AVLIL a scris:
De acord, insa in exemplul de mai sus cu nevasta posesiva si sotul adulterin, nu e cumva culpa comuna? Si atunci... vorbim numai despre sotul care vrea sa scape de un mariaj unde celalalt sot nu are nicio culpa... Nu-i nici posesiv, nici guraliv... ci numai bun de sot!
Aici sunt de acord, daca e vina matale, ia si plateste si du-te dupe alte neveste si/sau soti!
Insa... prezumtia ca reclamantul e vinovat, cu aia am o problema, nu vad cum anume e musai sa fi gresit el ca vrea sa scape de o casnicie moarta, poate nici nu mai stie de celalalt de 3 ani... Dar face demersuri legale sa-l citeze si vine sotul care nu vrea sa divorteze, dar cere ca instanta, in cazul pronuntarii unui divort din culpa reclamantului, sa-i dea, mari, o suma...
Aici ori imi scapa ceva... ori le-a scapat altora!
In plus, ideea de despagubire si/sau compensare depinde de veniturile sotului care le acorda... adica a recamantului in cazul 379 alin. 2. Or, cat de inteligent trebuie sa fiu ca sa introduc divortul cand veniturile mele sunt in floare?
Pai nu prea e vorba de culpa comuna, eu referindu-ma (si intentia legiuitorului fiind probabil aceeasi), la situatia unui adulter numai de sotie stiut (ca sa nu spun inchipuit :O) si imposibil de probat, fiindca realitatea presupune
o multitudine de situatii posibile, iar intentia legiuitorului este in general, acoperirea pe cat posibil, a tuturor acestora.