Demisia la romani

Doua evenimente,cu diferite conotatii,dar care au -se pare- acelasi numitor,m-au determinat sa abordez acest subiect.
Un politician este inregistrat in biroul sau din Parlamentul European,cerand mita,pentru a promova unele amendamente legislative ale unei firme inexistente.
Filmuletul realizat de jurnalistii britanici,face ocolul Europei si al fluxurilor agentiilor de presa iar respectiva persoana,desi alti doi colegi ai sai,surprinsi in aceeasi jenanta ipostaza,se grabesc sa demisioneze,refuza cu obstinatie sa ia cea mai corecta hotarare,cea de a demisiona.
Mai mult,se expune huiduielilor celorlalti parlamentari si rusinii cautarii unor elemente compromitatoare in biroul sau de catre conducerea Parlamentului European.
Intrebat fiind despre pozitia sa,omul politic se autoclameaza ca fiind nevinovat,desi culpa morala,care a determinat demisia celorlalti doi colegi ai sai,este evidenta.
Mai mult,la insistentele grupului politic din care face partidul care l-a trimis in legislativul european si care l-a exclus din randurile sale,conducerea partidului se desolidarizeaza,macar in aparentia,pana acum(pacat ca numai la insistentele unor parteneri politici europeni !)de activitatea sa si declara ca il va demite,fara a se grabi totusi sa ia vreo masura imediata,ceruta cu stringenta de situatia creata.
Omul nostru politic,prefera sa se aseze cuminte,in ultimele randuri ale salii de dezbateri,sa suporte rusinea "cu stoicism",dar nu demisioneaza,acuzand in continuare in mod rituos"marea nedreptate" la care este supus.
O a doua persoana,la care ma refeream mai sus,provine dintr-un alt mediu,cel al sportului,dar se comporta identic,dupa ce aduce una dintre cele mai iubite nationale a Romaniei,pe cea mai de jost treapta din ultimii cateva zeci de ani.
O nationala care prin evolutia sa, acum cateva zile ,nu numai ca intristat foarte multi suporteri,dar a pacatuit si prin a avea cea mai penibila exprimare din istoria sa.
Intrebat astazi intr-o conferinta de presa despre parerea sa,selectionerul a incercat sa iasa din postura penibila in care se afla,"aruncand" pe jurnalisti "anatema" lipsei de patriotism.
Acestor doi oameni,se pare ca li s-a cam "lipit scaunele de funduri" si nu au demnitatea unul sa recunoasca ca a devenit penibil,iar celalalt sa isi recunoasca infrangerile,sa si le asume,ca si incapacitatea profesionala de a fi selectioner.
Ce ne trebuie noua ca oameni,ca popor sa reusim sa ne recunoastem infrangerile sau nereusitele si sa ne retragem cu demnitate din posturile sau din demnitatile unde am fost numiti ?

Sa fie de vina,lacomia,lasitatea,lipsa de educatie ?