Avand in vedere ca s-au afisat rezultatele concursului din ianuarie 2011 si ca threadul pt acel examen a ajuns deja la o cifra impresionanta de pagini si luand de asemenea in considerare ca incepand de astazi interesele multora dintre noi se despart (unii vor ramane acolo pt a dezbate probleme in legatura cu probele care urmeaza in concursul in curs de desfasurare), propun ca cei care au note sub 7.00 (si care vor sa dea examen in august) sa treaca pe acest thread, urmand ca dupa ultima proba din concursul aflat in desfasurare sa ni se alature si cei care, din nefericire, vor fi nevoiti sa dea si in august.
Intre principiul "analogiei – ubi eadem ratio, eadem lex esse debet" si principiul "exceptia este de stricta interpretare si aplicare " care ar trebui sa primeze atunci cand ele vin in conflict intr-o speta?
Speta e urmatoarea: judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale devine incompatibil sau nu să soluţioneze cauza în fond, apel sau recurs?
Ministerul Public merge pe ideea incompatibilitatii prin interpretarea analogica a art. 48 alineatul 1 lit. a teza ultimă din CPP.
Pe de alta parte cauzele de incompatibilitate au caracter de exceptie fiind de stricta interpretare si expres prevazute de lege.
Astfel, art. 48 alineatul 1 lit. a teza ultimă din CPP se refera strict la propunerea de arestare preventiva sau de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale. Nu se vorbeste acolo absolut nimic despre recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale.
Putem extinde prin analogie situatiile prevazute expres si limitativ in art. 48 alineatul 1 lit. a teza ultimă din CPP si la situatia RECURSULUI impotriva incheierilor prevazute acolo?
Eu sunt de parere ca rolul principiului "exceptia este de stricta interpretare si aplicare" este tocmai de a impiedica aplicarea prin analogie a unor norme cu caracter de exceptie.
Regula in aceasta materie este ca judecatorul nu se poate "pronunta" succesiv in ceea ce priveste fondul problemei. Daca se prnunta asupra "dispunerii" masurii prin care se judeca arestarea preventiva, se prelungeste arestarea sau se inlocuieste aceasta, se considera ca pronunta si asupra fondului.
Daca insa participa la judecata recursului in legatura cu aceasta masura preventifva, el nu se pronunta si asupra fondului.
Eu cred ca nu devine incompatibil in acest caz.