Demisia la romani

Eu cred ca este suficient sa privim un pic in spate sa ne amintim campaniile electorale cu toate mizeriile si avem imaginea politicianului roman care pentru a ajunge la putere este in stare sa-si vanda si mama.Cei care ''apuca''un post mai bun sunt in stare de orice si nu mai au scrupule(in cazul in care au avut vreodata).
Cu asa ''reprezentanti''nu cred ca trebuie sa ne mire imaginea ''minunata'' pe care ne-am facut-o in restul Europei.

Provocarea la o astfel de discutie trezeste iar mine iarasi sentimentele de amaraciune si neputinta pe care ciclic le traiesc atunci cand ma pocneste cate o stire de genul celei cu politicianul in discutie acum. Mi-am adus aminte ca mai demult am citit despre un ministru japonez care s-a sinucis dupa ce s-a dezonorat, dar nu mai stiam exact din ce cauza, asa ca am inceput sa caut. Asa am gasit mai multe astfel de cazuri de demisii de onoare, vi le arat si voua si va rog, daca puteti, sa nu va intristati prea tare. Nu ne putem alege locul unde ne nastem, dar din pacate conducatorii ni-i alegem.

Dan Mladinoiu, editor la ziare.com, a formulat o concluzie dureroasa mult mai bine decat as fi putut-o face eu, si imi permit sa o postez:

Carol Quintul si-a petrecut ultimul an din viata incercand sa faca 40 de pendule sa mearga la fel. Romanii se zbat de doua decenii sa intoarca orologiul democratiei autentice, dorind sa-l determine a ticai conform unei ore aproximativ exacte. Cu tot ce-ar rezulta din asta.
Onoarea unei eventuale demisii ca masura punitiva indreptatita, altruismul determinat de indreptarea raului pentru binele comun, adevarul ca prima arma impotriva nerepetarii faradelegii sunt in drepturile lor depline departe, departe de noi.

Iata povestile despre demisia la japonezi:

17.02.2009
Ministrul Justitiei din Japonia a demisionat dupa ce a glumit ca job-ul sau era "prea usor" pentru ca putea raspunde la intrebarile Parlamentului folosind cateva fraze memorate.
Minoru Yanagida a demisionat la doar opt zile dupa ce le-a spus suporterilor ca poate scapa de intrebarile incomode foarte usor.
"A fi ministrul de Justitie este usor pentru ca nu trebuie sa tin minte decat doua fraze, pe care le pot folosi oricand nu am un raspuns la o intrebare din partea Parlamentului", a declarat acesta.
Minoru Yanagida a mai spus ca cele doua replici pe care le foloseste sunt : "Ma abtin de la a comenta probleme specifice" si "Ne confruntam cu o problema bazata pe legi si dovezi", potrivit The Telegraph.
Katsuya Okada, secretar general al partidului le-a spus reporterilor ca acele comentarii ale lui Yanagida au fost neadecvate.
"Poate ca a spus acele lucruri jumatate in gluma, dar chiar si asa, fapta nu poate ramane fara repercusiuni", a declarat Katsuya.

05.10.2009
Fostul ministru japonez de Finante, Shoichi Nakagawa, care a fost suprins beat la o conferinta G7 din februarie, in Roma, a fost gasit mort in locuinta sa.
Politistii inca nu au o explicatie pentru moartea acestuia, insa au exclus posibilitatea unei crime, informeaza The Daily Mail.
Cariera politica a lui Nakagawa se aseamana cu cea a tatalui sau, care a fost parlamentar 20 de ani, dupa care s-a sinucis in 1983, in urma unui scandal politic. Conform traditiei din Japonia, sinuciderea este singura solutie cand ti-ai dezonorat familia.
Nakagawa si-a facut aparitia, in februarie, la o conferinta G70, balbaindu-se si clatinandu-se, ca si cum ar fi fost beat. Acesta a vizitat apoi muzeul din Vatican, a atins exponatele si a intrat intr-o zona interzisa publicului, declansand o alarma.
Vizita a fost considerata o rusine in Japonia, unde s-a cerut demisia ministrului de Finante.
Nakagawa si-a dat demisia ulterior, sustinand ca a luat medicamente pentru o raceala, acestea fiind cauza pentru comportamentul sau bizar.

02.06.2010
Premierul japonez de centru-stanga, Yukio Hatoyama, si-a anuntat, miercuri, demisia, dupa ce a atins un nivel impresionant de popularitate in mai putin de noua luni de cand e la conducere.
Actualul vicepremier si ministru de Finante, Naoto Kan, in varsta de 63 de ani, este, potrivit presei nipone, cel care ii va prelua functia, scrie NouvelOBs.
La o reuniune a membrilor formatiunii sale politice, Partidul Democrat din Japonia (DPJ), prim-ministrul a cerut, de asemenea, demisia secretarului general al partidului, Ichiro Ozawa, cercetat de justitie pentru finantari secrete.
Mostenitor al unei dinastii politico-industriale bogate, fiind adesea comparata cu dinastia Kennedy, el a castigat alegerile parlamentare triumfator in luna august a anului trecut si a fost ales prim-ministru pe 16 septembrie.
Creditat cu o popularitate de peste 70% la inceputul mandatului sau, el a inceput rapid sa scada in sondaje in mare masura din cauza lipsei de decizie.
Acesta a invocat doua motive pentru plecarea sa: managementul dezastruos a relocarii bazei americane din Okinawa si scandalurile legate de finantari secrete din jurul lui.

