Caz din presa Succesiune Adrian Pintea

Relatiile dintre soti, intr-o casatorie normala se bazeaza pe intelegere si sprijin reciproce, nu pe "contabilitate". In cazul in care, de exemplu, exista copii, se considera ca sotia contribuie la fel de mult la bunastarea familiei ca si sotul prin faptul ca se ocupa de cresterea si educarea copiilor, ca face curatenie, mancare, menajul in general, munca care este, de multe ori mai importanta decat cea a sotului.
Solicitarea nervoasa si fizica pe care le presupun aceste activitati, de multe ori umilintele, poate chiar bataile suferite de sotia care depinde prea mult de sot si nu indrezneste sa " se desprinda", nu cred ca ar justifica toti banii din lume.
Exista chiar o afectiune psihica "mania gospodinei" care se manifesta prin grija exagerata pentru curatenie, mancare, "servirea" sotului sau a copiilor si toate astea ca sa-si justifice rostul, sa-si gaseasca utilitatea pentru ca in momentul in care si-ar permite un moment de ragaz, nu s-ar mai simti utila. Cunosc foarte multe femei in situatia asta de semi-sclavie care suporta batai si injuraturi din partea sotului, dar care nici nu indraznesc sa faca ceva, poate pentru ca asa au fost crescute de mamele lor si li se pare "normal" sa fie asa... Cel mai tragic e pentru ele momentul in care cresc copiii si sotul isi gaseste una mai tanara si mai "in forma", care sa nu fie cocosata de atata munca. isi pierd "rostul", devin dezorientate pentru ca nu mai e nimeni care sa le spuna "ce sa faca"... Am vazut femei date afara de propriii copii, care n-au avut de la cine sa invete respectul pentru Mama, pentru Femeie... Si cam asa se perpetueaza "circuitul dramei" in societate...

Sunt total de acord cu tine si am intalnit cazuri, poate nu atat de grave, dar care mie mi s-au parut groaznice. Umilinta era un mod de viata, autoumilinta de fapt...
Cu toate astea, nu cred ca influienteaza numarul de batai incasate cota de partaj. Cred ca este alt subiect acesta, mult mai sensibil...
Iar la noi munca in gospodarie se evalueaza. In bani. Si, de multe ori, se considera a fi munca ieftina. Din pacate.

avTodincaVeronica a scris:

Relatiile dintre soti, intr-o casatorie normala se bazeaza pe intelegere si sprijin reciproce, nu pe "contabilitate". In cazul in care, de exemplu, exista copii, se considera ca sotia contribuie la fel de mult la bunastarea familiei ca si sotul prin faptul ca se ocupa de cresterea si educarea copiilor, ca face curatenie, mancare, menajul in general, munca care este, de multe ori mai importanta decat cea a sotului.
Solicitarea nervoasa si fizica pe care le presupun aceste activitati, de multe ori umilintele, poate chiar bataile suferite de sotia care depinde prea mult de sot si nu indrezneste sa " se desprinda", nu cred ca ar justifica toti banii din lume.
Exista chiar o afectiune psihica "mania gospodinei" care se manifesta prin grija exagerata pentru curatenie, mancare, "servirea" sotului sau a copiilor si toate astea ca sa-si justifice rostul, sa-si gaseasca utilitatea pentru ca in momentul in care si-ar permite un moment de ragaz, nu s-ar mai simti utila. Cunosc foarte multe femei in situatia asta de semi-sclavie care suporta batai si injuraturi din partea sotului, dar care nici nu indraznesc sa faca ceva, poate pentru ca asa au fost crescute de mamele lor si li se pare "normal" sa fie asa... Cel mai tragic e pentru ele momentul in care cresc copiii si sotul isi gaseste una mai tanara si mai "in forma", care sa nu fie cocosata de atata munca. isi pierd "rostul", devin dezorientate pentru ca nu mai e nimeni care sa le spuna "ce sa faca"... Am vazut femei date afara de propriii copii, care n-au avut de la cine sa invete respectul pentru Mama, pentru Femeie... Si cam asa se perpetueaza "circuitul dramei" in societate...

