Excelenta idee

buna remarca referitoare la reticenta angajatilor fata de actiunile angajatorilor.
putina psihologie nu strica nici lor. la modul ca randamentul e mai mare cu un confort pshic adecvat
oricum se sufera de aceasta lipsa de reactie fata de masurile angajatorilor

elis a scris:

krissia,
Nu cat de mult problema cu care te confrunti are legatura cu psihologia judiciara .....

Sunt de acord cu faptul ca subiectul nu are nici o legatura cu psihologia judiciara care este o stiinta fara sa priveasca problemele aduse in discutie.

Orice om poate crede ca se pricepe la psihologie, psihanaliza si totul se transforma intr-un talmes balmes de analize "psiho pupu" pentru ca romani se aplica... " parerea mea " si las' ca merge asa ...
Oricum nevoia de dialog se regaseste adeseori si in forme maladive nu numai in formele normale !

Mijloacele psihologice cele „mai” adecvate care „pot contribui la stabilirea adevarului si la o mai echitabila administrare a justitiei, prevenirea si inlaturarea erorilor judiciare, o mai buna fundamentare a reeducarii infractorilor” cum pot fi „descoperite”? Exista diverse studii pe aceasta tema – chiar si criminologia e „preocupata” oarecum de acest aspect. Ceea ce nu cred ca se ia suficient in considerare este mentalitatea si pregatirea profesionala a persoanelor care trebuie sa uzeze de aceste mijloace pe care psihologia judiciara incearca sa le descopere. Cine le „implementeaza”? Cine se ocupa de victimele unei infractiuni, de exemplu? Victimele traiesc cu senzatia ca infractorii au mai multe drepturi decat ele... si aceasta deoarece, uneori, cine trebuie sa „analizeze” un caz, sa interogheze un invinuit (etc) nu cunoaste procedurile suficient si o „scapare” in acest sens poate insemna „scaparea” vinovatului de pedeapsa. Atata timp cat un individ care fura o gaina (exemplul clasic) sta 2 ani inchis, iar acela care ucide, cu masina, doi oameni care se credeau in siguranta pe trotuar, „primeste” 3 ani cu suspendare... psihologia judiciara nu prea mai pare sa aiba un rol...
Se discuta si despre rolul victimei in savarsirea unui delict. Deseori, tinerele care se imbraca „sumar” – sa zicem – daca au fost victime ale unui viol sunt „acuzate” de opinia publica pt „provocarea” delincventului! Chiar si „oamenii legii” se comporta in acest sens... Sa nu amintesc despre o prostituata care reclama un viol! Apoi, cand reclami ca ai fost talharit si nu mai ai telefonul mobil... Ti se spune sa nu-l mai tii la vedere data viitoare, iar de data aceasta „degeaba faci plangere, pt ca sunt sute!” Sa zicem ca nu am pretentii de la nea Caisa, dar trebuie sa am pretentii de la toti aceia care se considera profesionisti in acest domeniu vast (si greu de definit). Ideile preconcepute nu au ce sa caute in capul unuia care se considera profesionist in ale legii! Pe acestia numai profesionistii din domeniu ii pot exclude sau ii pot educa!
Desi nu cred in statistici, am citit undeva ca „un sfert dintre minorii delincventi sunt retinuti in penitenciarele pentru adulti, pana la judecarea cazului. Conform datelor oferite de Administratia Nationala a Penitenciarelor, la 15 iulie a.c., erau privati de libertate 425 de copii. 43,2% dintre minorii delincventi se afla in centre de recuperare, in timp ce alti 27,7% sunt retinuti in penitenciarele de minori si tineri. Totodata, 1,4% dintre copiii-problema sunt internati in spitale-penitenciar”. Se simt efectele psihologiei judiciare?

