Custodie unica vs custodie comuna

@eracles
Nu ati citit cu atentie. Exact asta am afirmat eu: ca parintele platitor de pensie da un sens gresit pensiei, neintelegand ca este un drept al copilului si avand senzatia ca banii ii da parintelui la care se afla copilul. In majoritatea cazurilor.
De regula, parintele platitor nu "vede" toate cheltuielile parintelui care ingrijeste efectiv de copil, ci numai contributia lui.
Exista si tati si mame iresponsabile deopotriva.
Dar fiecare caz e unic in esenta lui asa ca legea unitara nu are cum sa faca bine peste tot. Dupa cum acelasi tratament la aceeasi boala da rezultate diferite pe indivizi diferiti.
PS: vorbesc atat din experienta de copil cat si din cea de mama.

Interventie moderator
Am sters citatul care continea intregul comentariu caruia i se da replica. Era suficienta indicarea utilizatorului sau a unui pasaj relevant din comentariul acestuia.

Custodia comuna intr-o societate ale carei principii de baza functioneaza normal este modalitatea optima de a te asigura de dezvoltarea armonioasa a minorului. Am insa convingerea ca in Romania multe parghii ale societatii nu functioneaza. Cand esti direct implicat in probleme de genul acesta , da , devi personal . Fiecare teoretician ar trebui sa se substiuie oricarui dintre cei doi parinti in momentul in care are dreptul sa intrepreteze legea. Binele suprem al copilului primeaza in fata binelui personal .
Intr-o societate de drept oamenii se nasc liberi . Numai in sclavagism un om avea drepturi asupra altui om .

ceea ce ati spus mai devreme contrazice aceste sustineri, corecte in esenta.
Legat de faptul ca "atunci cand esti implicat in probele de genul acesta, da, devi personal" cred ca nu toti suntem implicati in cazuri de genul acesta, profesional, sau, in cazul meu, personal. Asa ca, pot sustine ideile exprimate din ambele situatii- profesional si personal.
sa nu credeti ca daca sutin o anumita idee juridica in care cred nu inseamna ca nu cunosc realitatile disfunctionalitatii sociale din Romania. insa, privim inainte si speram la bine. iar cand e vorba despre copii, trebuie sa speri mult, sa faci si mai multe si sa substitui interesul personal pentru binele copilului, pentru ca trebuie ca binele copilului sa fie in interesul tau!

florysoricioaica a scris:

Custodia comuna intr-o societate ale carei principii de baza functioneaza normal este modalitatea optima de a te asigura de dezvoltarea armonioasa a minorului. Am insa convingerea ca in Romania multe parghii ale societatii nu functioneaza. Cand esti direct implicat in probleme de genul acesta , da , devi personal . Fiecare teoretician ar trebui sa se substiuie oricarui dintre cei doi parinti in momentul in care are dreptul sa intrepreteze legea. Binele suprem al copilului primeaza in fata binelui personal .
Intr-o societate de drept oamenii se nasc liberi . Numai in sclavagism un om avea drepturi asupra altui om .

doamna Avocat
am si eu un caz care este destul de complex
Am sa incerc pe scurt sa va relatez cazul
In luna februarie fosta sotie m-a actionat in instanta dupa ce in luna iunie 2010 a parasit domiciliul conjugal si implicit pe copil. In luna decembrie 2010 a luat legatura cu mine si dorea sa-i dau copilul.
Am angajat un avocat care in loc sa-mi apere interesele s-a vandut. De acest lucru mi-am dat seama si mai tarziu mi s-a confirmat, cand la interogarea martorilor si mai ales a fostei sotii nu a pus nici o intrebare, desi eu i-am dat un set de intrebari. Judecatoria i-a dat castig de cauza fostei sotii, desi adusesem probel si inscrisuri, la toate acuzatiile aduse. Judecatoarea cred ca a luat aceasta decizie si datorita faptului ca avocata fostei sotii este sotia Vicepresedintelui Tribunalului.
Copilul era in continuare la mine, eu luptand pentru custodia lui, de acea in luna iunie, fosta sotie a intentat Ordonata Presedentiala, pentru custodie temporara. La acest proces mi-am angajat un aparator foarte bun, dar asta a fost zadarnic, deoarece fosta sotie avand aceeasi avocata a primit decizie favorabila, desi probele si mai ales justificarea judecatorilor contrazic faptul ca ar fi trebuit sa castige. Dupa ce am pierdut la judecatorie am depus recurs la Tribunal unde avocata fostei sotii a pledat desi eu am facut cerere de respingere datorita faptului ca este incomparibila sa pledeze la aceasta instanta. Judecatorii nu au tinut cont de acest lucru si au mers mai departe, luand o decizie bazata numai pe decalratii false, care nu pot fi probate niciodata cu acte sau inscrisuri. Desi in decizia judecatorilor de la Tribunal , admit faptul ca instanta de fond a analizat in mod eronat probele administrate, se contrazic si i-aua aceasi decizie favorabila pentru fosta sotie si mai ales o lasa pe avocata fostei sotii sa pledeze desi stiu care sunt consecintele.
In luna iunie am depus recurs la tribunal prntru procesul de divort, avand termen pe data de 29.09.2011 cand am cerut amanarea pentru a-mi angaja avocat. Judecatori mi-au acordat un termen de 20 de zile, si mi-au dat termen pe date de 20.10.2011, cand am trimis prin faxa o cerere de amanare deoarece eram bolnav. Judecatori nu au luat in considerare acest lucru si mai ales nu au luat in considerare din nou faptul ca avocata fostei soti nu poate sa pledeze la tribunal fiind incompatibila. Decizia mi-a fost nefavorabila si astept sa-mi vina acasa decizia tribunalului pentru a putea merge la Curtea de Apel, unde ma tem ca voi avea aceasi decizie datorita influentelor sotului doamnei avocat a fostei sotii

