Caz din presa Succesiune Adrian Pintea

Nu te supara pe mine, Adalbert, dar stii cate actiuni sau alte asemenea vad, facute in vreun dosar, din care nu inteleg nimic?
Sau cate intampinari intemeiate numai pe 114 Procedura civila... Poate sunt mai sensibila catre aceste intemeieri.... zic si eu ca suntem avocati si ma gandesc la faptul ca macar atata sa facem si noi... :(

Cora, nu crezi ca munca mea e bun propriu? Si ca banii care o inlocuiesc sunt bunuri proprii? Ca si orice imi cumpar eu din ei si care e destinat exclusiv mie si nu folosintei familiei?
Salariul e bun propriu sub aceasta motivare, la fel ca si veniturile mele provenite din profesie.
Este un lucru logic ce reiese atat din art. aratat de tine, dar si din obligatia reciproca a sotilor de a se intretine. Astfel, daca banii mei sunt si ai sotului in egala masura, se presupune ca are din ce se intretine, ca are aceleasi drepturi referitoare la aceleasi sume... Or, atunci eu din ce sa-l mai intretin, conform obligatiei legale, daca el are venituri, oricum, din munca mea?

Ar cam ramane foarte putine situatii in care sotii si-ar mai datora intretinere unul altuia. Ar fi exceptia si nu regula.

Avlil, îmi menţin punctul de vedere exprimat în mesajul anterior.
Potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, fără a se face delimitarea cu ce bani s-au achiziţionat, cu salariul ei sau al lui.
În virtutea prezumţiei de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt bunuri comune de la data achiziţionării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepţia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum şi a bunurilor prevăzute de art. 31 C. fam., care sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ.
Pe cale de consecinţă, sumele de bani obţinute din exercitarea profesiei nu reprezintă bun propriu, ci bunuri comune ale foştilor soţi, acestea neregasindu-se în unul din cazurile prevăzute în mod expres de legiuitor la art. 31 lit. f Codul familiei!

Eu tocmai aratasem ca, in conceptia mea, este bun propriu pentru ca inlocuieste alt bun propriu, munca sotului in cauza, care nu s-a dobandit de soti in timpul casatoriei, ci este depusa de sot tocmai pentru a castiga bani.
In conditiile in care spui ca-ti mentii parerea, nicio problema, mi s-ar fi parut insa necesar un argument la cele aratate de mina, astfel incat discutia noastra sa aiba pretentia a se desfasura pe taramuri juridice.
Faptul ca mi-ai repetat ce sustinusesi anterior nu este in masura a ma convinge, nici pe mine si nici vreo instanta de aiurea...
Personal, consider ca bunurile obtinute din munca sunt bunuri proprii in temeiul celor aratate. Pentru completarea argumentelor juridice, am mai sustinut similar si in subiectul privind onorariile avocatului- bunuri comune sau bunuri proprii.
Avand aceeasi argumentatie de baza, colegii au cazut de acord ca onorariul este bun propriu; or, ar fi culmea ca onorariul meu sa fie al meu iar salariul sotului sa fie al nostru! :happy:
Mai ales ca nu stim neaparat natura veniturilor din munca despre care se vorbeste, ci numai ca ar fi din munca. De altfel, nici nu cred ca e relevand daca erau salarii, venituri din profesii liberale etc.

Bunurile din munca inlocuiesc munca sotului care a depus-o pentru a obtine acele bunuri; munca depusa nu e bun comun, deci nici bunurile nu sunt comune.
Cum o iei, cum o dai, tot pe-acolo ajungi. ;)

Avlil, eu mi-am spus părerea bazându-mă pe câteva speţe avute şi în care instanţa s-a pronunţat că sumele de bani câştigate de unul din soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri comune.
Astfel, sumele de bani câştigate de unul din soţi în baza unui contract de muncă reprezintă bun comun, aceasta nefiind inclusă în excepţiile limitativ prev. de art. 31 C.fam.
Când legiuitorul a dorit ca anumite sume de bani obţinute în timpul căsătoriei să fie bunuri proprii, a prevăzut aceasta în mod expres, de ex. cazul premiilor şi al recompenselor (art. 31 lit. d C.fam.), ceea ce nu a făcut în privinţa salariului, deoarece a considerat că este bun comun.
Este adevărat că legiuitorul a prevăzut că bunurile dobândite cu titlu de premii şi recompense sunt bunuri proprii ale soţului care şi-a adus un aport excepţional în munca pe care o prestează datorită priceperii şi calităţii sale personale, ceea ce a justificat acordarea acestora. Aceste premii însă nu izvorăsc din contractul de muncă al soţului şi ele sunt acordate pentru merite deosebite, neavând un caracter permanent, ca salariul.
Dacă la asta te-ai referit când ai spus că aceste sume de bani câştigate de un actor reprezintă bun propriu, atunci trebuie dovedit caracterul de bun propriu al acestor sume, respectiv că sumele au fost dobândite cu titlu de premii şi nu de salariu obţinut pentru prestarea muncii de actorie.

Am vazut hotarari care spuneau, dupa un partaj ca, desi casa in care stateau sotii era bun propriu al sotului dinainte de casatorie, mama si minorul urma sa aiba folosinta casei dupa partaj, motivand ca minorul are nevoie de un loc unde sa stea...
Mi se pare o greseala sa spunem, ca avocati, ca argumentam cu o hotarare pe care am citit-o noi candva, constienti fiind pe deplin ca, in general, hotararile judecatoresti din Romania nu sunt izvor de drept.
Asa incat, am vazut si hotarari proaste, am vazut si la drept civil ca ele nu sunt izvor de drept.
Ma gandeam la unul dintre cele doua tipuri de argumentari: ori argumentare pe lege, cu scopul urmarit de lege etc. ori argumentare prin contrazicerea logica a argumentelor aratate de mine.
Munca este proprie si asta se recunoaste in orice partaj, de aceea se considera ca aport la bunurile comune si munca sotilor in casa. Munca este considerata proprie sotului care o presteaza, la fel si rezultatele care ies din ea, care vin ca urmare a prestarii ei.