06.03.2011
Intamplare diversa, petrecuta undeva in Tara Soarelui Rasare. Ministrul de Externe nipon a demisionat, pentru ca a acceptat o donatie politica interzisa de legea acestui stat.
Numele demnitarului- Seiji Maehara - aproape ca nu ne spune nimic. Nici nu e nevoie. Graitor este insa gestul lui, de o demnitate proprie numai unui ilustru urmas al samurailor. A ingenuncheat simbolic in fata natiunii, spunand public: "Cer scuze poporului japonez". Apoi, si-a facut seppuku politic.
Katana educatiei milenare japoneze, cu ajutorul careia s-a autoexilat pentru totdeauna din aristocratia tarii sale, l-a scutit de orice forma de insurgenta ieftina, punand in lumina adevarata normalitate.
Acest ministru si-a cumparat, fara voia lui, contra unei sume considerate batjocoritoare pe malurile Dambovitei (aproximativ 600 de dolari), dreptul la onorarea unui gest dezaprobat.
Se cuvine mentiunea ca donatia impricinata venea din partea unei rezidente coreene cu care demnitarul era prieten din copilarie. Mai mult, femeia de 72 de ani a declarat ca "l-a sprijinit" pe seful diplomatiei nipone fara sa astepte avantaje la schimb si ca nu a avut niciun moment intentia comiterii unei ilegalitati, precizand ca banii nu i-au fost ceruti.
Desigur, in arhipelagul familiarizat la propriu cu seismele, demisia lui Maehara a avut o magnitudine devastatoare, resimtita de prim-ministrul Naoto Kan. Acesta din urma face eforturi acum sa-si pastreze functia, sa evite alegerile anticipate si destramarea propriului partid.
Toate calculele trebuie luate de la capat, deoarece detinatorul demisionar al Externelor era vazut ca un posibil succesor al actualului premier.
Incidentul ne mai dezvaluie argumentul ca mentalitatea japoneza nu este dispusa a-si parasi traditionalismul, identitatea personala. Nu renunta la principii, constienta ca astfel ar putea incuraja crearea unui mutant cu reactii impredictibile si, ca urmare, greu de tinut sub control.
Cazuri oarecum similare celui din cabinetul de la Tokyo s-au mai vazut pe la casele mari ale Europei ori dincolo de ocean, in tara yankeilor. Convorbiri telefonice efectuate pe bani publici, suspiciuni de concedii necuvenite, idile cu secretare fierbinti. Finalul a fost invariabil acelasi: demisia, insotita de scuzele de rigoare.

:sorry:

Cred ca noua ni s-a lipit de gena refuzul de a demisiona(un fel de mea culpa) din timpul fanariotilor cand, daca erai prins sau parat la Poarta de ceva rau...nu mai aveai timp sa te retragi, ca erai descapatanat imediat.
Asa ca frica de a fi descapatanat s-a transformat la noi in cramponarea de scaun, chit ca acum nu te mai trage nimeni in teapa si nici nu-ti mai arunca capatana in pulberea drumului.
Ce s-a lipit de gena, frica ancestrala de a-ti pierde capul si averea, cu greu o sa ni se dezlipeasca din ADN.

elga50 a scris:

Ce s-a lipit de gena, frica ancestrala de a-ti pierde capul si averea, cu greu o sa ni se dezlipeasca din ADN.

Analiza genetica perfecta... Reiau un fragment, si-l modific putin, din ce am ''copy-paste'' in postul anterior, pentru ca s-ar putea sa fi gasit explicatia intepenirii in acest tipar, al fricii de pierdere a capului si averii:

[...] mentalitatea romaneasca nu este dispusa a-si parasi traditionalismul, identitatea personala [...] constienta ca astfel ar putea incuraja crearea unui mutant cu reactii impredictibile si, ca urmare, greu de tinut sub control.

Cred ca notiunea de "demisie " este in stransa legatura cu cea de onoare , de demnitate .
Nu ma refer neaparat la cazurile care sunt numite in topic, pentru ca nu le cunosc indeajuns pentru a le putea judeca .Ma refer la notiunea generala , la institutia demisiei .

Dupa cum vad o stransa legatura intre onoare si rusine .

Am in minte o vorba , nu mai stiu cui apartine, care spunea ca o functie este onoranta atat timp cat cei care te-au pus in acea functie si tu ca individ nu au /ai facut nimic rusinos ca sa fii pus in acea functie .

De aceea as extinde demisia in amonte si as considera ca atat timp cat criteriile prin care oameni sunt asezati in "varful " unei organizatii sunt derizorii sau nu sunt morale, nu putem pretinde crize de moralitate celor aflati in varf .Nu ca asta ar fi o scuza ...

Lipsa onestitatii la varf o vad mai degraba ca pe o consecinta a unei lipse de onestitate generalizate .

Cred ca s-a diluat , in societatea noastra , o vorba care mie imi este tare draga .
Acel intelept " nu se cade sa .... " cu derivatul sau " om cumsecade " .
Cumsecadenia dispare , se dilueaza si face loc unui tupeu din ce in ce mai agresiv . Iar tupeul face casa buna cu lipsa rusinii .