De ce le este teama angajatilor.....simplu....datorita lipsei de informatii (pe aceasta cale va multumesc dvs. pt ceea ce faceti cit si administratorilor acestui site care au realizat un lucru extraordinar de care societatea actuala avea nevoie)Consider ca daca orice om de rind ar avea acces la informatia juridica atunci nu ar mai exista nici o urma de teama si ar lua atitudine fata de neregulile la care este supus.Un alt element il reprezinta si mentalitatea individului care din pacate pina in prezent s-a confruntatcu o perioada de ipocrizie din partea structurilor care sunt puse sa vegheze la respectarea drepturilor lui iar acest lucru a ramas in constiinta lui caci nu poate rezolva nimic si caci mai bine,, tace,,dar din pacate cu aceasta Tacere nu facedecit sa inrautateasca situatia intregi societati romanesti.Stau oare si ma intreb daca nu ar fi existat un HOREA ,CLOSCA, tarani din 1907 cum ar fi fost societatea romaneasca la ora actuala.Cu respect

In general oamenii actioneaza dupa obisnuinte.Ei incearca solutii la minima rezistenta.RAR incearca sa mearga pe drumuri nebatatorite.RAR incearca sa deschida drumuri noi...si asta nu doar in lumea exterioara ci in primul rand in lumea interioara.
Daca de ex tu esti zi de zi in acelasi mediu cu colegi de munca iti este teama sa faci ce ceilalti nu au facut.Cum sa bati tu la usa aceea mare unde un om un pic arogant care e foarte destept(ca deh daia conduce acel PASSAT) si care a avut mereu banii la indemana si sa-i si spui verde in fata ce gandesti(pentru ca daca nu ii spui repede el pleaca ca e un om cocupat..munceste atat).
Un angajator are un plus fata de un angajat ptr ca el traieste acum si intre Angajatori...Acuma totul se rezuma la fiinta umana:ce e mai la indemana sa mergi pe un drum asfaltat sau pe o sarma de 2 cm grosime intre 2 cladiri?
Ca sa raspunzi in primul rand ai nevoie de o necesitate(fiinta umana ca intreaga manifestare alege calea minimei rezistente..face totul cat mai usor posibil cu o conservare de energie maxima..deci cat mai economic posibil) de o MOTIVATIE.
Angajatorii au cursuri motivationale la care participa..automotivationale.
In psihologie exista o PIRAMIDA a NEVOILOR.Odata ce ai baza pusa la punct cauti urmatorul nivel...ai bani vrei mai mult,ai mai mult vrei si mai mult.
O sa vorbeasca un angajat cand o sa fie MOTIVAT.Este simplu.Motiovarea ii aduce energie pe care o poate risipi in diverse scopuri.Psihologia fie juridica sau nu incearca sa explice in esenta natura umana.

Cred ca am indicat niste directii personale care au un oarecare grad de adevar.
Adevarul ABSOLUT este doar un tel care se departeaza mereu si este bine sa ramana asa.

La inceputul acestui topic cineva spunea de lipsa de comunicare dar eu sesizez subtil si altceva:
o dorinta subtila de control a celui ce a initiat discutia.
In general comunicarea ca sa fie eficienta are nevoie de conditii iar una dintre acestea este libertatea oferita interlocutorului.

Cu cat ii limitezi libertatea cu atat el se va simti agasat si va intrerupe caile de dialog pentru ca se vede cum apar in jurul lui niste pereti in care va ramane captiv.

Oferiti libertatea celui cu care discutati si o sa vedeti ca el se apropie si incepe sa discute si mai mult.
Demonstrati ca aveti dreptate iar interlocutorul se va departa de DVS distanta care este creeata astfel fiind proportionala cu imaturitatea celor doi interlocutori si cu gradul de control.

Din pacate asa cum vad eu Comunicarea se poate realiza in conditii optime doar cand cei doi OFERA.
Din start aducand ideea de Justitie se aduce o limitare a Liberatii si deci cum sa comunici cand celalat iti ia ceva foarte subtil.

Cand aceasta Lume o sa-si atinga maximul de dezvoltare o sa avem si COMUNICARE dar atunci e posibil ca Justitia sa nu mai aiba nici un rol.

Viata e un Paradox NU?

Paste Fericit!