Daca o interpretam procedural, art. 42 din L 71/2011 este o exceptie limitata la cererile de divort introduse inainte de intrarea in vigoare a NCC.
In al doilea rand, poate ar putea fi intrepretata rasturnat, in sensul ca cererile introduse sub legea veche, vor fi rezolvate cu derogare de la lege (fie ea veche sau noua). Oricine are actiunea introdusa pe 1 oct 2011, daca se arata culpa si doreste obtinerea divortului, il va obtine. Prin urmare, e o derogare (.... chiar daca. .." ), nu?
Motivul derogarii ar putea fi de a accelera rezolvarea spetelor in tranzitie, si faptul ca obligatia de despagubire de la art. 388 NCC se va aplica doar in cazurile in care motivele de divort au aparut dupa intrarea in vigoare a NCC, se precizeaza undeva mai jos in legea de aplicare.
Ce parere aveti?
Adaugire.
Legea 71/2011 contine si niste modificari la Codul de procedura civila actual, care reiau ce ziceam in mesajul precedent:
Art. 219.
...
14. Articolul 617 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 617. - [...]
Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată. Dispoziţiile art. 617^1 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Iar mai jos
15. După articolul 617 se introduce un nou articol, articolul 617^1, cu următorul cuprins:
"Art. 617^1. - Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei..
romascanu a scris:
in vara asta [...]sa pun burta pe carte.
Nuuuu, daca nu intra in vigoare la 1 oct.? nu mai tineti minte Noul Cod Penal din 2005?
imposibil dar adevarat.eu sunt unul dintre reclamanti care a primit hotarare din culpa exclusiva a mea