Diferenta intre "a avea" o religie si "a nu avea"

Aceasta este si ideea: ramane credinta… Exista un singur Dumnezeu, mare, bun si iubitor… cum ar zice unii – si care ne invata Iubirea…
Ideea ar fi: de ce “atatea religii”? Mai ales ca in cele mai multe se vorbeste despre o divinitate unica. Prea multi sfinti la care se inchina oamenii – si sfintii sunt “unsi” astfel prin “autoritatea” unor prelati despre care se spune ca sunt reprezentantii lui Dumnezeu pe Pamant… Si aceasta mi se pare o aiureala! Cine hotaraste ca cineva care a terminat un seminar teologic este reprezentantul divinitatii pe Pamant? Niste banali muritori… Adica… exista scoli de “reprezentanti ai lui Dumnezeu pe Pamant”! Oare chiar trebuie sa existe cladiri impunatoare si odoare extrem de scumpe pentru ca cei credinciosi sa se poata ruga?

Ca, vorbind despre religie – zici ca ce-ar fi daca o eliminam… - se poate spune ca si satanismul e o… religie… Atunci, de ce sa o eliminam? Oare satanistii nu cred in Lucifer doar pentru ca “religia” lor e interzisa prin legi laice?

Chiar cred ca religia si credinta pot fi “despartite”… Credinta poate exista fara religie, dar religia… :hm: Religia, practic, e dogma… Asa cred…

E ca si cum cineva ar spune unuia care nu apartine unei religii: “tu nu poti fi credincios adevarat pentru ca nu apartii unei religii”. De cand citeste divinitatea… certificatul de botez al unui om? S-o fi molipsit de birocratie si vrea ceva scris, nu se mai multumeste sa citeasca in sufletul omului?

Foarte posibil sa gresesc… :sorry:

trope_doi a scris:

Aceasta este si ideea: ramane credinta… Exista un singur Dumnezeu, mare, bun si iubitor… cum ar zice unii – si care ne invata Iubirea…

Daca vorbim despre DUMNEZEU, vorbim despre crestinism.
Ramane intrebarea: in ce vom crede daca eliminam religiile existente ? Nu cumva gandind astfel suntem in pericol de a ne crea propriul idol, si propria religie...

Revenind la intrebarea din titlu… Sa cred ca nu poate fi un credincios “real” acela care nu apartine unei religii? Dar ca e un credincios “real” acela care apartine unei religii? Si care e mai real decat care? Cel care apartine religiei X sau cel care apartine religiei Y?
Bine, nu desfiintam religiile… Dar de ce nu exista numai una?! Pentru ca una e mai “buna” decat cealalta? Aceasta n-o sa cred in veci…
Si, cum in ce mai credem? Dispare divinitatea daca nu mai exista milioane de preoti, pastori etc care sa vorbeasca despre cum trebuie sa traiasca laicii pentru a fi pe placul divinitatii?
Sau: un “idol” comun e permis dar unul personal nu e? De ce rugaciunea - de exemplu - rostita de un om care apartine unei religii ar fi mai bine primita decat a unuia care nu apartine unei religii?

Chiar as vrea sa stiu: cu ce mai rau sau mai necredincios un individ care n-a intrat in viata lui in biserica si nu a fost botezat, dar caruia bunica – sa zicem – i-a citit Biblia (sau Coranul sau Thora sau ce i-o fi citit) si care traieste “facand bine”, care nu minte, nu fura etc s.a.m.d. decat unul care Duminica sta in biserica si in timpul saptamanii isi barfeste vecinii, loveste animalele etc s.a.m.d…

Exercitiu de imaginatie: sa zicem ca maine vine un om care nu apartine vreunei religii si spune: “Vreau sa apartin unei religii. Pe care sa o aleg?” N-as sti ce sa-i spun… Iar daca cineva i-ar spune: “alege religia X” care ar fi argumentele? E suficient sa il creada pe cuvant? Ca doar, omul care nu apartine vreunei religii nu cunoaste nici dogmele… Pentru a face o asemenea alegere ar avea nevoie de cel putin doua vieti…

Nu inteleg ce vrei sa spui prin "credincios", cuvantul in sine are multe conotatii. Pentru mine nu exista decat a crede si a nu crede; daca crezi atunci trebuie sa crezi in cineva/ceva; daca crezi in cineva/ceva atunci trebuie sa-ti poti explica pe acel cineva/ceva atat tie insuti cat si altora (acesta fiind rolul religiei).

Eu am citit destul de mult despre religii, si toate au parti interesante; insa una singura m-a atras pe mine, si pentru mine asta este cea mai buna, insa nu am nimic impotriva niciunei religii atata timp cat acea religie nu imi refuza mie dreptul de a avea religia mea.

Daca dispar preotii / pastorii / etc este evident ca divinitatea nu dispare. In ceea ce priveste libertatea religioasa eu nu am nimic cu nimeni (ba chiar ma deranjeaza intoleranta religioasa).

Referitor la rugaciune; eu stiu un singur mod de a te ruga, acela conform religiei mele, restul nu au sens pentru mine; deci asta este o problema intre credincios si cel caruia se roaga.

Referitor la cei doi indivizi, religia mea spune ca judecata apartine lui DUMNEZEU, nu omului.

“Vreau sa apartin unei religii. Pe care sa o aleg?” N-as sti ce sa-i spun…
Foarte normal, cum ai putea sai spui ce sa aleaga atata timp cat nu sti ce sa alegi tu...

Iar daca cineva i-ar spune: “alege religia X” care ar fi argumentele? E suficient sa il creada pe cuvant?
Eu stiu ca exista in interiorul fiecaruia o voce (unii ii spun altfel) care la unii este mai vorbareata, la alti mai putin vorbareata, la unii vorbeste mai tare, la unii mai incet, si cred ca sunt si unii la care este muta; pe asta o poti crede pe cuvant...

trope_doi a scris:
“Vreau sa apartin unei religii. Pe care sa o aleg?” N-as sti ce sa-i spun…
nego_777 a scris:
Foarte normal, cum ai putea sai spui ce sa aleaga atata timp cat nu sti ce sa alegi tu...

Dar presupunem ca eu (ca exemplu) am o religie – care o fi aceasta – ar trebui sa ii spun celui care intreaba “alege-o pe a mea”? Ce argumente as avea, din moment ce – sa presupunem – despre dogma altor religii nu cunosc nimic? Ceea ce e bun pentru mine nu inseamna ca e bun si pentru altii – a se vedea exemplul oamenilor care au trecut la alta religie fatza de aceea in care au fost botezati… Altfel spus, trebuie sa asculti reprezentantii fiecarei religii, sa practici un anumit timp ritualurile respectivei religii pentru a face o alegere…

Sa zicem altfel: vin la tine si te intreb: ce religie sa aleg? Zicem ca n-am idee despre dogmele vreunei religii… Ar trebui sa studiez Biblia, sa invat una-alta… Dar ce fac?! Daca, totusi, alta ar fi religia care “mi s-ar potrivi” si nu aceea… recomandata…? Trec de la una la alta pana aflu ce religie ma "reprezinta"?
La aceasta ma refer: trebuie sa alegem in cunostinta de cauza… daca tot “trebuie” sa apartinem unei religii pentru a crede in divinitate.
Nu pot spune ca un fruct nu-mi place dar n-am gustat din acesta niciodata…