Custodie unica vs custodie comuna

Pentru a da curs propunerilor d-nei avocat, unii parinti ar trebui, in primul rand, sa cunoasca notiunea de "discutie in contradictoriu", "subminarea autoritatii celuilalt parinte" si sa-i intereseze educatia copilului, nu controlul asupra vietii partenerului.
In definitiv, cei care ar face gestul propus mai sus nu ajung la divort, sunt oameni responsabili si cu respect pentru familie.
Numai cine trece prin situatiile conflictuale generate de existenta minorilor rezultati in urma unor relatii destramate poate intelege calvarul prin care trec mamele care-si cresc singure copiii, sub amenintarea permanenta a tatalui biologic, amenintare si hartuire nepedepsita de nici o lege din Romania.

Un mic exemplu, "un fleac" ati spune Dvs., dar cu tangenta la primul punct: duce mama copilul la "relatia cu minorul" si copilul vrea inghetata, taticul ii cumpara; copilul mai vrea una, mama spune NU, tata spune DE CE NU? si-i mai cumpara una.
Alt fleac: la terminarea intalnirii de "relatii cu minorul", in care taticul a fost si catel, si elefant, a cumparat si inghetata si tot ce a vrut copilul, copilul spune"Sa-l ducem acasa pe tata, ca tata nu e om rau" si el, taticul ideal, cu ochii in lacrimi de crocodil, exclama ca "M-as duce eu, m-as juca toata ziua cu tine, dar mama nu ma lasa"; si asta la fiecare intalnire, la fiecare convorbire telefonica...

Jude09 a scris:

tatal fetitei
Nu vrea sa comunice cu mine in niciun fel,
Mi-a interzis sa-l mai sun la telefon, iar unica cale de comunicare acceptata de dumnealui este e-mai-ul si sms-ul.

Ati observat ce ati scris?

Eu vad doua cai de comunicare acolo unde dvs. oscilati intre una si niciuna.

Plecand din acest punct (de la partea plina a paharului), ce parere aveti daca ati incepe exercitiul de pe pagina precedenta cam asa:

Ambii parinti suntem de acord:
1. sa comunicam intre noi prin e-mail si sms.
2. sa comunicam intre noi prin telefon in orice caz de urgenta privind copilul. (raniri...)
3. sa comunicam personal, civilizat, cu rabdare etc. etc. ... in cazul in care participam impreuna la evenimentele fericite x, y, z si altele asemenea din viata copilului ori (Doamne fereste!) in cazul internarii copilului ...
4. sa ... :) permitem copilului, fara a-l impiedica, intrerupe, monitoriza, sa ia legatura telefonic, prin e-mail (etc, in funcie de varsta si abilitati) cu parintele care nu gazduieste copilul in acel moment.

Haideti!
Eu cred ca se poate ajunge la ceea ce nici macar nu v-ati imaginat ca SE POATE!

Vad ca va adresati direct mie, atunci voi continua si eu sa va raspund direct la ce stipulati in postarea de mai sus.

Comunicarea implica cel putin 2 persoane, corect, dna avocat? :-) Daca unul scrie sms-uri, mail-uri (cai de comunicare subliniate ca unica modalitate de comunicare de cealalalta parte), si nu se primeste niciun feedback din partea persoanei cu care intentionezi sa comunici, se numeste ca nu ai, in realitate, nicio cale de comunicare, dupa care sa existe un beneficiu, corect, dna avocat? Este cel mult o cale prin care materializezi in scris niste idei, dar nu este in niciun caz aceasta o forma de comunicare, in stricta etimologie a termenului.


Vedeti cat e de simplu sa judecati situatiile fara sa analizati contextul, fara sa va intereseze amanuntele care construiesc povestea in totalitate, emiteti judecati si le extrapolati la nivel general.

Si daca tonul dumneavoastra este atat de prietenos, va voi invita si eu sa imaginati situatia mea in felul urmator: tatal copilului o suna nestingherit pe fetita in fiecare seara, in w/e-uri chiar de 2 ori pe zi, pe telefonul fix, pe care daca as intra in categoria la care faceti dumeavoastra referire, l-as scoate din priza, ca si asa nu il folosesc! Deci, ce ziceti? Va dau contactele tatalui sa-i predati si dumnealui aceeasi lectie?

Haideti, ca sunt sigura ca veti avea mai mult succes decat avocata mea, copilul nostru, familia mea, prietenii nostri ...

De cand s-a schimbat codul civil, observ cum dumneavoastra, avocatii, cei care pledati cu atata convingere pentru custodia la mama pana la 1 octombrie 2011, cum v-ati intors impotriva mamelor, nu aveti rabdarea si interesul necesar de a judeca SITUATIA in particular si acum, DA, faceti discrimari, in detrimentul mamelor. Presupun ca nu va trece mult timp pana cand o asociatie gen T.A.T.A. se va naste in societatea romaneasca, dar de data aceasta va purta numele M.A.M.A.

Haideti, mamelor, ca nu-i greu! Codul civil si modul discriminator in care se judeca cazurile ne ofera posibilitati chiar mari!

Multumesc pentru interesul aratat acestui subiect deschis de mine, un subiect mult prea sensibil si complex, avand implicatii profunde in viata oricarei persoana confruntata cu asemenea situatie.Sunt convinsa ca instantele vor cantari fiecare caz in parte si vor tine seama de INTERESUL SUPERIOR al copilului in sensul ca, interesul superior al copilului sa primeze in fata autoritatii parintesti comune.Cu alte cuvinte, vorbesc de cazul expus de mine, ma indoiesc ca instanta va considera ca interes superior al copilului, faptul ca acesta isi vede tatal batandu-i bestial mama, copilul fiind traumatizat facand si sedinte la psiholog, tremurand de frica de fiecare data cand tatal intra pe usa.
Fiecare caz,trebuie analizat impreuna cu toate implicatiile psihoemotionale ce deriva din el si care au repercursiuni asupra formarii si dezvoltarii copilului.Doresc succes in fata instantei si numai bine, tuturor mamicilor care au postat mai sus, sunt povesti triste, din pacate foarte multe in jurul nostru...

@jude09, o alta cale de comunicare este cea directa intre cei doi parinti sau abordati la serviciile unui mediator daca ve-ti crede ca se impune acest lucru. Av. romascanu a punctat corect o modalitate (si cea mai eficienta dupa parerea mea!) de a se intelege parintii intre ei punand mai presus de toate interesul superior al copilului. Problema cea mai grava este ca in urma desfacerii unei casatorii din care au rezultat si copii, acestia din urma fiind victime colaterale au cel mai mult de suferit, lucru ignorat de cea mai mare parte din parintii divortatii, din pacate, Parerea mea este ca av. romascanu nu vi s-a adresat in mod direct, practic a participat la aceasta discutie atat de interesanta exprimandu-si niste puncte de vedere. In ceea ce priveste Noul Cod civil, republicat, intrat in vigoare de la 1 octombrie cred ca va inselati amarnic cu privire la dispozitiile care se refera la custodia copiilor dupa divort. Daca ve-ti avea curiozitatea sa cititi Codul civil de la 1864, partea cu privire la custodia copiilor, care erau in vigoare pana in anul 1954 cand a intrat in vigoare Legea nr.4/1953 privind Codul familiei prin care au fost abrogate acele dispozitii din codul amintit, ve-ti constata ca s-a revenit intr-un fel sau altul la ceva normal, noile reglementari fiind adaptate la cerintele de acum.

Interventie moderator Am sters citatul care continea intregul comentariu caruia i se da replica. Era suficienta indicarea utilizatorului sau a unui pasaj relevant din comentariul acestuia.