Totul depinde de educatie si multi alti factori. (ce gene mostenim, anturaj etc)

AVLIL a scris:

Adalbert, nu sunt de acord; cand spui venituri din salarii nu scazi nimic din salariu; cand spui salariu simplu, nu te referi la brut. La fel si cu onorariile.
Venituri din onorarii inseamna incasarile onorariilor. Incasari, venituri. NU o parte din veniturile din onorarii sunt venituri, restul sunt... ce?
IN concluzie, sunt parttial de acord cu tine, pentru restul voi solicita instantei sa-ti cenzureze sustinerile: sunt de caord ca e similar cu salarii sau venituri din salarii. Atat.
Daca imi dai vreo lege care sa faca diferenta asa cum ai spus tu, poate revin asupra celor aratate. INsa ma indoiesc.

Cora, sunt absolut de acord cu tine, cu o mica exceptie: creanta incasata din munca nu devine bun comun, ci se presupune a fi bun comun.

Asa incat, daca e vorba despre exemplul dat de tine, da, cred ca este ok cum ai spus sa se imparta, doar ca nu e adevarat ca nu au ce imparti, caci si cele doua case dar si conturile bancare sunt prezumate a fi comune, calitatea de bun propriu urmand a fi demonstrata.

Hai sa facaem asa: eu am venit de 1 leu lunar, sotul meu de 2 lei. Facem o intelegere (intelegere verbala, nu altfel ca nu prea putem) prin care el pune in casa, lunar, tot 1 leu, restul fiindu-i virate de firma sa intr-un cont.
La partaj impartim 50-50, caci 50-50 am contribuit la bunurile comune, urmand a se arata ca acel cont al sau e bun propriu.

Daca tu consideri ca nu asta e solutia, explica-mi cum nu ma imbogatesc eu prin casatorie, eu iesind din partaj mai bogata de cum am intrat + munca din anii de casnicie... Mirroase a cauza ilicita pentru mine, daac asta urmaream cu casatoria si seamana al naibii de tare cu imbogatirea fara justa cauza.
Ca sa nu mai spun de sot, sarmanul, el a muncit de 2 ori mai mult si pleaca... exact cu ce?

Avlil, tocmai asta era esenta mesajului meu anterior. Dacă îl citeai cu atenţie ai fi văzut că exact la asta m-am referit şi eu. Întrebarea "Vi se pare corect acest raţionament?" pe care am menţionat-o după exemplul dat, nu însemna că eu sunt de acord cu acel raţionament, ci din contră. Oricum, mă bucur că am ajuns la un numitor comun, măcar în acest topic...
Am menţionat de asemenea şi nu vreau să mă repet cu privire la calitatea de bun comun sau propriu al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, precum şi că, în caz de partaj - bunurile stabilite ca fiind comune - se împart conform contribuţiei soţilor la dobândirea acestora, iar celelalte sume cheltuite de unul din soţi în interes personal (atenţie! nu în interesul afacerii!) sau puse de o parte (pentru a fi cheltuite ulterior în interes personal) şi dovedite de celălalt soţ ca fiind aşa, se vor reduce din cota sa de contribuţie la dobândirea BC.
M-am făcut înţeleasă de data aceasta?

Nu, imi pare rau... poate ca nu citesc eu cu atentie, dar cum nici judecatorii nu o fac, nu vad relevanta.

Tu ai spus:

Avlil, tocmai asta era esenta mesajului meu anterior. Dacă îl citeai cu atenţie ai fi văzut că exact la asta m-am referit şi eu. Întrebarea "Vi se pare corect acest raţionament?" pe care am menţionat-o după exemplul dat, nu însemna că eu sunt de acord cu acel raţionament, ci din contră.

Adica vrei sa spui ca nu erai de acord. Ei bine, daca revii la mesajul meu de raspuns, vezi ca eu eram de acord; formal, bunurile trebuie impartite, dar ele sunt, in fapt, bunuri proprii asa cum nu erai tu de acord. Am spus ca sunt de acord, pe cand tu nu erai.
Asa incat, am citit, totusi, cu ceva atentie...
Din pacate insa, inteleg tot mai putin din ce vrei sa transmiti... si nu prea vad numitorul comun. :(
Nu inteleg cum daca sotul meu pune deoparte 1 leu (in exemplul dat de mine) cota lui de 1 leu se reduce din cota sa de contributie la dobandirea bunurilor comune; pai, el a contribuit cu un alt leu, asa incat va ramane ca nu a contribuit cu nimic? cora2006 a scris:

[...] celelalte sume cheltuite de unul din soţi în interes personal [...] sau puse de o parte (pentru a fi cheltuite ulterior în interes personal) şi dovedite de celălalt soţ ca fiind aşa, se vor reduce din cota sa de contribuţie la dobândirea BC.

:-/:-/
Rationamentul meu e altul.