dintai virtute este iertarea jignirilor. Fie ca aceasta sa ne devina o indatorare zilnica – spune acelasi Justin Popovici…

Oare… pentru a simti si trai astfel trebuie neaparat sa avem credinta in divinitate? Trebuie neaparat sa citim Biblia? Trebuie, neaparat, sa “apartinem” unei religii?
Daca Dumnezeu exista si oamenii sunt copiii Lui inseamna ca pot exista oameni care traiesc “in Spiritul Legii”, desi n-au auzit niciodata de aceasta…

Un prieten Avocatnet mi-a “trimis” aceasta melodie – ca un posibil comentariu la acest subiect. Subscriu…
[ link extern ]
:yes:

Ap. Pavel, (I Corinteni 13, 1-13) - Imnul iubirii
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. ªi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. ªi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. ªi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
- nu vorbeste despre religii ...

Foarte inspirat citatul, Pavel a fost spaima crestinilor si ulterior a devenit Apostolul trimis la neamurilor...
Dar despre ce dragoste este vorba ? Raspunsul il puteti cauta singuri in Matei cap. 22, vers. 37-39.
Personal, sunt fascinat si contrariat in acelasi timp de asemenea dragoste... cum poate victima sa iubeasca pe tortionarul ei ? Asta nu poate fi din lumea asta...

trope_doi a scris:

Oare… pentru a simti si trai astfel trebuie neaparat sa avem credinta in divinitate? Trebuie neaparat sa citim Biblia? Trebuie, neaparat, sa “apartinem” unei religii?

Sincer nu cred, am suficiente motive sa spun chiar categoric NU, daca nu ai si intelegerea ei se citeste degeaba Biblia. Pai ce inchizitorii nu aveau cunostinta de invataturile Bibliei; Hitler credeti voi ca nu citise si el macar o pagina din Biblie...
Apartenenta la o religie, este recomandata, altfel ramai in stadiul de a cauta CEVA nu pe CINEVA; cred ca e clar pentru toata lumea ca este mai usor sa gasesti pe cineva atunci cand ai si adresa lui... dar sunt destule cazurile cand te gandesti la cineva si exact in clipa aia te ciocnesti de el pe strada (de exemplu Pavel pe drumul Damascului cauta sa omoare crestini si a sfarsit prin a deveni Apostol).

trope_doi a scris:

Daca Dumnezeu exista si oamenii sunt copiii Lui inseamna ca pot exista oameni care traiesc “in Spiritul Legii”, desi n-au auzit niciodata de aceasta…

Atunci cand vorbim despre DUMNEZEU, ar fi indicat sa stim exact la care dintre ei ne raportam pentru ca exista foarte multi dumnezei, iar unii nu sunt tocmai buni.
Partea cu copiii cred ca este o scapare, pentru ca noi stim foarte bine ca copiii sunt ai celui care ii creste, nu ? Oare nu ne dezmostenim si noi progeniturile in anumite circumstante ?
La partea cu legea, sunt de acord cu tine, cine respecta legea prin forte proprii e "bun de pus in rama"...

nego_777 a scris:
sunt fascinat si contrariat in acelasi timp de asemenea dragoste... cum poate victima sa iubeasca pe tortionarul ei?

Richard Wurmbrand este unul dintre cei care isi pot iubi tortionarii… Dar mai sunt si altii, mai mult decat sigur. Cuvantarile lui (banuiesc ca si scrierile) despre iubire ating sufletul – e “patruns” de dragostea divina dar e… pastor lutheran.
Nicolae Steinhardt s-a convertit si el la crestinism (ortodox) – ca R.W – si s-a calugarit… “Nimeni nu se face crestin" – scrie el – "macar de primeste botezul tarziu in viata … Chemarea e mereu anterioara – oricat de adanc, de subtil, de iscusit ar fi tainuita”…
Amandoi s-au convertit in “perioade negre” ale vietii lor – asa cum se intampla si azi cand oamenii ajung sa aleaga o religie sau alta… Altfel spus: oamenii par a nu alege credinta, ci a alege o religie… Cand e aleasa credinta scanteia divina din fiecare om devine stralucitoare – lumineaza si incalzeste sufletele celor din jur…Si pentru aceasta nu cred ca trebuie sa apartinem unei religii anume.

Dar, care ar fi ideea: cand reprezentanti ai unei biserici (religii) vorbesc despre iubire, despre bunatate si frumusete exista un “stop” – in mintea mea: ca si cum vorbitorii ar spune ascultatorilor: “veniti in biserica (religia) mea”…

Aud si citesc mereu: Biblia trebuie explicata pentru a fi inteleasa… De ce trebuie explicata atunci cand se presupune ca Autorul a vorbit pentu toti oamenii? Cuvantul a fost scris de oameni care nu au auzit “direct” Vocea… Biblia trebuie, eventual, citita celor care nu pot citi – dar n-o sa inteleg niciodata de ce explicata. Pentru ca fiecare adept al unei religii o… explica altfel (foarte subtil, dar altfel) si incheie cu “aceasta e adevarata religie”… chiar daca nu o spune raspicat. Cand reprezentantul unei religii spune “Veniti la Domnul” ascultatorul nu intelege decat ca trebuie “sa vina in religia” cutare… indiferent care “este” religia lui in acel moment…

Se tot aude – in stanga si in dreapta – “omul religios”, “omul si religia”… De ce nu “omul credincios”? Nu trebuie sa apartii unei religii pentru a fi credincios.

Diferenta intre “a avea” o religie” si “a nu avea” o face credinta – asa cred. Exista oameni care nu apartin unei religii si cred cu putere, si exista oameni care apartin unei religii si… se indreapta catre divinitate numai cand le este greu sau sunt convinsi ca a respecta anumite ritualuri religioase inseamna a fi credinciosi…
Si... s-ar putea sa nu existe "diferente" atunci cand oamenii au credinta....

:) Paradox? “Cand omul vorbeste cu Dumnezeu e credinta. Cand Dumnezeu ii vorbeste omului e schizofrenie” (nu am retinut ale cui sunt cuvintele).

Este foarte interesant ceea ce spui, dar un singur lucru nu inteleg: dupa ce am eliminat tot ce inseamna religie si am ramas doar cu credinta, in ce vom crede ?

Ironie, mai degraba... depinde de credinta.