Acesta este cazul meu
Va multumesc foarte mut

Astept cateva solutii din partea dumneavostra
Eu nu doresc sa-mi las copilul acolo, deoarece cum l-a abandonat o data o poate face din nou.

Este atat de tipic si de limitat modul in care este perceputa aceasta situatie in fata legii, precum si modul in care majoritatea dintre cei care au postat gandesc si si-au expus parerea, incat realizez pe zi ce trece ca DREPTATEA nu exista Aici, poate Dincolo lucrurile stau diferit!

Sunt divortata de 3 ani de tatat copilului nostru, in varsta de 5 ani, Tatal este dependent de jocuri de noroc de 20 de ani, cu nopti si zile petrecute in cazinouri, cu bani imprumutati de mii de ori de la camatari, INSA un om pentru care imaginea in fata lumii conteaza cel mai mult. Este medic, are un serviciu bine platit si comportamentul sau in fata lumii face din el un om demn de apreciat, In realitate este un gunoi, de un egoism feroce, un bolnav mintal, un manipulator de mare clasa.

In timpul casatoriei, copilul pentru el era o simpla anexa, a lipsit fizic si psihic de langa ea. Nu a iesit NICIODATA cu cea mica nicaieri, la divort intre ei 2 nu exista practic nicio relationare. Dupa divort, am insistat la stimabilul domn sa-si pastreze legatura cu fiica lui, ceea ce dupa cateva luni s-a si intamplat. Pentru ca practic nici nu se cunoasteau, pentru ca habar nu acea ce-i place, ce stie, ce vrea propriul copil, pentru ca viata lui reprezinta un risc pentru minora, toate intalnirile s-au petrecut cu mine alaturi fata nicio problema. Acum, dupa 3 ani, cand a aflat ca in viata mea mi-am permis sa aduc un alt barbat, s-a gandit sa ma dea in judecata in 3 dosare:

1. program de vizitare
2. reducerea pensiei alimentare (nu pe motive ca i-au scazut venituri, ci pentru ca banii ramasi nu-i ajung pentru pregatirea profesionala :-))) )
3. custodie comuna

Si acum va intreb pe dumneavoastra, care va dati cu parerea atat de drastic in privinta acestui minunat nou cod civil, IN CONTEXTUL tarii noastre, IN CONTEXTUL oamenilor care o populeaza: CARE ESTE INTERESUL SUPREM AL COPILULUI??

Copilul in toti anii ei de viata are un echilibru oarecare, merg cu ea la psiholog, are anxietati si spaime la care lucram, are rezultate fantastice la gradinita, evoleaza frumos, duce o viata in care ea s-a obisnuit si care pentru ea inseamna un echilibru. Tatal ei care a spus raspicat inclusiv in fata judecatoarei ca nu vrea sa aibe de-a face cu mine, ci exclusiv cu copilul, refuza orice fel de comunicare cu mine in ultimele 5 luni de cand a aflat ca este altcineva in viata mea. Care este pentru copilul nostru beneficiul unei custodii comune? Va rog sa-mi spuneti ca eu chiar nu reusesc sa-mi dau raspunsuri la aceasta intrebare. Contrari si razboaie personale, pe care acum legea i le ofera? Decizii contrare cu ale mele? Toate, IN INTERESUL SUPREM AL MINORULUI! Cei 3 ani de la divort reprezinta o certitudine ca deciziile pe care le-am luat SINGURA in ceea ce priveste educarea copilului, au fost cele corecte si in interesul minorei. Dezinteresul tatalui a reprezentat factorul care a facut ca aceste decizii sa fie luate numai din punctul meu de vedere.

In cazul meu, tatal copilului doreste un CONTROL asupra vietii mele, nici pe departe un interes in educarea copilului. Cam ce l-ar putea educa? I-a cumparat la 5 ani un telefon mobil .... un gest extrem de benefic pentru dezvoltarea copilului, nu? Sau poate sa-l invete sa joace poker?

Deci? Care e interesul minorului in aceasta situatie? Un dezechilibru total in care sa ma lupt pana la 18 ani?