Admitere INM august 2011

Si eu zic ca e compatibil.
Plus de asta, situatia asta nu e prevazuta la incompatibilitati iar daca era o problema atat de sensibila s-ar fi folosit de Legea Micii Reforme ca sa modifice art. 48 alin 1 ultima teza in sensul adaugarii acestei situatii.
Acuma a aparut dezbaterea asta (Colegiul Curtii de Apel Brasov a promovat-o parca) iar Ministerul Public merge pe doua argumente in sprijinul incompatibilitatii:
Argumentul dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cu care sunt de acord.
In plus, argumentul principiului analogiei – ubi eadem ratio, eadem lex esse debet, care mi se pare fortzat (sa extinzi cazurile expres si limitativ prevazute in art. 48 alineatul 1 lit. a teza ultimă din CPP si la situatia recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale).
Daca se limitau la argumentul CEDO era okay.

Tare as fi curios sa vad argumentul analogiei folosit in motivarea unei hotarari intr-o speta pe tema asta.

Dupa mine principiul analogiei poate sa fie valabil in cazul in care avem o situatie nereglementata care este oarecum similara cu una reglementata.
In acest caz insa avem o "extindere" a unei situatii reglementate, cele doua nefiind similare, ceea ce cred ca e altceva.

Parerea mea.

Patrick_ a scris:

Dupa mine principiul analogiei poate sa fie valabil in cazul in care avem o situatie nereglementata care este oarecum similara cu una reglementata.
In acest caz insa avem o "extindere" a unei situatii reglementate, cele doua nefiind similare, ceea ce cred ca e altceva.

Parerea mea.

E foarte interesanta discutia voastra si imi permit sa mai adaug cateva argumente pentru care de lege ferenda s-ar impune niste modificari, fara a spune insa ca pe actuala legislatie judecatorii din recurs ar trebui sa se abtina, intrucat, deocamdata nu avem temei legislativ. Asadar, in mod eronat se acrediteaza ideea ca "arestarea preventiva nu are legatura cu solutia pe fond". Aceasta asertiune este falsa, intrucat chiar C.pr.pen. in art. 148 raportat la art. 143 statueaza conditia premisa pentru luarea masurii arestarii preventive respectiv sa existe "probe sau indicii temeinice ca a savarsit (adica inculpatul) o fapta prevazuta de legea penala". Daca ne uitam la art. 68 indice 1 reiese clar ca judecatorul/judecatorii (daca suntem in recurs) trebuie sa faca o apreciere chiar asupra fondului cauzei in care se propune arestarea preventiva, respectiv daca s-a savarsit sau nu o infractiune!!Altfel spus, daca exista vinovatie... Bineinteles, "pronuntarea" lor pe arestare preventiva nu are niciun efect asupra prezumtiei de nevinovatie de pe fondul cauzei, dar constituie o antepronuntare in cel mai pur sens al cuvantului, intrucat e greu de crezut ca aceeasi persoana care apreciaza probele/indiciile de la urmarire penala ca indicand "rezonabil" ca persoana in cauza, adica inculpatul, a savarsit fapta, ar mai putea apoi sa se contrazica pe sine insusi si sa zica pe fondul cauzei ca persoana nu a savarsit fapta, si eventual sa-l achite. Sigur, asa ceva nu este exclus de plano, dar e dificil de imaginat ca cineva s-ar putea intoarce 180 % in aprecierea probelor/indiciilor, mai ales ca de cele mai multe ori procurorii merg la arestare nu doar cu indicii ci cu veritabile probe. Din acest motiv, e usor utopic ce sustine codul nostru de procedura penala, respectiv ca 3 judecatori care admit eventual un recurs impotriva unei incheieri de respingere a propunerii de arestare preventiva, si dispun direct in recurs arestarea inculpatului, ar mai putea fi ulterior impartiali la judecarea cauzei pe fond, atunci cand aceasta ar ajunge in fata aceluiasi complet intr-o cale de atac. In practica, problema se rezolva prin repartizarea aleatorie, respectiv la instantele de control judiciar sunt anumite complete de judecata care nu solutioneaza recursuri impotriva masurilor preventive, astfel incat in eventualitatea repartizarii cauzelor venite in cale de atac in fata lor sa nu li se solicite abtinerea respectiv sa nu fie recuzati pe art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Exista totusi cazuri in care recursul impotriva solutiilor date in legatura cu masurile prevenitve nu judeca fondul acestora ci doar neregularitati de procedura (tardivitate, inadmisibilitate, etc).
In aceste cazuri cred ca nu ar trebui sa se puna problema incompatibilitatii.
Sunt totusi 3 judecatori eliminati dintr-o data de la judecarea unei cauze, ceea ce in conditiile numarului mare de dosare ce revin unui judecator pare o adevarata risipa de resurse :)

Patrick_ a scris:

Exista totusi cazuri in care recursul impotriva solutiilor date in legatura cu masurile prevenitve nu judeca fondul acestora ci doar neregularitati de procedura (tardivitate, inadmisibilitate, etc).
In aceste cazuri cred ca nu ar trebui sa se puna problema incompatibilitatii.
Sunt totusi 3 judecatori eliminati dintr-o data de la judecarea unei cauze, ceea ce in conditiile numarului mare de dosare ce revin unui judecator pare o adevarata risipa de resurse :)

Eu n-am spus ca judecatorii ar trebui sa se abtina sau nu. Pana la urma e practica neunitara si din cauza asta s-a promovat un RIL pentru a lamuri situatia. Din pacate, desi ai dreptate cu resursele, mai ales ca la instantele de control judiciar sectiile penale sunt rarefiate (ca asa e schema facuta), acesta nu poate fi un argument valabil in judecarea unei situatii juridice ce are influenta asupra unui drept fundamental cum e dreptul la libertate...Solutii s-ar putea gasi, de exemplu prin nerepartizarea catre 2 - 3complete din cadrul sectiilor a dosarelor ce presupun verificarea masurilor preventive in timpul u.p., astfel ca pe fondul cauzei acestea sa nu devina "incompatibile"...Pana la urma e o problema ce poate fi rezolvata de catre legiuitor (referitor la C.p.p.), MJ (avand initiativa legislativa pe legile de organizare judiciara) si CSM (ca gestionar al resurselor umane). Ideea este sa existe vointa in acest sens.