@romascanu.
Si eu mi-am zis ca e o aberatie, dar nu inteleg mecanismul despagubirii, in special de ce se reia la sfarsitul alin (1) din art. 379 mentiunea ca in acel caz (DOAR in acel caz?) se aplica art. 388. Se va considera ca nu exista prejudiciu al desfacerii casatoriei daca sotii sunt deja despartiti?
In tot cazul, regret ca nu am consultat si noul cod de procedura civila care n-a intrat in vigoare, dar precizeaza asa. In Legea 134/2010 totul se da peste cap:
Art. 922. -
....
(3) Dacă pârâtul nu a făcut cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată.
Deci nu, reclamantul nu-si poate invoca propria culpa. Si in plus
Art. 923. - (1) Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 5 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei. În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.
Termenul de la art. 373 lit c) ar creste asadar la 5 ani si
doar in acest caz se poate pronunta divortul din culpa exclusiva.
Sa ne schimbam parerea? Poate totusi instanta nu poate admite cererea reclamantului daca constata vina sa exclusiva, cu exceptia cazului de despartire in fapt pentru 2 ani.